Liderul partidului Adunarea Națională, Jean-Marie Le Pen, se simte mai aproape ca niciodată de președinția franceză. Criza reformei pensiilor a dat aripi mișcării sale, bazată pe naționalism și pe respingerea imigrației?
„Dacă aș fi președinte…” începe Marine Le Pen. Apoi se corectează imediat: „Când voi fi președinte…” Agitația din Franța din cauza reformei guvernamentale a pensiilor a întărit șansele unei victorii electorale a liderului Raliului Național (RN), moștenitorul partidului de extremă dreapta fondat în urmă cu jumătate de secol de tatăl său, Jean-Marie Le Pen.
Dacă Marine Le Pen s-ar confrunta astăzi cu actualul președinte Emmanuel Macron într-un tur de scrutin prezidențial, ea ar câștiga cu 55% din buletinele de vot, față de 45% pentru actualul președinte, potrivit unui sondaj realizat de institutul Elabe. La ultimele alegeri prezidențiale, în 2022, Macron s-a impus cu 58% din voturi, față de 42% pentru Le Pen.
Din iunie anul trecut, RN este principalul grup de opoziție din Adunarea Națională, cu 89 de deputați care poartă întotdeauna cravată – bărbații, cel puțin – și care se străduiesc să evite stridențele, dacă nu întotdeauna cu succes.
Marine Le Pen este încrezătoare în propriile forțe
„Culegem ceea ce am semănat”, a declarat Le Pen, în vârstă de 54 de ani, într-un interviu acordat marți mai multor corespondenți europeni din cadrul alianței media LENA, printre care și EL PAÍS.
Întâlnirea a avut loc la o cafenea din apropierea Adunării Naționale. „În timpul campaniei prezidențiale am plantat un proiect extrem de serios, detaliat, în care am anticipat probleme care un an mai târziu s-au dovedit a fi adevărate. Pe baza acestui credit și, în același timp, datorită respectului nostru pentru funcționarea instituțiilor, am reușit să câștigăm din ce în ce mai mult încrederea francezilor”.
Deși mai sunt patru ani până la alegeri, Le Pen se simte mai aproape ca niciodată de putere. Ea consideră că, de când a preluat frâiele partidului de la tatăl său, în 2011, a reușit să îl de-demonizeze. Adică să îl scoată din colțul rezervat pariaților ideologici și să îl facă acceptabil pentru o bună parte a populației franceze.
„În doar câțiva ani, am trecut de la a fi cel mai detestat partid din Franța la cel mai iubit partid din Franța”, spune liderul celui mai mare partid de extremă dreapta din Europa, o descriere pe care o respinge. „Nu am fost niciodată de extremă dreapta”, argumentează ea, deoarece se opune în mod radical mai multor principii pe care le consideră caracteristice extremei drepte, cum ar fi respingerea sistemului parlamentar și a pluralismului, precum și utilizarea violenței. Le Pen merge chiar mai departe: „Noi nu suntem de dreapta”. Ce este, atunci, RN? „Aș spune că suntem naționali”, răspunde ea. „Noi considerăm că națiunea este inima politică a proiectului nostru”.
Și totuși, fundamentele lui Le Pen și ale RN nu s-au schimbat. Unul dintre ele este naționalismul, iar acesta este motivul pentru care ea îl aplaudă pe Macron pentru că s-a distanțat de Statele Unite în ceea ce privește China, dar îl critică pentru că face acest lucru în numele suveranității europene: „Pentru a exista suveranitate, este nevoie de un popor și nu există un popor european”. Le Pen nu va urma calea unui alt lider din sfera sa ideologică, premierul italian Giorgia Meloni, care a preluat puterea cu un mesaj pro-NATO și pro-UE. „Sunt în continuare o eurosceptică și cu fiecare zi care trece sunt și mai eurosceptică. Nu sceptică în privința Europei, ci în privința organizării politice a Europei”.
Afilierea cu Vladimir Putin este sub semnul trecutului
Când i se amintește de fosta sa afinitate cu președintele rus Vladimir Putin, ea neagă cu un zâmbet: „Aveți dreptul să o spuneți, dar…” Câteva minute mai târziu, la auzul afirmației că este „mai degrabă rusofilă”, ea reacționează: „Nu pot lăsa să se spună asta despre mine”.
Le Pen a fost ani de zile politicianul francez cel mai apropiat de Rusia lui Putin. Partidul ei a primit un împrumut de 9 milioane de euro de la o bancă rusă în 2014 și a declarat că împărtășește viziunea globală a lui Putin. După invazia Ucrainei din februarie 2022, ea s-a distanțat și declară acum: „Cred în suveranitatea națiunilor: dacă Ucraina vrea să adere la NATO, dacă aceasta este voința lor, nu văd cine se poate opune”.
„Când o națiune precum Rusia atacă o altă națiune și îi amenință suveranitatea, nu există echidistanță posibilă, trebuie să iei atitudine”, adaugă ea, declarându-se în favoarea trimiterii de arme defensive în Ucraina, dar opunându-se celor ofensive. Susține ea sancțiunile? Da, dar nu la adresa sectorului energetic. Deci, care este soluția propusă de ea pentru conflict? Negocierea păcii. Acum.
„Dacă Rusia va câștiga războiul, va fi catastrofal, pentru că toate țările care au un conflict teritorial vor crede că îl pot rezolva cu ajutorul armelor”, spune ea. „Dacă Ucraina câștigă, va însemna că NATO a intrat în război, pentru că sunt convinsă că Ucraina, fără puterea NATO, nu poate învinge militar Rusia. Iar acest lucru înseamnă că al treilea război mondial a fost declanșat”. A treia opțiune: „Dacă vom continua să livrăm încet arme Ucrainei, așa cum facem acum, atunci ne vom confrunta cu un nou Război de o sută de ani [un conflict medieval de lungă durată între Anglia și Franța], care, având în vedere pierderile umane, este o dramă teribilă”. Presată să precizeze cum ar rezolva ea conflictul, Le Pen replică: „Nu am de gând să vă dau un plan de pace chiar aici, pe o măsuță de cafea”.
Celălalt fundament invariabil al RN este respingerea imigrației, iar pe acest subiect Le Pen se felicită că a obținut „o victorie ideologică totală”, deoarece, în opinia ei, alte partide au venit și i-au adoptat ideile. ”Astăzi, chiar și Partidul Comunist spune că este nevoie de frontiere”, notează ea. Dar Le Pen nu se oprește la apărarea controlului frontierelor. Ea a promis că, dacă va ajunge la putere, va organiza un referendum pentru a introduce în Constituție o așa-numită preferință națională, care ar da prioritate cetățenilor francezi în fața străinilor în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, locuințe și beneficii sociale, conform El Pais.
”Pentru mine, referendumurile trebuie să facă parte integrantă din funcționarea democrației franceze. Ceea ce am în vedere este să organizez cel puțin un mare referendum pe an”, spune ea.
Noua canditură a Franței este pro NATO
La fel ca alți naționali-populiști, Le Pen face un stindard din conceptele de vot și democrație. Ea critică procedura legislativă pe care Macron a folosit-o pentru a adopta reforma pensiilor, fără un vot în Adunarea Națională, deși guvernul a supraviețuit ulterior la două voturi de neîncredere, unul dintre ele depus de RN al lui Le Pen.
„Cum vreți ca oamenii să nu simtă că există o problemă democratică?”, spune ea. „Emmanuel Macron este hormonul de creștere al celor care nu mai cred în democrație”.
În ceea ce privește riscul unei derive autoritare dacă va ajunge la putere, ea răspunde: „Dimpotrivă, dacă voi fi aleasă, va exista mai multă democrație”. Și ea citează referendumurile, alegerea prin reprezentare proporțională și dorința ei de a acorda un rol mai mare parlamentului. „Cum pot să vă dovedesc că nu voi fi autoritară? Este o acuzație perversă. Am fost întotdeauna de partea libertăților”.
Le Pen se consideră victima unei caricaturi, dar spune că acest lucru a sfârșit prin a-i aduce beneficii. „S-a vorbit despre legislatorii noștri ca și cum ar fi fost niște cretini, inutili, incompetenți. A fost atât de jignitor încât, atunci când francezii au văzut că în locul lor au apărut deputați inteligenți, muncitori și bine îmbrăcați, și-au spus: „Acești oameni sunt departe de portretul pe care l-au făcut despre ei”.” Liderul RN susține că, dacă partidul său ajunge la putere, „oamenii vor vedea că nu numai că nu este vorba de apocalipsă, dar că este o politică de bun simț”.
Marine Le Pen nu neagă trecutul și nici moștenirea lui Jean-Marie Le Pen, un totem al extremei drepte celei mai aprige, asociat în mod deschis cu antisemitismul și xenofobia. „Cred că este onorabil să nu facem o selecție între ceea ce a fost mai puțin glorios și ceea ce a fost mai glorios”, spune ea. În ceea ce-l privește pe tatăl ei, pe care l-a expulzat din partid, cei doi s-au împăcat între timp. „Are 95 de ani și, din fericire, relația mea cu el s-a liniștit. Nu mai vorbim despre politică, așa că ne supărăm mai puțin”.
