Ucrainenii au multe motive să nu aibă încredere în Aleksei Navalnîi, jurnalist, activits și politician rus, este de părere Anton Shekhovtsov, Director al Centrului pentru Integritate Democratică din Austria. Acesta susține că mișcarea de opoziție din Rusia, condusă de Navalnîi, nu ar tocmai cea mai bună decizie pe care ucrainenii ar putea-o lua în cazul unei colaborări.
Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia anul trecut a reaprins o dezbatere de lungă durată cu privire la locul pe care îl ocupă opoziția rusă în contextul agresiunii rusești în spațiul post-sovietic. Activiștii opoziției ruse și unii observatori au susținut că expansionismul rusesc poate fi oprit doar prin schimbarea regimului și democratizare, aparent condusă de opoziția rusă.
Ucrainenii, și mulți dintre susținătorii lor din țările post-sovietice care au experimentat direct imperialismul rusesc, tind să nu fie de acord. Ei nu văd opoziția rusă, și mai ales pe cel mai proeminent lider al acesteia în prezent, Aleksei Navalnîi, ca pe viitorii garanți ai păcii.
Explicațiile lui Shekhovtsov
Pentru a explica acest fenomen, Shekhovtsov specifică mai întâi că a avut la un moment dat un schimb de replici cu membri ai mișcării lui Navalnîi, sau „Navalnicii”, cum sunt numiți în limba rusă, în 2015.
„S-a întâmplat la un eveniment închis la un think tank britanic, în cadrul căruia un coleg ucrainean de-al meu a vorbit despre transformarea valorilor culturale în Ucraina după revoluția din 2014 și începutul agresiunii rusești. Printre participanți se aflau doi ruși, care se aflau în turneu în Marea Britanie ca reprezentanți ai mișcării lui Aleksei Navalnîi. După terminarea discursului, eu și colegul meu am avut ocazia să avem o scurtă discuție cu ei”, spune Director al Centrului pentru Integritate Democratică din Austria.
Acesta i-a întrebat apoi pe cei doi despre remarcile făcute de Navalnîi cu privire la anexarea de către Rusia a Crimeii ucrainene în martie 2014. Într-un interviu acordat postului de radio Ecoul Moscovei în octombrie 2014, Navalnîi a recunoscut că peninsula a fost confiscată prin „încălcări scandaloase ale tuturor normelor internaționale”, dar a afirmat totuși că aceasta „va rămâne parte a Rusiei” și că „nu va deveni niciodată parte a Ucrainei în viitorul apropiat”.
De ce parte este Navalnîi
Declarația acestuia nu a fost o simplă evaluare a evoluțiilor din jurul Crimeei, potrivit celor observate de Shekhovtsov. Atunci când a fost presat să spună dacă ar întoarce Crimeea la Ucraina dacă ar deveni președintele Rusiei, Navalnîi a încercat să ascundă răspunsul său „Nu” într-o întrebare retorică ciudată: „Ce? Crimeea este un sandviș sau ceva ce poți lua și da înapoi?”. Era clar că poziția sa politică privind Crimeea era că aceasta ar trebui să „rămână parte a Rusiei”, este de părere Shekhovtsov.
„Este important de subliniat faptul că discuția noastră cu cei doi a avut loc la mai puțin de jumătate de an după asasinarea proeminentului politician rus de opoziție Boris Nemțov în apropierea Kremlinului. Asasinarea lui Nemțov, care s-a opus în mod vocal agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei și anexării Crimeei, i-a permis lui Navalnîi să apară ca principalul lider al opoziției rusești care mai încearcă să facă politică în Rusia”, comentează în continuare Shekhovtsov.
Situația opoziției de la Moscova
Celălalt mare opozant al regimului președintelui Vladimir Putin, Mihail Hodorkovski, a trăit în exil la Londra și nu a fost implicat direct în politica rusă. Prin urmare, nu era nerezonabil să ca cineva să-și imagineze la acel moment că orice schimbare de regim în Rusia, dacă va avea loc, va fi condusă de Navalnîi, mai spune Shekhovtsov. „De aceea, am vrut să știm la ce ar trebui să se aștepte Ucraina de la „minunata Rusie a viitorului”, așa cum îi place lui Navalnîi să numească Rusia post-Putin”, este nelămuriirea lui Shekhovtsov.
Navalnîi a răspuns că, în cadrul unui guvern ales în mod democratic, Moscova ar păstra Crimeea, în ciuda faptului că anexarea a fost „ilegală”, în opinia opoziției și a țărilor occidentală. Asta pentru că politicile lor ar trebui să reflecte voința poporului rus, iar majoritatea covârșitoare a rușilor dorește ca Crimeea să fie în interiorul granițelor rusești.
„Dar a fost mai mult decât atât. Am susținut că Occidentul nu va recunoaște niciodată anexarea Crimeei și că restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei nu numai că ar îmbunătăți relațiile dintre Rusia și Occident, dar ar ajuta și la repararea relațiilor dintre Rusia și Ucraina. Răspunsul Navalnicii a fost că „minunata Rusie a viitorului” va găsi modalități de a netezi relațiile cu Occidentul fără a rectifica nedreptatea făcută Ucrainei”, este de părere Directorul al Centrului pentru Integritate Democratică din Austria.
Post-Putin, Ucraina
Cu alte cuvinte, Ucraina ar putea fi o victimă imediată a regimului lui Putin, și totuși, chiar și după ce acesta va dispărea, va rămâne o victimă a colonialismului rusesc, deoarece acesta din urmă era popular nu numai printre susținătorii regimului, ci și printre „democrații ruși”. După cum a remarcat Volodimir Vinnichenko, una dintre figurile centrale ale mișcării de eliberare națională ucraineană din 1917-1919, în urmă cu un secol, „democrația rusă se termină acolo unde începe chestiunea ucraineană”.
Pe măsură ce Navalnîi a devenit imaginea opoziției rusești față de Putin, o imagine din ce în ce mai recunoscută ca atare nu numai în Rusia, ci și în Occident, ucrainenii au devenit mai precauți. La acea vreme, Occidentul a susținut democratizarea și modernizarea Ucrainei și a oferit un anumit sprijin pentru lupta țării împotriva agresiunii rusești. „Dar ce s-ar întâmpla dacă Navalnîi ar ajunge la putere în Rusia?”, este cea de-a doua întrebare a Directorului Centrului pentru Integritate Democratică din Austria, expusă în comentariul său pentru cei de la Al Jazeera.
Navalnîi, după cum bine își amintesc ucrainenii și rușii liberali, a susținut cu vehemență invazia rusă a Georgiei în 2008 și chiar a folosit termeni depreciativi și dezumanizanți pentru a se referi la poporul georgian. Câțiva ani mai târziu, el avea să își ceară scuze pentru termenii pe care i-a folosit, dar niciodată pentru sprijinul său pentru războiul rusesc împotriva Georgiei.
