După săptămâni în care Polonia și alți membri NATO au făcut presiuni deschise asupra Germaniei pentru a permite trimiterea tancurilor Leopard 2 în Ucraina, se pare că, în cele din urmă, Statele Unite și unii dintre aliații lor din Uniunea Europeană vor trimite blindate, o mișcare care era de neconceput cu câteva luni în urmă, pe linia frontului împotriva Rusiei.
Este o decizie capitală, pentru că acestea, spre deosebire de sistemele de apărare aeriană, sau de rachetele antitank, nu sunt arme defensive. Ca și sistemele de artilerie și de rachete, acestea sunt menite să lovească puternic trupele rusești într-o ofensivă terestră. Dar, spre deosebire de aceste sisteme, ele vizează fără echivoc recucerirea teritoriului Ucrainei. Acest lucru este nou, și feroce, și descrie un NATO fără frică.
Neînțelegeri în NATO
De-a lungul săptămânilor de dispute în jurul reticenței Berlinului de a ajuta Kievul, unii oficiali de la Moscova au remarcat un Occident care se gândește să trimită cele mai agresive blindate ale sale într-un stat cu care, în urmă cu un an, considera că nu este apt nici măcar să discute serios despre aderarea la NATO.
O alianță de mărimea NATO ar avea întotdeauna unele dezacorduri cu privire la modul în care să gestioneze cel mai mare război terestru din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, scrie CNN.
Polonia a trăit experiența fenomenului sovietic, mulți dintre cetățenii săi fiind capabili să își amintească cum s-a simțit acea versiune a imperialismului rusesc. Germania, sub naziști, și-a lăsat tancurile să performeze ultima dată în cel mai grav episod de vărsare de sânge de până acum de pe continent. Multe figuri de rang înalt din puternicul său Partid Social-Democrat (SPD), unde este lider cancelarul german Olaf Scholz, au fost periculos de apropiate de Kremlin. Ar fi fost oarecum remarcabil dacă aceste puteri europene ar fi fost toate pe aceeași lungime de undă în privința acestei lupte încă din prima zi.
SUA, devotată Ucrainei
Dar planurile Americii de a trimite în Ucraina 30 de tancuri Abrams, în mare parte simbolice, potrivit a doi oficiali americani familiarizați cu deliberările, au încurajat Germania suficient de mult încât să renunțe la obiecțiile sale față de Leopard. Această dccizie a oferit o liniște și siguranță NATO, chiar dacă va dura luni, poate ani, pentru ca tancurile de luptă principale americane, complexe din punct de vedere logistic, să intre în joc.
Deservirea și întreținerea acestor tancuri pe întinderile uriașe ale Ucrainei va fi o provocare dură. Dar dorința Washingtonului de a-și asuma această sarcină spune multe despre angajamentul său față de război și despre modul în care vede perspectivele Ucrainei pentru o victorie.
Ce semnifică acest ajutor militar
Aceast ultim ajutor occidental spune două lucruri. În primul rând, aceste națiuni nu sunt preocupate de încălcarea „liniilor roșii” ale Rusiei.
În al doilea rând, acești membri NATO sunt mai puțin îngrijorați de faptul că vor fi atacați chiar de Rusia în viitorul iminent: ei predau arme de care ar avea nevoie urgentă în cazul unui astfel de conflict. Decizia danezilor de a-și trimite artileria Caesar; decizia norvegienilor de a trimite o mare parte din Leopards; ambele sunt o dovadă în acest sens. Acești membri NATO consideră că războiul decisiv cu Rusia va fi în Ucraina, cu Ucraina. Iar acest lucru ar putea sugera că ei cred că Moscova nu va câștiga.
Stocurile occidentale pot fi refăcute, dar acest lucru necesită timp, poate zeci de ani.
Efect direct asupra Kremlinului
Acum o lună, SUA au promis Ucrainei sisteme de apărare antirachetă Patriot, iar acestea încă nu au ajuns. Acum, tancul M1 Abrams ar putea fi pe drum. Este posibil ca efectele practice să nu fie resimțite la timp pentru o ofensivă de primăvară a uneia dintre părți, Rusia sau Ucraina. Dar mesajul este palpabil cu mult timp înainte de a se întâmpla acest lucru. Ajutorul occidental pare nesfârșit, constant și în creștere.
Iar acest lucru se va resimți în interiorul Kremlinului. Armata rusă se străduiește să modeleze un plan strategic în jurul conducerii sale în continuă schimbare și să transforme în câștiguri substanțiale utilizarea brutală a forței de muncă ca resursă nesfârșită și dispensabilă.
Pentru cei din jurul președintelui rus Vladimir Putin, ajutorul NATO este inevitabil și cântărește cu siguranță în cât de durabil este sprijinul lor pentru Putin. Acest lucru nu va dispărea.
Cu toate acestea, ar trebui să se acorde o notă de precauție. Este la fel de precar pentru Occident să creadă că Rusia nu mai are linii roșii, așa cum este la fel de nesigur pentru ei să cedeze șantajului nuclear care a însoțit atât de mult invazia Rusiei.
Moscova poate părea relativ neputincioasă în acest moment, dar soarta acestui război s-a mai schimbat înainte și s-ar putea schimba din nou.
Poate că săptămânile de dezbateri publice privind escaladarea ajutorului au scopul de a arăta Moscovei că Occidentul este precaut și respectuos față de ceea ce a mai rămas din ego-ul Kremlinului.
Dar aici intrăm pe un teritoriu care era imposibil de imaginat în urmă cu un an, cu cea mai bună tehnologie de atac a NATO în curând în mâinile ucrainenilor, iar Rusia pare să fie capabilă doar să-și emită frustrarea.
