Kemal Kılıçdaroğlu, șeful Partidului Republican al Poporului (CHP), partid de opoziție din Turcia, păstrează în biroul său o ediție a unui ziar specializat pe caricatură și pamflet, o bucată de hârtie pe care o ține înrămate. Aceasta îl arată cu sandale în picioar și șal pentru a semăna cu Mahatma Gandhi, mergând spre președintele Recep Tayyip Erdoğan.
Este o referire la momentul în care Kılıçdaroğlu, poreclit „Gandhi Kemal” de către mass-media turcă, a condus un marș din capitala Ankara până la Istanbul în 2017 pentru a protesta împotriva încarcerării a mii de funcționari publici, activiști și jurnaliști sub regimul lui Erdoğan, inclusiv a unui deputat CHP.
Kılıçdaroğlu vs Erdoğan
Represaliile au continuat, iar Kılıçdaroğlu îl provoacă acum din nou pe Erdoğan, de data aceasta la urnele de vot. „Acestea sunt alegeri pentru cei care apără democrația împotriva regimului autoritar”, spune Kılıçdaroğlu, în vârstă de 74 de ani, într-un interviu acordat la 10 aprilie pentru TIME. După două decenii sub conducerea lui Erdoğan, milioane de turci îl văd pe Kılıçdaroğlu ca pe ultima speranță de a pune capăt controlului aproape total al președintelui asupra statului și de a readuce o formă de guvernare mai echilibrată.
Dar câștigarea alegerilor generale din 14 mai va fi un drum și mai greu decât cei 280 de kilometri de la Ankara la Istanbul. Cu toate acestea, Kılıçdaroğlu este optimist. „Vom pune capăt unui guvern opresiv prin mijloace democratice”, spune acesta.
Alegerile din Turcia
Rezultatul alegerilor contează nu doar pentru Turcia, care se află la răscrucea dintre Europa și Orientul Mijlociu și găzduiește 85 de milioane de oameni, inclusiv aproape 4 milioane de refugiați, ci și pentru unele dintre cele mai importante probleme globale actuale. Erdoğan a oprit intenția Suediei de a adera la NATO în funcție de propriile sale obiective politice și a forjat legături mai strânse cu Rusia, până în punctul în care SUA au dat afară Turcia dintr-un program de primire a avioanelor de luptă F-35. Kılıçdaroğlu spune că va reconstrui relațiile cu SUA, NATO și Uniunea Europeană pentru a face din nou Turcia „parte din lumea civilizată”.
Erdoğan, care a intrat în funcție în 2003 promițând o guvernare competentă după cutremurul din 1999, a creat o criză a costului vieții prin insistența sa că ratele ridicate ale dobânzilor sunt „mama tuturor relelor”. În loc să le majoreze, așa cum recomandă majoritatea economiștilor, el a continuat să le reducă, trimițând inflația la un moment dat, anul trecut, la un nivel uluitor de 85%. Pentru a înrăutăți situația, două cutremure puternice din februarie au ucis cel puțin 50.000 de persoane, stârnind indignarea că autoritățile au acordat „amnistie zonală” clădirilor nesigure și au întârziat să salveze victimele atunci când acestea s-au prăbușit.
Turcia și cutremurele
Kılıçdaroğlu, care a vizitat zona afectată de cutremur înaintea lui Erdoğan, a promis scutiri de taxe pentru a atrage investiții și a numit consilieri economici progresiști, printre care americanii Jeremy Rifkin și Daron Acemoğlu. Dar, în timp ce preocupările economice și consecințele cutremurului sunt probleme cheie, observatorii spun că acesta este de fapt un vot privind „domnia unui singur om” a lui Erdoğan.
În urma unei lovituri de stat militare eșuate împotriva sa în 2016, Erdoğan a pus în scenă o preluare a puterii prin intermediul unui referendum constituțional din 2017 care a transformat Turcia dintr-un sistem parlamentar într-o președinție executivă. Modificările au extins foarte mult autoritatea lui Erdoğan în calitate de președinte și au declanșat proteste, grupul pentru drepturile omului al Consiliului Europei calificându-le drept „periculoase” pentru democrație. Erdoğan susține că a „resetat”, de asemenea, limita de două mandate, deschizând calea pentru ca el să candideze pentru un al treilea mandat prezidențial de cinci ani în luna mai a acestui an.
Anterior, el a ocupat funcția de prim-ministru din 2003 până în 2014, pe atunci cea mai importantă funcție din țară. Din acel moment, agențiile guvernamentale și instanțele au fost împânzite de loialiști, iar criticii continuă să fie încarcerați cu zecile, uneori pentru nimic mai mult decât o postare denigratoare pe rețelele de socializare. Cea mai mare parte a presei este acum în slujba Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP), partid lui Erdoğan, iar Turcia a trecut de la „parțial liberă” la „nu este liberă” în clasamentul anual al Freedom House.
Cine conduce în sondaje?
Avansat în majoritatea sondajelor, Kılıçdaroğlu este primul candidat care are o șansă serioasă de a pune capăt erei Erdoğan. El a unit o opoziție fracționată și diversă din punct de vedere ideologic în spatele promisiunii de a readuce sistemul parlamentar de guvernare și de a restabili statul de drept. După ce își va restrânge propriile puteri ca președinte, el va părăsi funcția pentru a „sta într-un colț, jucându-se cu nepoții mei”, promite el. „Nu sunt o persoană cu ambiții”.
„Trebuie să restaurăm democrația de care ne-am bucurat timp de mulți ani și care ne-a alunecat printre degete”, adaugă Kılıçdaroğlu.
Singura problemă este că Kılıçdaroğlu, în vârstă de 74 de ani, nu pare că ar putea să se lupte pentru a ajunge în fruntea unei cozi aglomerate la casierie, darămite la conducerea guvernului turc. În timp ce carismaticul și combativul Erdoğan nu a mai pierdut nicio alegere din 1989, Kılıçdaroğlu nu a reușit să câștige mai multe locuri pentru CHP, partid de centru-stânga, de când a devenit lider de partid în 2010. Punctul său forte a fost crearea de consens în spatele scenei, nu incitarea alegătorilor. „Sunt o persoană calmă”, spune Kılıçdaroğlu. „Îmi păstrez calmul în fața unor critici foarte dure, iar apoi răspund mai târziu”, citează THE TIME.
