Iranul a fost al cincilea mare producător de țiței din OPEC în 2021 și al treilea mare producător de gaze naturale din lume în 2020. Deține unele dintre cele mai mari depozite de rezerve dovedite de petrol și gaze naturale din lume, fiind al treilea cel mai mare deținător de rezerve de petrol și al doilea cel mai mare deținător de rezerve de gaze naturale din lume în 2021.
La sfârșitul anului 2021, Iranul deținea 24% din rezervele de petrol din Orientul Mijlociu și 12% din cele din lume. În ciuda rezervelor sale abundente, producția de țiței a Iranului a scăzut din 2017, deoarece sectorul petrolier a fost supus unor investiții insuficiente și sancțiunilor internaționale timp de mai mulți ani.
Deși este membru al OPEC, Iranul este scutit de reducerile de producție în cadrul acordului OPEC+, deoarece producția sa de țiței este limitată ca urmare a sancțiunilor. Producția de țiței a Iranului a ajuns în 2020 la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani, ca urmare a acestor sancțiuni și a impactului economic al pandemiei mondiale COVID-19. Producția a crescut ușor în 2021, odată cu revenirea economiei mondiale, iar vânzările de petrol au crescut. Deși sancțiunile asupra exporturilor sale de petrol au rămas în vigoare, Iranul a expediat mai mult țiței, în principal către China, în 2021. Dacă sancțiunile ar fi ridicate, producția de țiței a Iranului ar putea reveni la capacitatea maximă, pe care Administrația americană pentru informații energetice (EIA) o evaluează la 3,7 milioane de barili pe zi (b/d). Negocierile indirecte legate de programul nuclear al Iranului cu Statele Unite au început în aprilie 2021.
Câți bani face Iranul din petrol?
Economia Iranului este relativ diversificată în comparație cu multe alte țări din Orientul Mijlociu, dar exporturile de petrol și alte lichide reprezintă o sursă semnificativă de venituri guvernamentale. În 2021, companiile petroliere iraniene au obținut venituri nete din exporturi de petrol de aproximativ 40 de miliarde de dolari, în creștere de la aproximativ 15 miliarde de dolari în 2020. Veniturile totale din exporturi au crescut în 2021 ca urmare a creșterii prețurilor globale ale petrolului și a creșterii exporturilor totale de lichide petroliere față de 2020.
Iranul este și cel mai mare consumator de energie electrică din Orientul Mijlociu. Gazele naturale și petrolul au reprezentat aproape tot consumul total de energie primară al Iranului, iar hidroenergia, cărbunele, energia nucleară și sursele regenerabile non-hidroenergetice au reprezentat restul cotelor.
Petrol și alte lichide
Producția totală de petrol și alte lichide din Iran a scăzut de la un maxim anual de 4,8 milioane de b/d în 2017 până sub minimul anual din ultimii 30 de ani, la mai puțin de 3,0 milioane de b/d în 2020. În 2021, producția iraniană a crescut până la o medie de 3,5 milioane b/d de petrol și alte lichide; aproape 2,4 milioane b/d au fost reprezentate de țiței, iar restul de condensat și lichide de gaze de hidrocarburi.
Exporturile și producția de țiței ale Iranului au scăzut de când Statele Unite au anunțat, în mai 2018, că se vor retrage din Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) și că vor restabili sancțiunile care vizează exporturile de petrol ale Iranului. Repercusiunile economice ale pandemiei COVID-19, inclusiv blocajele și restricțiile de mobilitate, au făcut ca producția anuală de țiței a Iranului să scadă sub 2,0 milioane b/d în 2020. Cu toate acestea, în 2021, Iranul a majorat producția de țiței cu aproximativ 430.000 b/d față de 2020, după ce cererea mondială de petrol a început să crească pe măsură ce efectele pandemiei COVID-19 au început să se diminueze. În prima jumătate a anului 2022, producția de țiței a Iranului a crescut din nou, ușor, la peste 2,5 milioane b/d. Administrația americană pentru informații energetice (EIA) estimează că producția de țiței a Iranului ar putea crește la 3,7 milioane b/d în termen de șase ani după ridicarea sancțiunilor.
Impactul sancțiunilor în investițiile externe
Iranul intenționează să mențină capacitatea de producție la câmpurile cu rate de declin ridicate prin dezvoltarea de noi sonde și prin retehnologizarea sondelor existente. Lipsa investițiilor străine în ultimii ani, ca urmare a sancțiunilor, a determinat Iranul să apeleze la companii locale pentru a-și dezvolta proiectele petroliere.
Cu toate acestea, firmele locale sunt limitate în ceea ce privește capitalul și tehnologia de care au nevoie pentru a menține producția la zăcămintele mature. Începând cu 2019, Iranul a acordat mai multe contracte unor companii naționale pentru a adăuga aproximativ 450 000 b/d de capacitate de producție de țiței. Planurile Iranului, care se concentrează parțial pe dezvoltarea câmpurilor petroliere West Karun situate în regiunea sa de sud-vest (inclusiv Azadegan, Yadavaran și Yaran), au înregistrat progrese limitate în ultimii ani.
Începând cu 2021, Iranul a semnat acorduri preliminare cu Rusia și China, în parte pentru a contribui la finanțarea și dezvoltarea sectoarelor sale de petrol și gaze naturale. Aceste acorduri trebuie să depășească o serie de provocări legate de negocierea detaliilor și de implementarea proiectelor.
Creșterea producției după pandemie
După ce a atins un nivel record de 2,0 milioane b/d în 2018, consumul de produse petroliere în Iran a scăzut la mai puțin de 1,8 milioane b/d în 2020. Efectele economice ale sancțiunilor americane, o creștere semnificativă a prețului la benzină la sfârșitul anului 2019 și încetinirea economică cauzată de pandemia COVID-19 au redus consumul de petrol al Iranului de la începutul anului 2019 până în 2020.
Combustibilii lichizi au înlocuit o parte din gazele naturale utilizate în sectorul energiei electrice odată ce sancțiunile au limitat capacitatea Iranului de a exporta petrol, ceea ce a compensat o parte din scăderile consumului de petrol. În 2021, consumul de petrol al Iranului a început să revină la nivelurile de dinaintea pandemiei, ajungând la aproape 1,9 milioane de b/d în medie, din cauza mobilității crescute, a îmbunătățirii situației economice și a creșterii vânzărilor de vehicule care au stimulat cererea de benzină. Utilizarea petrolului și a produselor petroliere se va confrunta probabil cu concurența gazelor naturale, în special în sectoarele energiei electrice, rezidențial și comercial, în următorii ani, în special dacă sancțiunile sunt ridicate și exporturile de petrol și produse petroliere cresc.
Autosuficiență energetică
La jumătatea anului 2022, capacitatea totală de distilare a țițeiului și de divizare a condensatului în Iran era de peste 2,4 milioane de b/d. Rafinăria de condensat Persian Gulf Star, care procesează condensatele din câmpul de gaze naturale South Pars din Iran, a fost pusă în funcțiune în etape, începând din 2017 și continuând până în 2020, și are o capacitate de procesare a țițeiului de 420.000 b/d.
O capacitate mai mare de procesare pentru a produce produse petroliere mai ușoare, cum ar fi benzina, a permis Iranului să își mărească substanțial producția și să devină autosuficient în ceea ce privește toate produsele petroliere până în 2019. Pasargad Energy Development Company, o companie petrolieră independentă cu sediul în Iran, a pus în funcțiune în 2022 rafinăria Qeshm de 35.000 b/d, prima instalație din țară care procesează grade de petrol ultra-pesat.
Guvernul iranian intenționează să crească capacitatea de rafinare a țării la 3,5 milioane b/d până în 2026. Deși Iranul a propus mai multe proiecte care se află în diferite stadii de planificare și dezvoltare, sancțiunile internaționale impuse Iranului au împiedicat unele dintre investițiile necesare pentru finalizarea acestor instalații în următorii ani.
Deși capacitatea totală de încărcare a petrolului pentru export (peste 8,0 milioane b/d) este semnificativ mai mare decât capacitatea sa de producție de petrol, Iranul construiește instalația de export de petrol Jask, situată la est de Strâmtoarea Ormuz. Această nouă instalație permite țării să ocolească orice perturbare care ar putea apărea în Golful Persic. Antreprenorii au finalizat prima fază a conductei Goreh-Jask, care a început să transporte țițeiul de la câmpurile din Goreh, Iran, la terminalul Jask în 2021. Conducta are capacitatea de a transporta 1,0 milioane de b/d. Stațiile de pompare, rezervoarele de depozitare, punctele de încărcare și instalația de generare a energiei electrice ale terminalului sunt toate în construcție.
Petrolul iranian vs. petrolul rusesc
„Estimăm că exporturile de țiței și condensat ale Iranului au fost în medie de peste 2,5 milioane b/d în 2017, anul dinaintea reintroducerii sancțiunilor de către Statele Unite, și au scăzut la o medie de 0,4 milioane b/d în 2020”, transmite EIA.
Exporturile Iranului au început să crească în noiembrie 2020 și au ajuns la o medie de peste 0,6 milioane b/d în 2021, ca urmare a expedierii mai mult țiței către China. Estimările bazate pe ClipperData arată că exporturile de petrol ale Iranului au depășit în medie peste 0,7 milioane b/d în primul trimestru din 2022. În al doilea trimestru din 2022, exporturile de petrol ale Iranului au scăzut la mai puțin de 0,6 milioane b/d din cauza prețurilor ridicate care au încetinit cererea în China și a concurenței din partea încărcăturilor de petrol rusesc.
Deși Iranul a furnizat țiței și condensate către o varietate de țări din Europa și Asia în 2017, a trimis aproape toate exporturile sale de țiței și condensate către China și Siria în 2021. Analiștii din industrie evaluează că transporturile de țiței iranian către mai multe țări, cum ar fi Malaezia, au fost transferate pe alte nave și amestecate cu grade de țiței care nu proveneau din Iran înainte de a fi trimise în China.
Chinezii cumpără petrol iranian și-l vând rebranduit
Potrivit analiștilor din industrie, o mare parte din petrolul care a fost expediat din Iran în China a fost reetichetat din țări precum Malaezia, Emiratele Arabe Unite și Oman pentru a scăpa de detecția autorităților vamale. Siria a primit cantități mici de țiței și produse petroliere, în principal prin intermediul unei linii de credit cu Iranul și prin intermediul unor acorduri de troc.
După invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina în februarie 2022, Europa a început să caute în altă parte pentru importurile de țiței, ceea ce a dus la reducerea semnificativă a prețului la țiței de către Rusia. Rafinăriile din China au început să cumpere mai mult țiței din Rusia, ceea ce a înlocuit o parte din exporturile de țiței ale Iranului către China. Iranul continuă să concureze cu Rusia pentru cota de piață a țițeiului în China.
Acord strategic cu Venezuela
În mai 2022, Iranul a început să exporte în Venezuela țiței de calitate Iranian Heavy (mai puțin de 100 000 b/d), astfel încât Venezuela să poată utiliza petrolul ca înlocuitor pentru țițeiul de calitate similară Mesa 30. Venezuela utilizează țițeiul de tip Mesa 30 în rafinăriile sale interne și pentru amestecul cu țițeiul său extra greu pentru a-l transforma într-un țiței mai ușor, potrivit pentru exporturi. Utilizarea țițeiului greu iranian eliberează mai mult țiței Mesa 30 pentru ca Venezuela să poată exporta. În septembrie 2021, Iranul a început să exporte condensate în Venezuela (aproape 70.000 b/d) în cadrul unui acord de schimb. Condensații iranieni acționează ca un diluant pentru țițeiul extra greu al Venezuelei și ajută la consolidarea producției și exporturilor sale de petrol. În cadrul acordului de schimb, Venezuela trimite o parte din petrolul său greu înapoi în Iran ca plată.
Iranul a exportat aproape 840.000 b/d de produse petroliere în 2021, ceea ce reprezintă o creștere față de aproximativ 700.000 b/d în 2020. Gazul petrolier lichefiat, păcura și benzina au reprezentat aproximativ 74% din totalul exporturilor de produse petroliere, conform estimărilor Facts Global Energy. Produsele petroliere sunt în general transportate pe nave mai mici, care pot evita detectarea mai ușor decât încărcăturile de țiței. În plus, în 2019, când a fost pusă în funcțiune noua rafinărie Persian Gulf Star, capacitatea de rafinare suplimentară a făcut ca Iranul să devină un exportator net de benzină în acel an. Din punct de vedere istoric, importurile de produse petroliere ale Iranului au fost o componentă semnificativă în satisfacerea cererii interne a Iranului.
