Prezent în cadrul podcastului EVZ Play prezentat de Ionuț Cristache, Jean Murer, fiul fostului premier comunist Ion Gheorghe Murer, a vorbit în exclusivitate despre fuga sa din Republica Socialistă România.
Fuga lui Maurer, mai importantă decât fuga lui Pacepa
Jean Maurer a declarat că cel care l-a ajutat să fugă din RSR a fost colonelul Soare, cu toate că acesta nu știa la momentul respectiv ce intenții avea Maurer „Eu am reușit să îl ajut pe colonelul Soare, pentru că el avea o boală, suferea de psoriazis, și eu aveam un prieten care a reușit să facă rost de medicamente din America. Eu i-am făcut lui un bine, iar el mi-a schimbat mie viața. Fără să mai treacă pe la cabinetul nr.2, așa cum trebuia să treacă în mod normal, a reușit să îmi facă rost de un pașaport. Colonelul Soare nu știa că eu vreau să fug, i-am făcut un rău indirect. Am auzit că a fost sancționat, dat afară din poliție.”, a declarat Jean Maurer pentru EVZ Play.
Fiul fostului premier comunist a mai spus că „Fuga mea avea dimensiuni mult mai mari decât fuga lui Pacepa. Pacepa era un agent al Securității, care probabil era agent dublu, dar acum a fugit fiul primului ministru care l-a înscăunat pe Ceaușescu, asta a fost mai grav. Lumea s-a întrebat cum am fost eu crescut, cum mi-am însușit valorile comuniste, era un eșec masiv al tatălui meu.”, a mai spus Maurer.
Libertatea, mai presus de orice risc
Acesta era conștient de riscul imens pe care și-l asumă „ Când mi-am pus în gând să fug m-am gândit că îi voi face rău tatălui meu, și indiferent de riscul pe care mi l-am asumat, știind că puteau să fie consecințe grele, întâmplător nu au fost, pentru că conjunctura a fost de așa manieră încât eu mi-am pregătit fuga la finalul lui 1988, iar Revoluția a fost în 1989, bănuiam că ceva se va întâmpla. Toate semnele arătau că anumite schimbări se vor petrece, în primul rând pentru că Gorbaciov a dat Perestroika. Am avut și cu tata discuțiile astea, că trebuia să se întâmple ceva, dar nimeni nu știa când și ce se va întâmpla.”, a mai spus el.
Cum și-a pregătit Maurer fuga
Maurer a vorbit și despre procesul de pregătire a fugii sale din țară, notând că „La momentul 1988 când mi-am pregătit fuga, trebuia să mă gândesc la două lucruri, în primul rând trebuia să îi păcălesc, aveam nevoie de pașaport, apoi mă gândeam la cum voi ajunge și cum voi obține viza în Germania. M-am gândit că tata avea prieteni în Germania, era prieten cu președintele Krupp, Berthold Beitz dar eu voiam să mă asigur că voi avea un drum mai ușor.”, a declarat el.
Cel care l-a ajutat la început a fost Berthold Beitz, care la momentul respectiv se afla în fruntea Krupp, un gigant al producției de oțel „ În 1988 am trimis un prieten, un curier, cu o scrisoare către Berthold Beitz, președintele Krupp. În scrisoare îl întrebam dacă se poate să mi se acorde o bursă postdoctorală la institutul de cercetare al firmei Krupp. Am primit răspunsul, în mod surprinzător prin poștă, lucru care în mod normal nu ar fi putut să se întâmple, pentru că poșta era controlată.”, a mai susținut Maurer.
Gheorghe Maurer nu a știut de fuga fiului său
Scrisoarea lui Beitz a jucat un rol foarte important în fuga lui Maurer, întrucât „ M-a surprins cât de inteligent a fost scrisă, se menționa acolo că firma Krupp mă invită să lucrez acolo timp de 6 luni, dar cu condiția că autoritățile române își vor da permisiunea. Sigur că Securitatea s-a gândit că dacă chiar în scrisoare se menționează permisiunea autorităților române, s-au gândit că nu am cum să plec și mi-au trimis scrisoarea crezând că e ceva inutil. Pentru mine a fost util, pentru că am plecat cu ea. Eu am mințit că mă duc la bona mea care m-am crescut, am mințit că era bolnavă, totul a fost o făcătură, nu era bolnavă”, a declarat acesta.
Înainte să plece, Maurer nu a dezvăluit părinților săi intențiile sale, și-a anunțat doar soția, pentru că aceasta urma să rămână în țară pentru a avea grijă de fiul lor „M-am urcat în mașină, nu am spus nimănui că plec, i-am spus doar soției pentru că ea rămânea cu fiul meu. Nu aveam niciun chef să mai stau la istericalele și răutatea tovarășei Ceaușescu. Am urcat în mașină, aveam un Citroen, și am plecat, asta se întâmpla în ianuarie.”, susține Jean Maurer.
