Autocratul rus crede că problema economică provocată de întreruperile energetice și de criza alimentară va înclina balanța în favoarea sa și ar putea avea dreptate, potrivit lui Joseph Webster.
El este senior fellow la Centrul pentru Energie Globală al Atlantic Council și editează China-Russia Report, un buletin informativ independent.
Cu forțele ucrainene înfrângând forțele rusești pe câmpul de luptă, președintele Vladimir Putin pare să se agite cu disperare.
Putin a ajuns la capătul puterilor?
El a ordonat un proiect uriaș și riscant din punct de vedere politic. A pus în aplicare un ordin de „stop loss” pentru a prelungi timpii de serviciu, a dat aparent de înțeles că va sabota rețeaua de gaze naturale a Europei și chiar a amenințat cu o potențială escaladare nucleară. Cu toate acestea, în ciuda unor eșecuri tactice semnificative în Ucraina, Putin ar putea crede că victoria strategică este încă la îndemâna sa, conform POLITICO.
Putin încă se ține tare că durerea economică provocată de întreruperile energetice și criza alimentară rezultată în urma invaziei sale în Ucraina va înclina balanța în favoarea populiștilor favorabili Kremlinului în alegerile occidentale, sprijinindu-l în confruntarea sa cu democrațiile constituționale – și ar putea avea dreptate.
Factorii de decizie occidentali trebuie să recunoască amploarea ambițiilor autocratului rus și să se decupleze rapid de energia rusă.
Putin și democrațiile constituționale
Ostilitatea de lungă durată a lui Putin față de democrația constituțională multirasială și pluralistă este din perspectiva sa complet rațională și interesată.
Astfel de democrații amenință controlul politic intern al lui Putin din cauza forței mișcărilor pentru demnitate umană, precum și a atracției exercitate de standardele de viață occidentale. Iar în această privință, transferul pașnic de putere din Ucraina a oferit un precedent incomod.
Mai mult, blocul democratic condus de Washington și Bruxelles sfidează interesele de politică externă ale lui Putin prin dezvoltarea energiei curate, ceea ce ar putea reduce drastic veniturile din exporturile de energie ale Rusiei pe termen mediu și lung.
Având în vedere că exporturile rusești de petrol și gaze naturale reprezintă între 20 și 30 la sută din PIB-ul rusesc, interesele energetice ale lui Putin reprezintă un element important, deși adesea subestimat, al politicii sale externe. Statul rus a amplificat organizațiile anti-gaze de șist în Europa la mijlocul anilor 2010 și a sprijinit-o pe Marie Le Pen la alegerile prezidențiale franceze din 2017 și 2022, în condițiile în care aceasta, întâmplător, a promis să închidă capacitățile eoliene onshore deja construite.
Putin și Trump, prieteni la cataramă
Putin l-a susținut apoi cu entuziasm pe fostul președinte al Statelor Unite Donald Trump în campaniile sale electorale din 2016 și 2020, iar victoria acestuia în prima dintre ele a oferit un câștig financiar major industriei energetice rusești. Opoziția lui Trump față de energia curată a împiedicat dezvoltarea energiilor regenerabile în cea mai mare și mai dinamică economie din lume. În plus, sancțiunile sale împotriva țițeiului iranian au crescut artificial prețurile la țiței – în special la amestecul rusesc din Urali – și au împiedicat Iranul bogat în gaze să stabilească exporturi de gaze naturale lichefiate către piețele energetice europene.
Putin continuă să încerce și astăzi să influențeze alegerile din Occident, în condițiile în care presa de stat rusă îl citează aprobator pe Trump în publicații autorizate, politicienii italieni cu legături profunde cu Kremlinul amplifică narațiunile de dezinformare rusești, iar Moscova amenință în mod repetat că va declanșa fluxuri de refugiați destabilizatoare din punct de vedere politic în Europa.
Cu toate acestea, cea mai importantă pârghie de influență politică a Kremlinului în 2022 a fost cea economică.
Moscova speră că prețurile mai mari la energie și alimente vor susține populiștii curioși sau pro-Kremlin în alegerile din Occident – și nu este un pariu irațional.
Un bloc de votanți mare, și posibil decisiv, este foarte atent la nivelul de trai personal, dar indiferent la preocupări aparent abstracte, normative, cum ar fi statul de drept. În plus, invazia din Ucraina apasă asupra piețelor: Cele mai recente estimări ale Rezervei Federale sugerează că în 2022 creșterea anuală a PIB-ului SUA va fi de doar 0,2%, în timp ce inflația ar urma să ajungă la 5,4%. În martie, înainte ca impactul global al invaziei să se facă simțit, proiecția era o creștere anuală a PIB-ului de 2,8%, cu o inflație de numai 4,3%.
Războiul din Ucraina trage economia lumii în jos
Deși sunt mai multe variabile macroeconomice în joc aici, invazia lui Putin trage indiscutabil în jos creșterea economică, crește inflația și afectează legitimitatea de performanță a democrației constituționale.
Între timp, răspunsul factorilor de decizie occidentali la arma energetică a lui Putin a fost insuficient.
Pentru a îmbunătăți legitimitatea de performanță a lumii libere și pentru a-l slăbi pe Putin – precum și pentru a promova locurile de muncă interne în timp ce luptă împotriva schimbărilor climatice – democrațiile constituționale ar trebui să accelereze implementarea energiei regenerabile, să construiască mai multă energie nucleară și să accepte o infrastructură suplimentară de petrol și gaze atunci când este necesar. În condițiile în care lumea liberă se confruntă cu o criză energetică profundă, este timpul să actualizăm ipotezele depășite și să ne adaptăm la noile realități.
Desigur, rămâne de văzut dacă pariul cu risc ridicat al lui Putin împotriva democrațiilor constituționale va da roade. Multe vor depinde de cursul războiului, de rezultatul viitoarelor alegeri occidentale și de evenimentele imprevizibile din politica internă rusă. Dar nu există nicio îndoială că, între timp, factorii de decizie occidentali trebuie să continue să sprijine Ucraina și să apere viguros democrația prin construirea rapidă a unor noi surse de energie.
