Rusia își extinde orizonturile. Moneda de schimb cu care Putin câștigă noi alianțe

Rooppur, în vestul îndepărtat al Bangladeshului, poate părea un loc improbabil pentru o Mică Rusie.

Cu toate acestea, în această enclavă, indicatoarele magazinelor sunt scrise în limba rusă. Vânzătorii de legume bengaleze se târguiesc pentru „kartoshka” (cartofi) și „morkov” (morcovi). Iar expatriații ruși își pot face un control dentar la Russ Dental Care.

Explicația se află la câțiva kilometri mai jos. Pe drumul unde Rosatom, gigantul nuclear rusesc de stat, construiește prima centrală nucleară din Bangladesh. Cu un cost estimat la aproximativ 12 miliarde de dolari, acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din istoria acestei națiuni de aproximativ 170 de milioane de locuitori.

Generarea energiei nucleare de la zero

Cu scopul de a aduce ponderea energiei electrice generate de energia nucleară în această țară de la zero la 10% în mai puțin de 10 ani, Rosatom face „o treabă extraordinară”, a declarat Sama Bilbao y León, directorul general al Asociației Mondiale Nucleare (WNA).

Guvernul din Bangladesh susține că centrala de 2 400 MW, ale cărei teste ar trebui să înceapă în acest an, va rezolva problema lipsei de energie electrică și a penei de curent care paralizează economia în creștere rapidă a Bangladeshului, inclusiv sectorul său de export de îmbrăcăminte. Dar, pentru Moscova, proiectul are un alt scop. Să lege cele două țări pentru decenii și să extindă influența Kremlinului în Bangladesh. Așa cum a făcut cu alte națiuni care nu au propria capacitate nucleară.

De-a lungul celor peste două decenii de domnie ale lui Vladimir Putin, gazele și petrolul au fost cele mai importante instrumente de negociere geopolitică ale acestuia. Până când invazia din Ucraina a schimbat peisajul. Îndepărtarea UE de energia rusă, coroborată cu exploziile gazoductului Nord Stream, a privat Kremlinul de cea mai importantă piață de export și de cea mai importantă pârghie.

Sancțiunile nu sunt o piedică

Sancțiunile nu au împiedicat până acum sectorul energiei nucleare. Care poate crea legături politice de lungă durată și poate perturba eforturile occidentale de a izola regimul lui Putin.
Înainte de invazia la scară largă a Ucrainei, Rusia reprezenta deja aproximativ jumătate din toate acordurile internaționale privind construcția de centrale nucleare, furnizarea de reactoare și combustibil, dezafectarea sau gestionarea deșeurilor. Principalii săi concurenți din sectorul energiei nucleare – China, Franța, Japonia, Coreea de Sud și SUA – reprezentau împreună aproximativ 40%.

În pofida sancțiunilor impuse economiei sale, Rusia continuă să fie un exportator fără rival de centrale nucleare. Ea este implicată în peste o treime din noile reactoare construite în lume în acest moment, inclusiv în China, India, Iran și Egipt.

Relațiile create de Rusia

Îngrijorate de poziția dominantă a Rusiei în lanțul global de aprovizionare nucleară, guvernele occidentale încearcă să riposteze. Luna trecută, președintele SUA, Joe Biden, a semnat un proiect de lege bipartizan care interzice importurile de uraniu îmbogățit rusesc, care reprezintă aproximativ 25% din aprovizionarea totală a SUA. Această măsură a fost luată anul trecut de SUA, Marea Britanie, Japonia, Canada și Franța pentru a forma alianța nucleară „Sapporo 5” în marja G7, despre care secretarul britanic pentru energie de atunci, Grant Shapps, a declarat că are ca scop „eliminarea completă a lui Putin de pe piața combustibilului nuclear”.

Relațiile pe care Rusia le creează prin intermediul proiectelor nucleare depășesc chiar și contractele îndelungate. De furnizare a gazelor prin conducte.
Construcția unei centrale nucleare durează aproximativ 10 ani. Cu o durată de viață a reactorului de 60 de ani pentru centralele mai noi. Pregătirile de dezmembrare, inclusiv îndepărtarea pieselor radioactive, durează alți 10-20 de ani și necesită fonduri substanțiale, spune Vladimir Slivyak, copreședinte al grupului ecologist rus Ecodefense, care a studiat sectorul energiei nucleare din această țară timp de decenii.

„Acesta este un angajament foarte lung pentru o țară de a avea o prezență rusă. Nu este vorba doar de construcția propriu-zisă. Este vorba de întregul ecosistem„, spune Darya Dolzikova, cercetător al programului de politică nucleară la Royal United Services Institute, think–tank–ul de studii de apărare și securitate cu sediul la Londra.

Rusia construiește prima centrală în Turcia

În Turcia, Rusia construiește prima centrală nucleară din țară. O instalație de 4.800 MW la Akkuyu, care ar trebui să înceapă să producă energie electrică în acest an. Rusia utilizează adesea un model de construire, instalare și exploatare. Care implică un grad și mai mare de cooperare, deoarece Rosatom furnizează totul. Inclusiv personalul centralei, pe durata de viață a proiectului.

„Partea rusă tratează centralele ca și cum [ar fi] proprietatea Rosatom. Singurul rol al țării gazdă este de a cumpăra electricitatea de la reactor„, spune Kacper Szulecki, profesor de cercetare la Institutul Norvegian de Afaceri Internaționale (Nupi), care a studiat diplomația rusă în domeniul energiei nucleare.
Tocmai în această situație se află Bangladesh, care va fi legat de Rusia prin proiectul Rooppur pentru zeci de ani. „Este o relație fără sfârșit în care intră”, spune Ali Riaz, politolog și expert în Bangladesh la Universitatea de Stat din Illinois, potrivit ft.