The Guardian: Viața în imagini a cetățenilor ucraineni după bombardamentele rusești

Forțele rusești au fost alungate din Kupiansk în septembrie, dar loviturile s-au intensificat în ultimele două săptămâni. Cu câteva zile înainte ca autoritățile să ordone evacuarea obligatorie a familiilor și a rezidenților vulnerabili din Kupiansk, Iryna Viktorivna, servea mâncare caldă vecinilor ei de pe o masă instalată pe o stradă înzăpezită din estul Ucrainei, servind terci, chifteluțe și salată de varză.

Sunetul artileriei ricoșa  în tot orașul, patru sau cinci focuri pe minut, uneori mai multe, lansate atât de echipajele de artilerie ucrainene, cât și de cele rusești. În majoritatea timpului, focurile de armă erau departe, dar uneori cădeau pe oraș. La începutul atacului, conflictul armat a ucis un bărbat de 63 de ani, a avariat o grădiniță și o stație de pompieri.

La coadă, așteptând să fie servită, se afla Natalia Ivanivna, în vârstă de 60 de ani, înfășurată într-o haină groasă de iarnă, cu o eșarfă și un baston în mână.

Ivanivna a povestit că a avut posibilitatea de a pleca din oraș mai devreme în acea zi, dar a ales să rămână pentru că era îngrijorată de locuința ei, care putea fi jefuită. Ea a povestit despre teama ei cu privire la orașele aflate mai la sud, de-a lungul frontului de est, Bakhmut și Vuhledar și altele. Aceste orașe au fost deja transformate în ruine după luni de lupte. „S-ar putea întâmpla și aici”, a spus femeia. Viktorivna a întrerupt-o pentru a o mustra: „Nu fiți pesimistă!”.

Orașul Kupiansk este în pericol

Valurile războiului au trecut deja de două ori peste Kupiansk. Acum orașul este amenințat de un al treilea pericol.

Prima dată orașul a fost atacat chiar în primele zile ale războiului, la 27 februarie 2022, când tancurile rusești au intrat în zonă, începând o ocupație care a durat aproape șapte luni.

Apoi, în septembrie, blindatele ucrainene au străbătut străzile orașului, alungându-i pe ocupanții ruși. Al doilea conflict de pe teritoriul ucrainean a fost mai violent: clădirile au fost spulberate și mașinile distruse.

De atunci, lunile nu au fost liniștite, dar din păcate situația s-a deteriorat din nou în ultimele două săptămâni din februarie, când forțele rusești au încercat să avanseze în acest capăt nordic al liniei frontului, unul dintre cele cinci puncte în care se fac presiuni.

Un nou atac cu obuze și rachete

Obuze și rachete S300 au aterizat în oraș. Tunurile rusești s-au apropiat din nou. Viktorivna, o asistentă medicală de 45 de ani, a spus că nu a mai lucrat de când spitalul ei a fost bombardat anul trecut.

„Am trăit aici tot timpul ocupației. Îmi amintesc că în dimineața zilei de 24 [prima zi de război], sora mea mai mică m-a sunat să mă întrebe ce fac. Văzusem discursul lui Vladimir Putin și am crezut că blufează. Așa că i-am spus surorii mele că pregătesc sandvișuri pentru copii să aibă la școală. Ea mi-a spus că războiul începuse deja”, a povestit Viktorivna.

Trei zile mai târziu, Viktorivna a auzit zgomotul tărăgănat al tancurilor rusești de afară. A continuat să lucreze la spital în timpul ocupației, într-o secție Covid.

La 9 septembrie, a auzit împușcături și explozii. De data aceasta, tancurile pe care le-a văzut erau ucrainene. „Nu pot să vă spun ce am simțit. A fost ca și cum o piatră mi-a fost ridicată de pe suflet”.

Orașul ucrainean începe procesele de evacuare

Acum, Kupiansk este din nou sub amenințare. „A devenit mult mai zgomotos în ultimele două săptămâni. Uneori se cutremură toată casa. Oamenii sunt speriați”, a spus ea. „Unii oameni au fost evacuați recent din cauza situației”.

Confirmarea vine la câțiva metri de coada pentru alimente, unde Svetlana Talalaienko, în vârstă de 55 de ani, își încărca lucrurile într-o dubă de evacuare împreună cu fiica ei Violetta, în vârstă de 22 de ani și câinele lor.

Mai târziu, după ce a ajuns în siguranță în orașul Harkov, la vest, Talalaienko a explicat că a rămas în Kupiansk pe toată durata ocupației și a bătăliei pentru eliberarea orașului, dar că cele mai recente violențe au devenit prea mult pentru ea.

„A fost foarte greu cu toate împușcăturile. Ferestrele noastre și acoperișul sunt deteriorate. Din punct de vedere mental, a fost prea greu. Înainte de recenta escaladare, era mai mult aleatoriu. Se întâmpla în afara orașului. Acum este în oraș și în cartierul nostru. Cred că, dacă se vor întoarce din nou, ne vor trata mai rău decât au făcut-o înainte.”, a spus Talalaienko.

Natalia Riabukhina, o vecină, a fost de acord să hrănească câinii rămași în Kupiansk și să supravegheze casa familiei, într-un oraș în care jafurile sunt în creștere. „Mulți dintre prietenii mei au plecat”, a spus Riabukhina. „Dar eu vreau să rămân deocamdată. Am depus 20 de ani de muncă în casa mea. Voi pleca atunci când nu va mai fi în picioare”.

Speranță la o viață normală

În ciuda sentimentului de teamă în creștere, în Kupiansk exista o aproximare ciudată a vieții normale.

În centrul orașului, în ciuda zgomotului constant al bombardamentelor, oamenii stăteau la coadă la bancomat, mergeau la cumpărături și așteptau în stațiile de autobuz. Un autobuz școlar albastru încărcat cu manuale ucrainene, care au fost ascunse de ruși în timpul ocupației, a fost descărcat în fața unei școli. Acest lucru este un semn al speranței profesorilor la vremuri mai bune.

Într-o mică piață deschisă, Vitaly, care nu a vrut să dezvăluie al doilea nume, vindea pește uscat și bere îmbuteliată la 300 de metri de locul unde, cu o oră înainte, un obuz a căzut pe o creșă din apropiere.

„A fost ca și cum pământul a sărit”, a spus el. „A fost terifiant”. Dar a rămas la taraba sa. „Ce altceva este de făcut?”, a întrebat el.

În biroul său, primarul din Kupiansk, Andrii Besedin, a analizat situația. „Nu știu ce încearcă rușii, dar noi rămânem pe poziții și ne menținem pe poziții. Ceea ce lovesc ei este infrastructura civilă. Putem observa dinamica care se întâmplă. Bombardamentele se intensifică și sunt mai multe victime, așa că acum ne concentrăm pe evacuarea copiilor și a persoanelor cu dizabilități. Am sperat că amenințarea va dispărea după toamnă și că vom putea începe să reconstruim la fel ca alte orașe bombardate. Dar Kupiansk poate fi încă atins de artilerie și de grăniceri, așa că trebuie să fim inteligenți și să ne facem planuri până când va veni momentul în care linia frontului va fi îndepărtată.”

Kupiansk-Vuzlovy, orașul fantomă

Dincolo de râul Oksil, care separă Kupiansk de Kupiansk-Vuzlovy (cunoscut de localnici sub numele de Uzlova), scena s-a schimbat. Un nod de cale ferată cu o mare zonă industrială care a fost supusă frecvent bombardamentelor, străzile din Kupiansk-Vuzlovy erau aproape goale, cu excepția soldaților și a câtorva locuitori. Localnicii au declarat că mai puțin de o treime din populație a rămas, iar mai mulți plecau în fiecare zi.

În birourile căilor ferate, Tetiana, o directoare în vârstă de 52 de ani era singură. Restul familiei sale a plecat la Harkov și în străinătate. Blocul ei se golise. „[Bombardamentele] au devenit atât de zgomotoase acum. Este cu adevărat înfricoșător, mai ales noaptea”, a spus ea. „Înainte puteam să ne dăm seama cine trăgea, dacă erau băieții noștri sau rușii. Acum este prea tare ca să ne dăm seama. Nu știu ce plănuiesc rușii, dar dacă ei cred că pot încerca să revină ca înainte, nu va fi o plimbare în parc. Soldații noștri o vor apăra”.

Satele și orașele erau sfărâmate și goale, cu excepția soldaților și a blindatelor care străbăteau drumurile pline de noroi.

Întoarsă în Kupiansk, Viktorivna a explicat de ce, pentru moment, plănuia să rămână în oraș.

„Sunt o optimistă. Nu cred că se vor întoarce. Nu, nu, nu. Îi vom urmări până la Sakhalin [un oraș rusesc din Pacific]”, conform The Guardian.