Yemenul este cea mai săracă țară din regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord. Produsul Intern al țării ajunge la aproximativ 27 de miliarde de dolari. Statul a îndurat cinci ani de conflict intens care a dus la cea mai gravă criză umanitară din lumea modernă.
Luptele recurente și instabilitatea politică au devastat economia Yemenului, iar bombardamentele masive au distrus infrastructura critică. Foametea a înrăutățit situația, 80% din cele 24 de milioane de persoane din țară fiind în pragul foametei și având nevoie de asistență acută. Aproape 3,2 milioane de persoane suferă de malnutriție, dintre care două milioane sunt copii sub cinci ani.
Yemenul se confruntă în același timp cu focare grave de epidemii precum febra dengue, rujeola, difteria și holera. Aproximativ 17,8 milioane de persoane nu au acces la canalizare și apă curată, în timp ce 19,7 milioane de persoane nu au acces la asistență medicală eficientă. Valurile recurente de depreciere a monedei în 2017 și 2018 au dus la presiuni inflaționiste care exuberă criza umană, dar și o gravă problemă în ceea ce privește economia Yemanului.
Sectorul privat a avut cel mai mult de suferit de pe urma perturbării serviciilor financiare și a infrastructurii publice, care a lăsat peste două treimi din populație în șomaj și în imposibilitatea de a-și finanța traiul de zi cu zi. Chiar și înainte de conflict, această țară din Orientul Mijlociu a suferit ani de zile de corupție, de proastă gestionare și de epuizarea resurselor naturale, inclusiv a apei și a petrolului, ceea ce a dus la sărăcie, subdezvoltare și acces limitat la servicii esențiale precum asistența medicală, electricitate, educație, locuri de muncă și alimente.
Cele mai mari industrii din Yemen
Yemenul depinde în mare măsură de rezervele sale de petrol și gaze, dar nu este membru al OPEC, deoarece este un producător mic. Țara nu are companii naționale care să prospecteze, să extragă sau să rafineze petrolul, ci depinde de organizații străine. Produsele petroliere reprezintă 90% din exporturile țării și între 70% și 75% din veniturile guvernului.
Rezerva de 4 miliarde de barili de petrol a statului ar trebui să ajungă pentru aproximativ nouă ani. Banca Mondială anticipează, în cazul Yemenului, că prăbușirea rezervelor va duce la o undă de șoc economică care va escalada criza și va extinde zona de anarhie până în Arabia Saudită și peste ocean în Somalia, nord-estul Kenyei și Etiopia.
Agricultură
Înainte de război, terenul dificil al țării, rezervele reduse de apă, solul limitat și mediul arid și semiarid au favorizat tehnici agricole sofisticate, inclusiv adaptarea semințelor și conservarea apei, făcând posibilă cultivarea culturilor în condiții climatice nefavorabile. Câmpuri vaste de grâu, sorg, orz, porumb și ferme de produse lactate au furnizat suficiente alimente pentru a hrăni populația.
Printre fructele care au prosperat în țară se numără bananele, pepenii, mango, citricele, papaya, strugurii, merele, perele și piersicile. Cu toate acestea, situația actuală a țării este foarte diferită, mai mult de 80% din populație confruntându-se cu foametea.
Războiul în curs de desfășurare a strămutat milioane de fermieri și, în același timp, a distrus infrastructura vitală necesară pentru agricultură. În prezent, Yemenul nu este în măsură să producă suficiente alimente pentru a-și hrăni populația și depinde în mare măsură de ajutorul internațional oferit de Organizația Mondială a Alimentației și de organizațiile neguvernamentale. Rezervele de alimente goale, seceta, bolile, conflictele, inflația, șomajul și lipsa de speranță au dus la o foamete pe care nu a cunoscut-o nicăieri altundeva în lume.
Producție și industrie
Industria și producția reprezentau 47% din PIB înainte de război, în timp ce construcțiile, serviciile și comerțul reprezentau 25% din locurile de muncă. Prelucrarea și ambalarea alimentelor și băuturilor, alături de producția de ulei de gătit și făină, au angajat mii de oameni și au contribuit semnificativ la economie.
Cu toate acestea, majoritatea industriilor înfloritoare s-au prăbușit din cauza războiului și a strămutării angajaților, în timp ce multinaționalele au părăsit țara. Mii de locuri de muncă au fost pierdute, ceea ce a dus la un șomaj sever. Incapacitatea țării de a produce suficientă energie electrică a limitat, de asemenea, creșterea industriilor, deoarece costul energiei rămâne exorbitant de ridicat.
Servicii și turism
Sectoarele serviciilor și turismului au fost, de asemenea, grav afectate de conflictul în curs de desfășurare, deoarece turiștii evită statul din cauza preocupărilor legate de securitate. Siturile vechi de patrimoniu, inclusiv muzeele și satele arheologice, au fost distruse în bombardamentele în masă, în timp ce artefacte și alte obiecte de valoare au fost pierdute.
Animalele din această țară din Orientul Mijlociu care atrăgeau turiștii au fost braconate pentru părți de corp sau hrană. Restaurantele și hotelurile din țară sunt cu mult sub standardele internaționale, în timp ce transportul rutier și aerian nu mai sunt moduri sigure de călătorie. Sectorul financiar este subdezvoltat, iar sistemele de asigurări și bancare sunt aproape în colaps. Majoritatea băncilor multinaționale care existau în țară au plecat din cauza conflictului și a lipsei de investiții.
