Loviturile directe ale republicii islamice în Irak, Siria și Pakistan din ultimele zile sugerează nu o schimbare de strategie, ci o schimbare de tactică. Primul semn că Iranul a simțit nevoia de a lua măsuri după luni de tensiuni și ostilitate în tot Orientul Mijlociu a venit atunci când forțele navale au fost transportate săptămâna trecută cu un elicopter pentru a prelua un petrolier aflat în golful Oman.
Câteva zile mai târziu, a fost rândul Gărzilor Revoluționare de elită să ofere o privire de ansamblu asupra capacităților lor militare. Gărzile au luminat cerul deasupra orașului Erbil din nordul Irakului după ce au lansat o mai multe rachete balistice asupra a ceea ce Iranul a descris ca fiind un „centru de spionaj” israelian.
Atacurile Iranului
Administrația Biden a condamnat atacul ca fiind „nesăbuit”. Cu toate acestea, la Teheran, aceste acțiuni au fost interpretate ca parte a răspunsului calculat al republicii islamice la ofensiva de peste 100 de zile a Israelului în Gaza. Demonstrația de forță a fost menită să trimită un mesaj de avertizare către SUA, Israel și alte puteri regionale. Dar a fost realizată într-un mod strategic, departe de liniile de front ale războiului dintre Israel și Hamas.
„Seria de atacuri este în mod cert legată de războiul din Gaza. Și reprezintă o demonstrație de putere a Iranului ca singura și principala putere militară care se opune Israelului”, spune Saeed Laylaz, un analist iranian.
Încă de la început, au existat îngrijorări în Israel, în rândul aliaților săi occidentali și în rândul statelor arabe cu privire la modul în care Iranul și nenumăratele grupări militante pe care le susține ar putea răspunde. La câteva zile după atacul Hamas, președintele SUA, Joe Biden, a avertizat Iranul „să fie atent”. Înainte de a trimite două grupuri de atac cu portavioane în regiune, ca măsură de descurajare.
De ce a ripostat Iranul
În lunile care au trecut de atunci, liderii iranieni au pedepsit Israelul și și-au exprimat sprijinul pentru Hamas. Dar și-au declarat în mod public dorința de a evita un conflict regional și și-au ținut forțele în afara luptei. Regimul s-a mulțumit ca așa-numita „Axă a Rezistenței”. Aceasta include grupuri militante din Liban, Siria, Irak și Yemen care conduc răspunsul militar. Grupările militante au lansat atacuri cu rachete, drone și rachete împotriva Israelului, a forțelor americane din regiune și a transportului maritim global.
Cu toate acestea, o serie de acte ostile din ultimele trei săptămâni, îndreptate împotriva iranienilor, precum și a liderilor de rang înalt ai reprezentanților republicii, par să fi obligat Iranul să ridice miza.
Primul a fost un atac aerian israelian în Siria, care a ucis un comandant de rang înalt al Gărzilor Revoluționare la sfârșitul lunii decembrie. Săptămâna următoare, un alt atac israelian l-a ucis pe Saleh al-Arouri, adjunctul liderului politic al Hamas, în sudul Beirutului. Atacul a fost lansat de un bastion al Hezbollah, mișcarea militantă șiită libaneză care este cel mai puternic reprezentant al Iranului.
Atacurile din Orientul Mijlociu
A doua zi, pe 3 ianuarie 2024, doi atentatori sinucigași cu bombă au ucis aproape 100 de iranieni care se adunaseră în orașul Kerman, în sudul țării. Pentru a marca aniversarea asasinării de către SUA a lui Qassem Soleimani, cel mai puternic comandant al republicii.
Gruparea jihadistă sunnită Isis a revendicat atacul. Dar numai după ce comandanții Gărzilor Revoluționare au sugerat că Israelul este de vină. Apoi, un atac american la Bagdad a ucis un comandant de rang înalt al unei miliții irakiene susținute de Iran. Acest lucru a dat o nouă lovitură Axei Rezistenței.
Atunci, Iranul a început să lovească direct. Gărzile și-au descris atacul asupra Erbilului ca răspuns la „atrocitățile recente ale regimului sionist”. Precum și la uciderea unor comandanți ai gărzilor și ai „rezistenței”.
În același timp, Iranul a lansat rachete împotriva țintelor Isis din Siria. Ca represalii la atentatele sinucigașe cu bombă din Kerman. Săptămâna aceasta, a organizat o lovitură rară în Pakistan, vizând Jaish ul-Adl, o altă grupare militantă sunnită. Islamabadul a răspuns cu atacuri cu rachete împotriva separatiștilor pakistanezi din Iran.
Strategia Iranului
Un oficial iranian spune că loviturile Iranului nu reprezintă o schimbare de strategie, ci o schimbare de tactică pentru a face SUA și Israelul să conștientizeze amenințarea pe care ar putea-o reprezenta atâta timp cât războiul din Gaza continuă.
„Implicarea Pakistanului și a Erbilului trimite un mesaj direct israelienilor și americanilor. Iar mesajul este „nu vă puneți cu Iranul și terminați războiul din Gaza”, spune oficialul. „Iranul nu vrea un război direct cu Israelul și SUA. Dar vrem să fim văzuți și simpatizați de americani. Și să arătăm cât de răutăcioși am putea fi.”
Strategia nu este lipsită de riscuri, adaugă oficialul, dar liderii din Iran cred că daunele pot fi controlate. „Din punctul lor de vedere, un angajament limitat și calculat ar putea să transmită un mesaj reprezentanților Iranului că, în vremuri grele, îi susținem.”, scrie Financial Times
