Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a ținut un discurs strălucit și inspirator în fața Congresului și a poporului SUA. Acesta l-a acuzat pe pe Vladimir Putin de atacul său brutal împotriva poporului ucrainean și a infrastructurii critice, precum și pentru invadarea ilegală a țării.
Comentatorii l-au asemănat pe Zelenski cu fostul prim-ministru britanic Winston Churchill, care a inspirat poporul Marii Britanii să rețină atacul nazist după căderea Franței și a majorității Europei de Vest. La vremea respectivă, Churchill a scandat la radio: „Nu ne vom preda niciodată”. Zelenski a scandat același lucru în Camera Reprezentanților.
Există paralele între situația Ucrainei de astăzi și situația Marii Britanii din vara anului 1940, dar există și o imensă fractură de analogie care trebuie subliniată. Rusia nu este Germania nazistă, nu este același lucru cu situația frontului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Spre deosebire de Germania din 1940, Kremlinul nu deține cea mai amenințătoare armată terestră din istoria lumii. De asemenea, nu există o linie solidă de raționament care să indice că Rusia, spre deosebire de Germania în 1940 și 1941 și 1942, s-a angajat într-o misiune de a prelua controlul asupra Europei continentale și de a distruge SUA.
Rusia nu reprezintă o amenințare asupra democrației globale
Se poate argumenta că Rusia, dacă reușește să răstoarne Ucraina, ceea ce este puțin probabil, sau să preia controlul a două până la patru regiuni din sudul Ucrainei, ceea ce este oarecum probabil, ar încerca să recâștige controlul asupra unora dintre fostele ei state satelit, în special țările baltice Estonia, Lituania și Letonia.
Ne putem imagina că merg după Finlanda, Polonia și chiar România. Dar orice încercare pe care Rusia o va face de a urmări oricare dintre aceste țări va fi întâmpinată de un răspuns militar al NATO, care este obligată să apere oricare dintre aceste țări dacă sunt atacate. Ar putea exista un război sau conflicte separate în anii următori în oricare sau în toate aceste țări. Cu toate acestea, mașina de război convențională a Rusiei s-a dovedit incapabilă să învingă Ucraina în 10 luni.
Pe scurt, Rusia nu reprezintă o amenințare realistă de a prelua cu ușurință controlul din punctul de vedere al războiului convențional asupra vreunei țări NATO, cu atât mai puțin toată Europa sau SUA. Dar s-ar putea să-i invadeze totuși. În acest sens, Ucraina refuză să facă compromisuri și să ajungă la un acord de pace cu Rusia care să includă schimbul de teritoriu pentru pace. Acest lucru poate declanșa folosirea temută a armelor nucleare de către Putin.
Rusia și SUA sunt principalele state nucleare din lume, iar Federația Rusă ar putea face un rău masiv în Europa de Est, Vest sau oriunde de pe glob. În același timp, ei s-ar supune unor represalii, în special din partea SUA, dacă ar începe să arunce arme nucleare strategice asupra oricăror țări NATO, chiar dacă ar începe să desfășoare arme nucleare tactice în Ucraina sau în oricare dintre fostele țări satelit, potrivit jpost.com.
Războiul din Ucraina trebuie tratat ca atare și nu ca pe o reluarea fascimului din secolul XX
Putin nu este Hitler, iar Rusia nu este Germania nazistă. Președintele rus ar trebui să fie extrem de atent în încercarea de a distruge orice alte foste state satelit. În acest moment, ar fi norocos să obțină un teritoriu din Ucraina.
Rezultatul este că, oricât de emoționați am fost de discursul puternic al lui Zelenski, nu reprezintă o paralelă bună cu lupta împotriva Germaniei naziste sau a Imperiului Japoniei din al Doilea Război Mondial. SUA finanțează în esență acest război, pe care bărbații și femeile din Ucraina îl susțin. Dar viitorul democrației din întreaga lume nu este cu adevărat în joc.
Viitorul democrației în Ucraina este cu siguranță și există, desigur, unele amenințări la adresa unor țări vecine. Ceea ce trebuie să facă acum liderii americani și prietenii noștri europeni este să se gândească bine dacă poziția fără compromisuri a lui Zelenski este în interesul său, cel mai bun interes al nostru sau cel mai bun interes al celorlalte țări NATO.
Ar trebui să finanțăm acest război pentru încă 10 luni, 20 de luni sau mai mult? Trebuie, totuși, să conceptualizăm războiul cu Rusia așa cum este și să nu-l tratăm ca pe o reluare a fascismului din secolul al XX-lea sau a Războiului Rece.
