Mulţi au considerat că NATO este o corabie aflată în derivă, dar acum a devenit o navă de croazieră. Și îşi caută căpitanul. Actualul secretar general al Alianței Atlantice, Jens Stoltenberg, ar fi trebuit să părăsească mandatul în urmă cu un an, dar invazia rusă a Ucrainei a schimbat planurile tuturor și, de asemenea, ale liderului norvegian, care și-a prelungit mandatul cu încă câteva luni. Dar nu se mai poate. Acum organizația trebuie să-i găsească un înlocuitor și castingul a început cu o serie de nume pe masă, care acoperă profiluri diferite și personalități politice foarte variate.
Cea care pare să conducă în cursă este Mette Frederiksen. Premierul danez a lansat un nou guvern în coaliție cu moderaţii și liberalii în decembrie anul trecut, după ce a împărțit cabinetul cu partenerii de stânga în ultima legislatură. Una dintre primele măsuri anunțate de Executiv a fost creșterea cheltuielilor pentru apărare și, în plus, Danemarca a intrat în politica comună de apărare a Uniunii Europene în urmă cu doar un an, rupând cu o clauză de ieșire care o ținuse timp de 30 de ani în afara misiunilor și programelor militare comunitare.
Premierul danez este văzut ca un candidat cu „șanse serioase” să-l înlocuiască pe Stoltenberg şi ar fi bine să vedem o figură daneză în această funcţie, deoarece predecesorul norvegianului a fost Anders Fogh Rasmussen. El joacă împotriva lui Frederiksen, care nu s-a pronunțat asupra acestei posibilități, în timp ce țările nordice câștigă greutate în sfera globală, având în vedere intrarea Finlandei în NATO și dorința de alăturare la Alianță a Suediei, deși Stockholm încă așteaptă ca Turcia să îşi ridice veto-ul.
Mark Rutte
Dar următorul îndeaproape în cursă este o altă persoană importantă în politica europeană: Mark Rutte. După cum subliniază surse consultate de „20 Minutos”, saltul premierului olandez la Alianța Atlantică „se vehiculează de luni de zile”, mai ales datorită relației bune pe care a construit-o cu Statele Unite. Și este cert că aprobarea Casei Albe este o condiție sine qua non pentru a ocupa scaunul de comandă la Bruxelles. De asemenea, Rutte este unul dintre liderii europeni care este în funcție de cel mai mult timp, din 2010, ca şi premierul ungar Viktor Orbán.
Un pas cheie pentru ca nominalizarea lui să meargă bine a avut loc atunci când Olanda, în urmă cu doar câteva luni, s-a aliniat cu Statele Unite pentru a „împinge” în competiția împotriva Chinei pe piața semiconductorilor, având în vedere că Amsterdamul este unul dintre cele mai puternice puncte europene în acest sens. Rutte a ales apoi să înmulţească controalele pe Beijing, urmând ritmul stabilit de Washington. Acest lucru este, de asemenea, aliniat cu obiectivul de a atinge „un rol mai mare pentru UE pentru a garanta coerența politicilor noastre în materie de securitate, comerț și tehnologie”, așa cum a solicitat Comisia Europeană.
Pedro Sánchez
Dacă s-ar putea face un podium pe lista de nume care să-și asume comanda NATO, poate că al treilea ar putea fi Pedro Sánchez. „Este o păcăleală”, a asigurat președintele Guvernului spaniol referindu-se la această posibilitate, care a fost deja publicată în ultimele zile, mai ales ca urmare a avansului electoral pentru 23-J. Sánchez dă asigurări că acesta nu este planul lui, deși o spune cu jumătate de gură, deoarece profilul său se potrivește bine cu ceea ce caută acum organizația, potrivit Euractiv .
Dacă vorbim de contragreutăți, trebuie să ne uităm spre Europa de Est sau de Sud, pentru că pariul pe un nordic ar însemna repetarea „echipei” după ce un norvegian a ocupat funcția în ultimii ani. Țările mediteraneene s-au evidenţiat în ultimii ani și vocea lui Sánchez s-a auzit mult în codul Uniunii Europene. La fel ca Rutte, el menține o relație strânsă cu Administrația Biden și este apreciat pentru conducerea dezbaterilor, precum energia, în cadrul Consiliului European. În plus, experiența sa în Bosnia în echipa lui Carlos Westendorp când era Înaltul Reprezentant al Națiunilor Unite în țară joacă foarte mult în favoarea lui.
Totuşi, ponderea specifică a Spaniei în cadrul NATO continuă să fie scăzută în comparație cu alți aliați. Țara nu este încă la primul pas. Ben Wallace vrea şi el să facă saltul către Alianța Atlantică. Ministrul Apărării din Regatul Unit dorește să câștige avânt datorită sprijinului enorm al țării sale pentru Ucraina și are o presă bună la sediul Alianței, dar instabilitatea politică britanică recentă nu este un factor în favoarea sa. Numele se vehiculează mai mult din cauza greutății Londrei decât din cauza profilului pe care îl marchează.
În cursă mai sunt şi alte nume precum Kaja Kallas, Sanna Marin sau chiar Ursula von der Leyen. Prima este apreciată de mulți din cercul Alianței, deoarece munca ei ca prim-ministru estonian împotriva mișcărilor ruse i-a adus laude de când a început invazia Ucrainei. Pe de altă parte, numele său a scăzut în pronosticuri în același timp în care a crescut al Sannei Marin. După ce a pierdut alegerile din Finlanda și nu a reușit să formeze un nou guvern, ar putea fi timpul ca aceasta să înceapă o carieră internațională, deși locul său poate fi într-o poziție înaltă în UE. Chiar una ca cea pe care o ocupă acum Von der Leyen. Au existat doar zvonuri despre saltul ei la NATO fără a schimba orașul, pentru că, dacă se vor da cifrele, se pare că ea va fi cea care va continua să conducă Comisia Europeană, scrie 20Minutos.
