Există mulți fani ai fostului președinte american Donald Trump printre cetățenii ruși interesați de politică. Grupurile noastre de discuție au arătat că acești susținători sperau că Washingtonul și Moscova vor împărți lumea în două. Că nu vor mai interfera în sferele de influență ale fiecăreia dintre ele. Pentru aceasta, parlamentarii noștri au sărbătorit victoria lui Trump.
Textul de față este o opinie ce-i aparține lui Alexei Levinson. „Acesta este șef al departamentului de cercetare socioculturală de la Centrul Levada din Moscova.
Rusia și liderii lumii
Apoi a urmat dezamăgirea. Trump, au descoperit ei, nu era omnipotent. Nu putea să trateze Congresul așa cum face președintele Vladimir Putin cu Duma de Stat. Apoi s-a dovedit că el nu considera Rusia drept cea mai importantă putere mondială și nu vedea negocierile cu Moscova ca fiind necesare.
Visul de a împărți lumea cu Statele Unite nu s-a risipit după ce Trump a pierdut alegerile din 2020. În decembrie 2021, Rusia a trimis Washingtonului o propunere în acest sens, încadrând-o ca un proiect de acord pentru „garanții de securitate” pentru a proteja aparent Moscova de expansiunea NATO.
Putin, prin ochii lor
Observatorii au numit-o „ultimatumul lui Putin” pentru a se abține de la invadarea Ucrainei. Se știe că documentul propunea să se revină aproximativ la ceea ce Cei Trei Mari au convenit la Conferința de la Ialta din 1945. Numai că acum Putin este în locul lui Stalin, în timp ce președintele Joe Biden este în locul lui FDR (Franklin Delano Roosevelt). Dar, spre deosebire de 1945, Rusia nu vede nevoia unei a treia figuri precum Churchill.
Acest lucru a fost probabil determinat de ambițiile lui Putin. El își dorește să fie o figură mondială de aceeași anvergură cu Gorbaciov. Cu toate acestea, cercetarea noastră nu este preocupată de gândurile unei singure persoane, ci evaluează modul în care publicul rus vede lucrurile. Totuși, aceste două chestiuni sunt legate. Această mișcare a lui Putin este în concordanță cu modul în care mulți ruși văd locul țării lor în lume și cu cine ar trebui să discute despre el.
Unde se află Rusia?
Poporul rus nu a dorit un conflict. Faptul că trupele rusești chiar au trecut granița ucraineană a fost o surpriză pentru majoritatea. Ce anume a vrut să spună Putin dând acest ordin, nu putem ști. Dar dacă ne gândim în continuare la paralelele dintre ideile sale și cele ale susținătorilor săi, putem presupune că se aștepta la o victorie rapidă, precum cea din Crimeea sau Georgia.
În orice caz, „majoritatea” lui Putin este în mod clar acordată la acest lucru: a început să ajungă rapid exact la starea pe care am observat-o în 2008 și 2014. Pentru a pune acest lucru în termeni cantitativi: ponderea celor care aprobă activitățile lui Putin a început să se deplaseze de la minimul său (aproximativ 60% la sfârșitul anului 2021) spre maximul său (88% în 2008 și 2014).
Dar apoi s-a dovedit că a fost imposibil să se repete aceste blitzkrieg-uri de rating. Ratingul, înainte de a ajunge la valorile record menționate mai sus, a oscilat la nivelul de 80%-83%. Se pare că este o pregătire înghețată pentru triumf, care încă nu a venit. Dar nici absența victoriilor așteptate nu afectează această stare de semi-triumfalism.
Putin și oamenii săi
Cu toate acestea, au existat două excepții. În septembrie anul trecut, nemulțumirea față de mobilizarea „parțială” a lui Putin a făcut ca ratingul său de susținere să scadă cu până la 7 puncte. Problema nu a fost legată de mobilizarea în sine, ci de modul în care s-a desfășurat aceasta. Acest lucru este evident din faptul că, atunci când rezerviștii mobilizați au fost desfășurați și panica a dispărut, aprobarea președintelui și-a revenit.
Rebeliunea Prigojin a avut un impact mai puțin substanțial. Liderul mercenar Wagner a reușit să reducă ratingul lui Putin cu doar trei puncte și doar pentru două zile. Rușii au crezut că criticile dure ale lui Prigojin la adresa conducerii militare a Rusiei vor deschide ochii populației asupra adevărului despre conflict.
Dar nu a existat nicio revoltă populară. Rata de aprobare a lui Putin a revenit din nou. În același timp, Prigojin a obținut și el aprobarea a aproape 40% din public. După moartea sa, la fel de mulți îl dezaprobă pe cât îl aprobă. Acest lucru reflectă ambiguitatea imaginii sale: a fost atât pentru Putin, cât și împotriva lui; a fost pentru ofensivă și împotriva ei.
Dragostea pentru lider
În ochii publicului, răspunsul lui Putin față de rebeli pare contradictoriu. La început, el a promis că îi va pedepsi pe trădători, apoi a returnat bunurile confiscate de Prigojin. Și, după ce acesta a murit, a prezentat condoleanțe familiei sale.
Cu această aparentă demonstrație de iertare, publicul a decis că cei doi bărbați nu erau dușmani. Prin urmare, printre cei care au aprobat activitățile lui Putin în luna august, ponderea celor care l-au aprobat pe Prigozhin (deja decedat la momentul sondajului) s-a dovedit a fi peste medie, scrie Alexei Levinson pentru The Moscow Times.
