După ce la 25 decembrie 1989 are loc crima de la Târgoviște, când Nicolae și Elena Ceaușescu au fost împușcați, întreaga Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (începuseră deja să se clatine din temeli, urmând ca, fix la doi ani distanță, ultimul lider al statului rusesc de atunci, Mihail Gorbaciov, făcea un anunț relevizat în care dădea vestea demisiei. Câteva ore mai târziu, întreaga URSS cade.
„Ceea ce s-a întâmplat cu URSS a fost drama mea”, declara ani mai târziu Mihail Gorbaciov în cadrul unui interviu BBC „Și drama oricui din Uniunea Sovietică”, continuă răspunsul acestuia. URSS căzuse. Acum ce? Ce urma să se întâmple după ce zeci de ani de-a rândul un număr mare de state din zona de sud-est a Europei a ascultat de „tătuc”, care dintr-o dată dispăruseră din viețilr lor?
Drumul spre democrație
S-a produs ceea ce Gorbaciov dorea să se producă, să se instaureze democrația, căci el în ultima perioadă a mandatului său, asta voia să facă, însă nu s-a mai putut. Nu a fost nevoie ca acesta să înceapă cu ideile sale democratice, căci ceea ce a urmat a fost sfârșitul. Firul evenimentelor l-ar fi întrecut pe liderul rus, căci nu s-ar fi așteptat ca, în seara zilei de 21 decembrie să audă pe posturile de știri rusești: „URSS nu mai există”. În Războiul Rece se întrezărea triumfătorul: capitalismul occidental.
Lumea se săturaseră de comunism, asta este clar. Deja de pe date de 8 decembrie, liderii Rusiei, Belarusului și Ucrainei organizaseră o întâlnire unde au luat hotărârea de a forma Comunitatea Statelor Independente (CSI). La aceasta din urmă au aderat apoi încă opt republici (foste) sovietice. Acesta a fost semnul pentru Gorbaciov că totul s-a încheiat, iar la 25 decembrie, în ziua de Crăciun pentru Occident (căci rușii sărbătoresc pe 7 decembrie, pe rit vechi), își anunță ân mod public demisia, eveniment dat pe toate canalele de televiziune rusești.
Discursul lui Gorbaciov
„Trăim într-o lume nouă. Războiul Rece s-a terminat, cursa înarmărilor s-a oprit, ca și militarizarea nesăbuită care ne-a mutilat economia și moralul public. Amenințarea unui război mondial a fost îndepărtată”, declara Gorbaciov, printre altele, în discursul său de „Adio!”. Chiar și așa, istorii spun că o altă frază a fost cea care contează, cea care astăzi are o grea însemnătate și anume: „Vechiul sistem s-a prăbușit înainte ca cel nou să aibă timp să înceapă să funcționeze”
După acest discurs, presa acelor timpuri scria că la Kremlin a fluturat pentru ultima dată steagul Uniunii Republicilor Societeice Socialiste, atunci, la data de 25 decembrie 1991, scrie dilemaveche.ro.
Ruia, după momentul 1991
Istoricul și analistul englez, specialist în sistemul politic rusesc și în sociologia acestei țări, Mark Galeotti a fost cel care a pus marea întrebare: „Ce era, însă, noua Rusie?”
A fost foarte greu să definești Rusia după căderea URSS, și poate acest lucru este dificil și astăzi. Doar să ne gândim: se întindea pe 11 fusuri orare; populația ei de aproximativ 149 milioane de locuitori era alcătuită în proporție de 80% din etnici ruși, dar includea și minorități, de la armeni la ucraineni, de la tătari la finlandezii din Karelia. Iar gândinune acestea, precum a făcut-o și Galeotti, putem întreba: „Federația Rusă Putea să pretindă că este moștenitoarea statului sovietic? Era o succesoare a imperiului țarist?”
