Președintele Vladimir Putin s-a bucurat întotdeauna de ieșirile sale globale, arzându-și imaginea de mare conducător al lumii.
În timp ce Kremlinul disprețuiește acuzațiile de crime de război formulate de Curtea Penală Internațională împotriva sa, în interiorul zidurilor Kremlinului va apărea o altă realitate. Lumea lui Putin tocmai a devenit mai mică.
La reuniunea G20 de la Hamburg din 2017, el a petrecut ore întregi discutând singur cu probabil cel mai puternic om din lume la acel moment, fostul președinte Donald Trump.
Un an mai târziu, la următorul summit al liderilor G20 de la Buenos Aires, Putin a bătut palma cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed Bin Salman, la mai puțin de două luni după ce asupra sauditului au căzut suspiciuni cu privire la uciderea brutală a jurnalistului Jamal Khashoggi.
Lăudându-se în centrul atenției internaționale, el ar putea să-și arate nasul față de lume, sau să-i manipuleze liderii, în persoană, un avantaj, dacă vreți, al încăpățânatei sale stăpâniri de zeci de ani la putere. Dar toate acestea s-au terminat. Atât Germania, cât și Argentina sunt semnatare ale Statutului de la Roma, două dintre cele 123 de națiuni care sunt obligate, dacă Putin apare din nou la ușa lor, să îl extrădeze la Haga pentru a fi judecat ca criminal de război.
Iubirea și utilizarea reflectoarelor
Iubirea și utilizarea reflectoarelor globale l-au ajutat și acasă, consolidându-și imaginea de tip dur, cu pieptul gol, vânător de urși, ca protector al rușilor, reținând presupusele mașinațiuni răuvoitoare ale NATO care marșau la granițele țării. Putin se confruntă acum cu o dilemă, dacă se va prezenta la Delhi pentru reuniunea G20 din acest an, în septembrie. India, ca și SUA, nu este semnatară a CPI, dar ce va face premierul Narendra Modi?
La scurt timp după anunțul CPI, președintele Joe Biden, întrebat de un reporter: „ar trebui Putin să fie judecat pentru crime de război?”, a răspuns: „a comis în mod clar crime de război”, indicând că Putin, în mod nesurprinzător, nu ar fi binevenit în SUA.
Aceasta lasă ambiguu tipul de capcană juridică în care Putin s-ar putea găsi involuntar în viitor. Fără o planificare atentă, Putin ar putea ateriza într-o țară aparent nealiniată cu CPI și care nu este obligată să respecte cerințele de drept internațional care cer ca el să fie predat la Haga, însă o presiune politică internațională nevăzută sau propria lor dorință nou descoperită de justiție internațională ar putea declanșa un proces juridic pentru a-l trimite la Haga, scrie CNN.
Este puțin probabil ca Putin să își lase destinul la voia întâmplării într-un tribunal străin, astfel încât lumea lui este mai mică chiar și decât cea a națiunilor care se opun CPI. Așadar, indiferent de ce spune Kremlinul, ego-ul lui Putin este afectat.
Bineînțeles, o mulțime de inculpați de la CPI sunt în fugă, desigur, niciunul cu profilul mai mare decât viața lui Putin. Singurul alt președinte printre cei 15 fugari de la CPI este fostul președinte sudanez Omar al Bashir, care se sustrage cu succes justiției atât în timpul mandatului, cât și în afara acestuia, de peste 13 ani.
Complicii lui
Dar justiția internațională are o rază lungă de acțiune. Fostul președinte sârb Slobodan Milošovici, care a favorizat destrămarea fostei Iugoslavii la începutul anilor 1990, a ajuns în cele din urmă la Haga în 2001, fiind acuzat de crime de război în mai multe domenii și a murit de insuficiență cardiacă în închisoare câțiva ani mai târziu.
El a fost înlăturat din funcție în mod constituțional, nu a fugit niciodată din Belgrad și nu s-a așteptat niciodată ca justiția sa să-l predea pentru un proces internațional. Complicii săi în unele dintre crimele sale de război, comandantul militar al sârbilor bosniaci, generalul Ratko Mladic, și liderul naționalist sârb Radovan Karadzic, au încercat amândoi să se ascundă de justiție.
În cele din urmă, Mladic a fost prins ascunzându-se într-o fermă de verișori din apropierea Belgradului, iar Karadzic a fost văzut la Belgrad, deși și-a schimbat înfățișarea bărboasă cu barbă și s-a ascuns în spatele unei noi identități de vindecător mistic.
Amândoi au ajuns în fața justiției internaționale de la Haga, amândoi au fost condamnați pentru crime de război și amândoi se află încă în închisoare.
Lecția pentru Putin este că poți fugi, dar nu te poți ascunde. Poate și mai salutară, lecția învățată în cazul lui Milosovic este că, dacă nu te agăți de putere, subalternii de astăzi ar putea deveni mâine temnicerii tăi.
Nu numai că lumea lui Putin este mai mică, dar și spatele lui Putin tocmai s-a apropiat de zid. Opțiunile sale, în special dacă sunt privite prin prisma sa uneori paranoică, sunt mult mai urâte decât săptămâna trecută.
Prietenii lui Putin
Cu toate acestea, el are câțiva prieteni pe care se poate baza, cel puțin pentru moment. Președintele Chinei, Xi Jinping, se va afla luni la Moscova, oferindu-i lui Putin imaginea perfectă pentru a-și reinflacta poziția, altfel diminuată. Ceea ce îi va îngrijora pe ceilalți din orbita interioară a lui Putin sunt implicațiile din partea lor.
S-ar putea confrunta cu acuzații similare, își vor putea vizita în siguranță copiii împrăștiați în cele mai bune școli și universități din Europa fără teama de a fi arestați, vor putea avea acces la activele lor offshore, chiar și să facă plajă în siguranță în Emiratele Arabe Unite, noua gaură de boltă a elitelor de la Moscova, sau să rezerve o masă la un restaurant de lux de pe malul Bosforului din Istanbul.
Procurorul-șef al CPI, Karim Khan, pare să fie clar: nimeni nu este în afara limitelor „cu siguranță nimeni nu ar trebui să simtă că poate acționa și comite genocid sau crime împotriva umanității sau crime de război cu impunitate”.
