Există puține semne că se vor mai pierde locuri de muncă, ceea ce poate fi o veste proastă pentru vitalitatea economică.
Dacă doriți să vedeți cum arată o lume care abundă în locuri de muncă, vizitați Japonia. În aeroporturi, oamenii sunt angajați pentru a îndrepta valizele după ce se prăbușesc pe caruselul de bagaje. Bărbați în uniformă cu bastoane fluorescente stau în fața șantierelor de construcții și vă reamintesc politicos că a intra pe șantier nu este probabil o idee bună.
În marile magazine, femei îmbrăcate elegant vă ajută să folosiți lifturile, iar într-unul dintre cele mai bune baruri din Tokyo, o echipă de patru persoane a fost implicată în pregătirea martiniului de gin al corespondentului dumneavoastră (din congelator, desigur, turnat gratuit și foarte uscat).
Piața americană a munciii este extrem de restrânsă
Acum, restul lumii bogate începe să adopte exemplul japonez. De la zilele amețitoare de după blocarea din 2021, creșterea PIB-ului în cele 38 de țări ale OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a încetinit aproape până de zero, iar în unele țări creșterea este negativă. Încrederea mediului de afaceri este sub media sa pe termen lung. Cu toate acestea, nu există prea multe semne de slăbiciune pe piața forței de muncă.
În discursul său din 2 martie, Christopher Waller, un guvernator al Rezervei Federale, a observat că piața americană a muncii este „excesiv de strânsă”. La nivelul întregii OCDE, rata șomajului a fost de 4,9% în decembrie, ultima lună pentru care sunt disponibile date oficial, cea mai scăzută din ultimele decenii (a se vedea graficul 1).
Între al treilea și al patrulea trimestru al anului, au fost adăugate aproximativ 1 milion de locuri de muncă, în conformitate cu media pe termen lung. În jumătate dintre țările OCDE, inclusiv în Canada, Franța și Germania, nu a existat niciodată o proporție mai mare de persoane în vârstă de muncă care să aibă un loc de muncă.
Șomajul este în creștere în câteva țări, printre care Austria și Israel. Una dintre cele mai slabe performanțe este Finlanda, unde rata șomajului a crescut cu mai mult de un punct procentual față de nivelul minim înregistrat după blocarea economiei. În contextul creșterii prețurilor la energie și al reducerii comerțului cu Rusia, PIB-ul a scăzut cu 0,6% în al patrulea trimestru al anului 2022.
La 7,2% în decembrie, rata șomajului din Finlanda este încă mult sub media sa pe termen lung. Între timp, cele mai multe state unde rata șomajului a ajuns la cote alarmante începutul anilor 2010, Grecia, Italia, Spania, o duc mult mai bine acum.
Cum se explică aparenta cotitură japoneză a angajatorilor?
Poate că, după chinurile pandemiei, șefii sunt pur și simplu mai blânzi cu lucrătorii decât în trecut. O altă posibilitate, mai realistă, este că firmele se află într-o poziție financiară puternică. Acest lucru le poate permite să reziste la venituri mai mici astăzi, fără a fi nevoie să reducă imediat costurile. Multe firme au primit ajutor din partea guvernelor în timpul covidului. Iar în ultimii ani, profiturile corporatiste au fost ridicate. Întreprinderile din întreaga lume stau încă pe teancuri de lichidități cu aproximativ o treime mai mari decât înainte de pandemie.
O posibilitate mai interesantă se referă la forța de muncă. Conform estimărilor noastre, în lumea bogată „lipsesc” 10 milioane de lucrători, adică aproximativ 1,5% din totalul forței de muncă, în raport cu tendințele de dinaintea pandemiei. În Marea Britanie și în Italia, forța de muncă a scăzut de fapt. Pensionările anticipate și o populație din ce în ce mai în vârstă explică o parte din deficit. Covidul poate să-i fi împins pe oameni să-și reevalueze prioritățile, determinându-i să renunțe la muncă.
Oricare ar fi explicația, scăderea participării a făcut ravagii în planurile companiilor. Multe dintre companii au concediat personal atunci când a lovit pandemia, doar pentru a se chinui să îl reangajeze în 2021. În acel an, locurile de muncă vacante în întreaga ocde au atins un maxim istoric de 30 de milioane. Acum, când se anunță o nouă recesiune, angajatorii ar putea dori să evite să facă aceeași greșeală.
Un raport global recent realizat de compania de consultanță s&p Global Market Intelligence identifică „o reticență în rândul companiilor de a sancționa reducerea locurilor de muncă din cauza provocărilor imense cu care s-au confruntat în reangajarea după pandemie”. În America, pierderile brute de locuri de muncă nu au fost până acum la fel de mari ca în mod normal la început de an. Daniel Silver, de la banca JPMorgan Chase, speculează că acest lucru se datorează faptului că „firmele sunt reticente în a renunța la lucrători, având în vedere dificultățile percepute în eventuala reangajare”, potrivit theeconomist.com.
Băncile centrale ar putea fi tentate să înăsprească și mai repede politica monetară
Hibele de pe piața muncii ar putea sfârși prin a fi doar amânate, mai degrabă decât evitate. În unele recesiuni din trecut, șomajul a început să crească în mod decisiv abia la ceva timp după ce PIB-ul a început să scadă. Cu toate acestea, datele „în timp real” nu dau prea multe semne că șomajul este pe cale să crească. Un sondaj recent realizat de ManpowerGroup, o firmă de recrutare de personal, sugerează că angajatorii din majoritatea țărilor au încă planuri ambițioase de angajare.
În America, un sondaj realizat de National Federation of Independent Business, un grup de lobby, arată că o proporție neobișnuit de mare de firme mici intenționează să creeze noi locuri de muncă în următoarele trei luni. Confruntate cu piețe ale forței de muncă care rezistă chiar și în fața unor rate ale dobânzii în creștere, băncile centrale ar putea fi tentate să înăsprească și mai repede politica monetară.
Noi creșteri ale ratelor sau un alt șoc energetic ar putea împinge unii angajatori la limită, forțându-i să reducă numărul de angajați. Cu toate acestea, presiunea de a păstra personalul, orice s-ar întâmpla, ar putea deveni o problemă structurală.
În următorul deceniu, populațiile din țările bogate vor îmbătrâni rapid, ceea ce va afecta și mai mult oferta de forță de muncă. Muncitorii buni ar putea deveni și mai greu de găsit. Căutarea unui preparator de martini perfect va deveni și mai dificilă decât este în prezent.
