Lumea la zi

POLITICO: Cum a ajuns Qatar să aibă prieteni la Bruxelles. UE, esențial pentru îmbunătățirea reputației țărilor din Golf

Qatar Sursa foto Nations Online Project
Qatar, Sursa foto: Nations Online Project

Monarhii care conduc Qatar, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită pot părea, din exterior, un trio de autocrați uniți de aceeași mentalitate. Cu toate acestea, rivalitatea țărilor din Golful Persic este tot mai intensă, iar capitalele occidentale au devenit aliați-cheie în bătălia pentru îmbunătățirea reputației.

Pe măsură ce statele din Golf încearcă să se distanțeze de petrolul care le-a îmbogățit, ele știu însă că au nevoie de prieteni care să le ajute să-și transforme economiile și să-și modernizeze societățile.

„Guvernele statelor din Golf cred că este important să nu fie catalogați drept simpli producători de hidrocarburi care distrug planeta“, a explicat Jon B. Alterman, director al Programului pentru Orientul Mijlociu la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale cu sediul la Washington.

Iar pentru aceasta au nevoie de aliați printre guvernele occidentale, susține expertul american.

Cu un fost vicepreședinte al Parlamentului European în închisoare pentru lobby-ul făcut pentru Cupa Mondială și cu procurorii belgieni care cer revocarea imunității mai multor eurodeputați, acuzațiile aduse Qatarului par să prindă în capcană tot mai mulți jucători de putere de la Bruxelles.

Guvernul de la Doha neagă categoric orice comportament ilegal, afirmând că „lucrează prin intermediul unui angajament inter-instituțional și operează în deplină conformitate cu legile și reglementările internaționale“.

Pe fondul rivalităților regionale, acest angajament cu Burxellesul a devenit din ce în ce mai puternic. În timp ce tensiunile cu Riadul s-au atenuat în ultimii ani, escaladarea relațiilor statului Qatar cu Emiratele Arabe Unite a devenit tot mai evidentă.

Strategia de supraviețuire a statului Qatar

Rivalitățile regionale au izbucnit dincolo de Orientul Mijlociu în 2017, într-o confruntare care a remodelat dinamica regională.

Până la acel moment, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite fuseseră, în esență, aliați. În calitate de membri ai Consiliului de Coordonare al Golfului, cele trei state lucraseră la construirea unei piețe și a unei monede comune în regiune.

Reacțiile diferite ale regimurilor politice la fenomenul „Primăverii arabe“ au dus relațiile dintre cele trei state până în punctul de ruptură.

Rețeaua de știri Al Jazeera, cu sediul în Qatar, a oferit o platformă Frăției Musulmane, partidul islamist care a ajuns la putere în Egipt în urma unui val de tulburări și care a contestat guvernele din întreaga lume arabă. Doha nu s-a limitat însă la a oferi doar o tribună, ci a oferit Frăției Musulmane sprijin financiar direct.

Între timp, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au declarat Frăția Musulmană drept un grup terorist. Alături de Bahrain, cele două state au rupt legăturile diplomatice cu Doha în iunie 2017, interzicând accesul Qatarului la spațiul aerian și la rutele maritime.

Arabia Saudită și-a închis și frontiera terestră, blocând astfel singurul coridor de trecere al Qatarului. Regimul de la Riad a pus condiții dure: închiderea Al Jazeera, încetarea coordonării militare cu Turcia și îndepărtarea de Iran. Qatarul a refuzat solicitările, chiar dacă trecea printr-o perioadă de criză înaintea construirii infrastructurii Cupei Mondiale din 2022, iar 40% din aprovizionarea cu alimente a țării trecea prin Arabia Saudită.

În aceste condiții, combaterea „blocadei ilegale“ a devenit o misiune existențială pentru Doha.

„Singurul lucru pe care regimul de la Doha îl putea face a fost să se asigure că toată lumea știe că statul Qatar există și că este un loc frumos“, a explicat europarlamentarul Hannah Neumann, președintele delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Peninsula Arabă (DARP).

„Regimul de la Doha și-a intensificat eforturile diplomatice în întreaga lume pentru a arăta că ei sunt cei buni“, a precizat diplomatul german.

Pentru a realiza acest lucru, Doha avea nevoie de Bruxelles pentru că pierduse deja un aliat și mai mare – Washingtonul. Președintele Donald Trump a luat partea rivalilor Qatarului în conflictul cu țările din Golf. Mai mult însă, a părut dornic să își asume creditul pentru ideea de a izola țara, chiar dacă cea mai mare bază militară a SUA din regiune se află chiar la sud-vest de Doha.

Pentru a-și pune strategia în aplicare, Qatar lucra deja din 2014 cu firma de consultanță Portland Communications, cu sediul la Londra. Lovitura dată de britanici prin obținerea dreptului de organizare a Cupei Mondiale s-a trnasofrmat însă într-un coșmar de PR, cu povești despre mita dată oficialilor FIFA și  muncitorii migranți exploatați.

Debutul exploziv pe scena de la Bruxelles

La Bruxelles, Doha s-a sprijinit pe șeful misiunii sale la UE, Abdulrahman Mohammed Al-Khulaifi, care s-a mutat în Belgia în 2017 din Germania, pentru a consolida relațiile europene.

Al-Khulaifi a apărut la o serie de întâlniri NATO și, în câteva luni, a deschis un grup de lobby, numit Middle East Dialogue Center. Obiectivul declarat al grupului a fost promovarea imaginii regimului de la Doha la Bruxelles ca promotor deschis al dezbaterilor – spre deosebire de vecinii săi, după cum susține grupul – și pentru a face presiuni asupra UE pentru a interveni în Orientul Mijlociu.

În anul următor, a luat cuvântul în cadrul unor paneluri despre combaterea extremismului violent, la care a partiipat alături de poliția federală olandeză și belgiană. La sfârșitul anului 2019, Al-Khulaifi a organizat prima întâlnire a grupului de prietenie Qatar-UE , la o „cină de lucru“.

„Situația care a urmat blocadei a împins Qatarul să stabilească relații mai strânse în afara contextului crizei regionale cu Uniunea Europeană“, a explicat Pier Antonio Panzeri, pe atunci președinte al subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European, pentru Euractiv în 2018. În anul următor, Panzeri avea să participe la „Conferința internațională privind mecanismele naționale, regionale și internaționale de combatere a impunității și de garantare a responsabilității în conformitate cu dreptul internațional“, găzduită de Qatar, unde a lăudat bilanțul țării în domeniul drepturilor omului. În prezent, fostul membru al Parlamentului European se află într-o închisoare belgiană, fiind acuzat de corupție. ONG-ul său, Fight Impunity, face obiectul unei examinări intense pentru că ar putea fi un paravan.

În mod direct sau indirect, Qatar a înregistrat mai multe victorii importante în această perioadă, inclusiv mai multe rezoluții în Parlament privind drepturile omului în Arabia Saudită și un apel la încetarea exporturilor de arme către Riad, în urma asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi. Doha a semnat, de asemenea, un acord de cooperare cu UE în martie 2018, pregătind terenul pentru legături mai strânse.

Din nou inamici

De când Arabia Saudită și Qatar au semnat un acord pentru a pune capăt crizei, în urmă cu doi ani, relațiile dintre Riad și Doha au început să se dezghețe. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman, în vârstă de 37 de ani, a călătorit în Qatar în noiembrie pentru Cupa Mondială și l-a îmbrățișat pe emirul Qatarului, șeicul Tamim bin Hamad al-Thani, în vârstă de 42 de ani, în timp ce purta o eșarfă în culorile gazdei.

Cu toate acestea, relațiile dintre Qatar și Emiratele Arabe Unite, conduse de șeicul Mohammed bin Zayed Al Nahyan, 61 de ani, rămân reci. Pe măsură ce Golful se transformă, Emiratele Arabe Unite „au ajuns să își asume rolul de a menține status quo-ul în regiune a explicat Alterman. La rândul său, Qatar a ajuns să vadă acest rol „ca pe o aliniere la forțele de schimbare din regiune, iar acest lucru a generat o cantitate substanțială de resentimente reciproce“.

Dimensiunea mai mică a statului Qatar contribuie la sentimentul de securitate internă al Doha, alimentând deschiderea sa de a iniția legături și angajamente cu grupuri pe care alții le văd ca pe o amenințare. De altfel, locuitorii din Qatar se văd pe ei înșiși drept „campionii lui David împotriva lui Goliat“, a declarat Andreas Krieg, profesor asistent la King’s College din Londra, care a lucrat în trecut în calitate de consultant pentru forțele armate din această țară. Organizațiile societății civile fondate de „o serie de diferite figuri ale opoziției, figuri ale opoziției saudite din Occident, au fost susținute financiar și de Qatar“, a adăugat Krieg. (Khashoggi, una dintre cele mai proeminente figuri ale opoziției saudite din epocă, a avut legături cu Fundația Qatar susținută de stat). „De aceea, Qatar a fost întotdeauna văzut ca un fel de ghimpe în coasta vecinilor săi”.

Și, deși suma de 1,5 milioane de euro în numerar confiscată de poliția federală belgiană pare impresionantă, cu siguranță că pălește în comparație cu suma pe care statele din Golf o cheltuiesc pentru lobby-ul juridic la Bruxelles. Iar aceasta, la rândul ei, este insignifiantă în comparație cu ceea ce aceste țări cheltuiesc la Washington. „Bruxelles-ul nu este atât de important”, a spus Krieg. „Uitați-vă la banii pe care aceste țări din Golf îi cheltuie la Washington! Este vorba de zeci de milioane de dolari în fiecare an pentru grupuri de influență, academicieni. Își creează propriile lor instituții media, investind strategic în Fox News și în operațiuni masive de relații publice“.

Cu toate acestea, UE rămâne o țintă cheie. Abu Dhabi își consolidează „parteneriatul de lungă durată” cu Bruxelles-ul în chestiuni economice și de securitate regională „printr-o cooperare profundă și strategică cu instituțiile și statele membre ale UE”, a declarat un oficial din EAU, într-un comunicat. „Bruxelles-ul a fost întotdeauna piesa centrală în crearea narațiunii”, a explicat Krieg. Iar în acest moment, fiecare dintre actorii puternici din regiune este profund motivat să schimbe această narațiune.

Alterman a invocat o impresie generală despre țările din Golf ca fiind „oameni care au mai mulți bani decât Dumnezeu și care vor să ducă lumea înapoi în secolul al VII-lea”. Dar acest lucru este greșit, a spus el. „Este vorba despre modelarea viitorului cu mize remarcabil de mari, cu un disconfort profund cu privire la modul în care lumea se va raporta la ei în următorii 30-50 de ani. Și, sincer, o serie de conducători se văd pe ei înșiși la putere pentru următorii 30-50 de ani.”, a mai precizat expertul american, citat de POLITICO.