Încă din cele mai vechi timpuri, ideea de a purta ceva care a fost al altcuiva, avea o notă de dispreț. Hainele second-hand erau un secret bine ținut de cei care le achiziționau. N-aș știi să zic exact de ce, poate faptul că majoritatea credeau că aceste haine nu sunt într-o formă foarte bună sau poate pentru prețurile scăzute pe care le au pe piață. În plus, mai era și acea idee că oamenii care au renunțat la ele, cu siguranță nu au renunțat pentru că le plăceau prea tare.
În prezent, această industrie este cu adevărat o putere. Oamenii s-au schimbat și o dată cu ei și concepția pe care o au despre hainele second-hand. Acum este la modă să vizităm aceste magazine cu produse vintage, căci așa se numesc acum. Le găsim la toate colțurile și se extind din ce în ce mai mult. În București lideri pe această piață sunt firmele Monda și Humana, cea din urmă s-a extins în toată țara, având peste 40 de magazine.
Humana People to People este o rețea de 31 de organizații membre, ce își au sediul în Europa, SUA, Africa, Asia și America Latină. Proiectele de dezvoltare pe care entitățile din rețea le realizează sunt diverse, dar toate au ca scop final Lupta împotriva Sărăciei.
Humana People to People SRL a fost înființată în România în 2006 cu scopul de a vinde haine, încălțăminte și accesorii second-hand la un preț accesibil. Astăzi, aproximativ 300 de persoane lucrează în peste 40 de magazine. Compania susține că activitatea pe care o menține generează fonduri pentru a susține proiecte de dezvoltare în comunitățile sărace din Africa, India și America Latină. Proiectele sunt desfășurate în Educație, Sănătate, Agricultură Durabilă, Protecția Mediului și Dezvoltare Rurală. De asemenea, se poate pune problema în acest subiect și despre protejarea mediului prin promovarea reutilizării și reciclării.
Reciclarea și protejarea mediului
Cea mai valabilă explicație pe care mulți dintre oameni o folosesc atunci când sunt întrebați de ce aleg hainele sau produsele second-hand este aceea că aleg să protejeze mediul și să scape de risipă și consumerism. Pentru a afla mai exact cum funcționează această idee de ecologizare am întrebat o persoană din interiorul industriei second-hand ce părere are despre faptul că oamenii au decis abia acum, în secolul 21 să adopte această „modă”.
„Eu cred că oamenii pe vremuri nu se gândeau la așa ceva, să salveze planeta. Aveau alte probleme în vremea comunismului. Căci de acum, de când am trecut în capitalism sunt atâți de mulți iubitori ai hainelor second-hand. Eu lucrez în acest magazin de foarte mult timp, și am observat și eu această schimbare a mentalității. Un motiv bun ar fi faptul că producția de îmbrăcăminte necesită utilizarea de substanțe chimice, de exemplu pentru procesul de vopsire. Aceste substanțe chimice reprezintă o amenințare la adresa apei, a aerului și a pământului, dar și a persoanelor care lucrează cu aceste substanțe chimice. Prin cumpărarea de îmbrăcăminte uzată, putem reduce impactul asupra planetei. Multe articole de îmbrăcăminte, în special cele de o calitate bună, ar putea supraviețui decenii dacă sunt tratate bine. Din nefericire, mulți dintre noi au tendința de a arunca haine după un an sau doi” susține o vânzătoare care lucrează la un magazin de tipul second-hand.
Igienizarea hainelor second-hand
Poate v-ați întrebat atunci când ați ales să cumpărați haine second-hand cât de igienice sunt, dacă vă poate afecta sau nu în vreun sănătatea, fiind niște produse uzate de alți oameni. Conform normelor impuse de U.E. se acceptă în magazine doar articolele textile uzate sau purtate ce sunt însoțite de documente care să justifice că au trecut printr-un proces de curățare și dezinfecție, dezinsecție. Legislația actuală prevede că vânzarea produselor second-hand trebuie să respecte aceleași reguli ca și comerțul cu produse noi. Orice produs second-hand trebuie etichetat, specificându-se pe etichetă datele de identificare ale producătorului sau importatorului, țara de origine a produsului, compoziția fibroasă a articolelor de îmbrăcăminte și eventuale instrucțiuni cu privire la întreținerea produsului.
În plus, trebuie afișat în mod vizibil denumirea unității, a codului unic de înregistrare la Registrul Comerțului din care sa rezulte obiectul de activitate al societății pentru care este autorizată să funcționeze, precum și afișarea și respectarea orarului de funcționare, afișarea prețurilor și a tarifelor în mod vizibil și într-o formă neechivoca. De asemenea, se impune și sortarea lunară, în funcție de uzură și ținerea unei evidențe lunare de ieșire și intrare a unor astfel de produse. Așadar, hainele pe care le putem cumpăra în acest gen de magazin sunt cât se poate de igienice.
De unde vin hainele second-hand
În istorie, ideea de haine second hand a venit din Anglia. Acest concept al refolosirii hainelor datează încă din secolul al XV-lea. Nu mulți știu că rochiile care au aparținut odată reginei Elisabeta erau într-un fel donate doamnelor cărora situațiile financiare nu le permitea să aibă acces la rochii scumpe. La vremea respectivă, o doamnă care se respecta nu purta o ținută mai mult de o data și prin urmare regina nu mai avea ce să facă cu atâtea rochii. Numai cei foarte bogați își permiteau luxul de a avea rochii noi. Primele outlet-uri au început să apară prin secolul al XVIII-lea. Piesele de îmbrăcăminte erau practic curățate cu terebentină și apoi vândute ca fiind noi. Istoria se mută apoi prin perioada celui de-al Doilea Război Mondial când piesele de vestimentație erau fie colectate, fie se făcea schimb cu alții datorită faptului că resursele erau precare. Această practică a avut loc nu doar în Statele Unite ale Americii, dar și în Anglia unde erau împărțite cupoane populației cu ajutorul cărora puteau să cumpere de la magazin haine second hand.
Acum chiar dacă majoritatea oamenilor își permit haine noi, magazinele de tip second-hand sunt extrem de căutate. Dar de unde vin hainele în România? Majoritatea sunt importuri din alte țări precum Anglia, Olanda, Germania, Austria și Elveția. Însă este legală și ideea de donare, pe care oamenii o pot face în nume propriu la orice magazin. Tipul de import cât și cel de vânzare preferat de comercianți este cel la kilogram. Aceste produse reprezintă mărfuri care pot fi livrate în cadrul unei operațiuni de comercializare, într-o unitate de măsură recunoscută de autoritatea statului român în materie de metrologie, iar kilogramul cu siguranță face parte din aceasta categorie.
Însă, din păcate există și cazuri nefericite în care aceste transporturi cu haine se transformă în transporturi cu deșeuri, o problemă foarte reală la noi în țară. Un mod de rezolvare vine din partea Ministrului Mediului, Tanczos Barna, care a anunțat introducerea unui regulament pentru produsele second-hand aduse din import. Oficialul de la Mediu spune că nu e corect față de Mediu, dacă 90% din textilele importate se aruncă la gunoi și devin „deșeuri textile”. La acest moment, statul român nu are un sistem pentru gestionarea deșeurilor textile. Acestea ajung peste tot: în containere, în parcuri, păduri, la gropile de gunoi, însă, depozitarea gunoiului nu este cea mai bună soluție pentru Natură și conservarea resurselor.
Tanczos Barna consideră că este nevoie de o reglementare legislativă mai clară pe piață, atât pentru hainele second-hand, cât și pentru electrocasnice sau alte produse. Ministrul Mediului susține că toate hainele care vin din import „second-hand” și sunt puse la vânzare ar trebui să fie, în prealabil, tratate.
