Institutul Oxford pentru Studii Energetice a prezentat recent un raport cu privire la capacitatea Azerbaidjanului de a susține cerea de gaze a UE începând cu 2027. Astfel, s-a aflat cum gazele naturale reprezintă principala sursă de energie în mixul energetic al Azerbaidjanului și combustibilul predominant în sectorul producției de energie electrică.
În 2022, gazele naturale au furnizat aproape 94% din totalul mixului de generare a energiei electrice și 52,5% din totalul mixului energetic.
Consumul de gaze al Azerbaidjanului
Cererea de gaze naturale a fost aproape stabilă din 2012 până în 2018, înregistrând o ușoară creștere în 2015, o creștere de 7% în 2016 și apoi o scădere de 10% timp de doi ani consecutivi, înainte de a începe să crească în ultimii patru ani. Acest lucru se datorează unui program de stat de creștere a subvențiilor în acest sector, în încercarea de a crește exportul de produse din afara sectorului petrolier.
Sectorul rezidențial din Azerbaidjan este al doilea mare consumator de gaze, după sectorul de producție a energiei electrice, cu o cotă de aproximativ 30%. Gazul natural este combustibilul predominant pentru încălzire în acest sector, reprezentând aproximativ 90%, cu cote mici pentru lemn, GPL și motorină. Cererea rezidențială de gaze naturale are o mare dependență sezonieră, deoarece este în general sensibilă la temperatură. Cele mai scăzute luni de consum de gaz în acest sector sunt cele din mai-septembrie, cele mai calde luni ale anului.
Orice viitoare creștere suplimentară a cererii pe piața internă va fi acoperită cu energie regenerabilă în sectorul producției de energie electrică, așa cum este descris mai jos, iar începând cu 2023 cu gaze din câmpul Absheron, care va adăuga aproximativ 1,5 miliarde de metri cubi de gaze la portofoliul național de aprovizionare cu gaze.
Producția de gaze a crescut cu 6,2%, exportul cu 25,2% și consumul cu 10% în 2022. Creșterea cererii nu a afectat negativ exporturile. Gazele destinate exportului provin din zăcămintele care se află în PSA cu consorții internaționale, care sunt dedicate exportului.
Aproximativ 3-3,5 miliarde de metri cubi de gaze sunt livrate din SD 1 și 2 pentru piața internă. 7,8 mld mc/an provin din zăcămintele din portofoliul de producție al SOCAR, 3 mld. mc/an de gaze petroliere provin din zăcământul ACG al BP și sunt livrate gratuit către SOCAR în cadrul unui acord de parteneriat public-privat, ceea ce reprezintă un total de 13,8-14,3 mld. mc/an pentru piața internă.
Proiecția cererii
Acest raport ia în considerare mai mulți factori care au influențat în mod istoric cererea de gaze în Azerbaidjan, care influențează în continuare evoluția cererii și care, cel mai probabil, vor continua să o facă pe termen lung.
Aceștia includ:
• perspectivele pentru portofoliul de producție de gaze al SOCAR;
• contractele de furnizare și prețul gazelor importate;
– mixul de generare a energiei electrice; și
– mecanismele de sprijin financiar pentru energia regenerabilă.
Toate acestea constituie factori determinanți și constrângeri, provocări și oportunități pentru sectoarele energiei electrice și gazelor naturale din Azerbaidjan. Incertitudinile legate de primii doi factori de stimulare pot afecta creșterea cererii de gaze, deoarece este foarte probabil ca producția din portofoliul de producție de gaze al SOCAR să scadă. Portofoliul de producție de gaze al SOCAR/Azneft cuprinde volume din zăcăminte mature de gaze naturale care produc de zeci de ani, dar care acum sunt în declin (Gum Deniz-Bahar, Bahar 2, Bulla Deniz,
Harazire-Duvanni, Oil Rocks, Guneshli etc.).
Tot gazul produs este consumat pe piața internă. Există mai multe câmpuri petroliere cu rezerve substanțiale de gaze asociate, cum ar fi Azeri-Chirag-Guneshli și Shallow Water Guneshli. Cantități semnificative de gaz asociat sunt prezente în alte rezerve offshore, cum ar fi Oil Rocks, deși o mare parte din acest gaz este utilizat în mod operațional sau reinjectat pentru a spori recuperarea petrolului.
Pentru a înlocui unele volume de gaze din aceste zăcăminte, SOCAR va trebui să importe mai multe gaze din Turkmenistan. S-a convenit să se dubleze actualul CCA de 2 miliarde de metri cubi. De asemenea, SOCAR va primi mai mult gaz de la consorțiile internaționale care operează în țară (SD 1 și 2, Absheron FFD și ACG, atât petroliere, cât și NAG) și va injecta mai multă producție din surse regenerabile în rețea pentru a compensa aproximativ 1 bcma de gaze în sectorul producției de energie electrică.
Producția din portofoliul de gaze al SOCAR a scăzut în ultimii 10 ani, ceea ce a determinat SOCAR să cumpere mai mult gaz de la consorțiile internaționale care operează în țară, precum și să importe gaz din Turkmenistan prin Iran. Importurile cresc costul gazului pentru SOCAR și creează o diferență între costul gazului și prețul la care SOCAR îl vinde pe piața internă, inclusiv Azerenegy.
Gazele importate din Turkmenistan în 2022 au costat 129,37 dolari/mmc, în timp ce prețul gazelor pentru populație a fost de 70,6 USD. Deși diferența de preț a fost subvenționată de guvern, orice creștere a prețului la gaze și electricitate pe piața internă în viitor va fi un mare stimulent pentru consumatori să economisească energie, ceea ce va duce la o mai mare eficiență, așa cum s-a întâmplat din 2015 (când Consiliul tarifar a majorat prețul gazelor și a introdus tarife diferențiate) până în 2019, când cererea a stagnat sau a scăzut ușor. Acest lucru a dus la o reducere a cererii bazată pe eficiență de aproximativ 5- 10%, în principal din partea utilizatorilor finali rezidențiali și industriali.
Prin urmare, nu se așteaptă o creștere drastică a cererii în următorii 5-7 ani și se preconizează că cererea va crește doar de la 13,5 la 15-16 miliarde de metri cubi de energie electrică, în principal datorită exploatării potențialului uriaș de energie regenerabilă (solară și eoliană) în acești ani.
Aproximativ 1 mld mc de gaze va fi compensată în sectorul producției de energie electrică începând cu 2030. În plus, aprovizionarea cu gaze a teritoriilor eliberate, care au fost sub ocupație armeană timp de 28 de ani, nu va contribui semnificativ la creșterea cererii, deoarece populația strămutată intern va fi relocată în casele lor din zona economică Karabagh din Azerbaidjan, iar populația națională va fi
aceeași ca atunci când locuia în alte părți ale Azerbaidjanului. În plus, majoritatea zonelor eliberate sunt planificate să fie zone verzi,
20 producând și consumând energie regenerabilă.
În cazul în care cererea internă de gaze crește, aceasta va fi satisfăcută prin importuri din Turkmenistan, în temeiul acordurilor de achiziție de gaze încheiate de SOCAR cu consorții internaționale în conformitate cu PSA (ACG PSA permite SOCAR să ia gaze asociate fără taxe). Se
presupune că Azerbaidjanul își poate reînnoi contractul pe termen scurt cu Turkmenistanul și poate continua să importe gaz turkmenesc prin Iran, când și dacă va fi necesar, deoarece va crește volumul exporturilor azere. Volumul ar putea fi de 1-4 mld. mc/an, deoarece părțile au semnat un memorandum de înțelegere în iunie 2022 pentru dublarea importurilor la 4 mld. mc/an.
Prețul actual al gazelor naturale pentru companiile producătoare de energie electrică este de 165 AZN/mmcm (91,7Euro). Azerbaidjanul a importat peste 857 de milioane de metri cubi de gaze din Turkmenistan pentru 110 milioane USD în 2022.
Consumul este alimentat din rezervele interne totale. Diferența dintre aprovizionarea internă totală și consum este injectată în depozitele subterane de gaze.
Producția de energie regenerabilă
În ultimii doi ani, Azerbaidjanul a început să investească în mod agresiv în energia regenerabilă și a atras sute de milioane de dolari din investiții străine pentru producția de energie eoliană și solară. În prezent, ponderea capacității instalate de energie eoliană și solară este de 3,5% (45,9 MW) și, respectiv, 5,1% (66,1 MW), iar până în 2030 se preconizează creșterea acesteia la 1 500 MW (aproximativ 50% energie solară și 50% energie eoliană). Energia eoliană va înlocui 687 de milioane de m3 de gaz/an, iar cea solară va înlocui 558 de milioane de m3, 1045 de milioane de m3 în total, pe piața internă a gazelor21. 1,045 mld. m3/an vor înlocui gazele în sectorul producției de energie electrică.
Azerbaidjanul vizează o pondere de 30% de energie solară și eoliană în mixul energetic al țării până în 2030.
Azerbaidjanul a semnat 20 de acorduri diferite cu 14 companii din diferite țări pentru a produce, dezvolta și exporta energie solară și eoliană începând cu 2023 și, pe termen lung, hidrogen verde. În cea de-a doua etapă a producției de energie verde, se preconizează, începând cu 2030, un total de aproximativ 10 GW, toți generați de Masdar și incluzând producția de hidrogen verde.
Dintre acestea, se preconizează exportul a aproximativ 3 GW către România și Ungaria prin intermediul legăturilor de fibră optică din Georgia și Marea Neagră. Calendarul pentru exportul de energie verde către Europa nu este încă stabilit. Acesta ar fi un al treilea coridor de transport din Azerbaidjan către Europa, după conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan și SGC, și va fi la aceeași scară de transport de energie.
Exportul de energie verde va contribui la menținerea Azerbaidjanului ca exportator de energie relevant dincolo de 2040, când vor expira contractele de furnizare de gaze pe termen lung pe 20 de ani pentru SD 2. Azerbaidjanul ar putea rămâne un exportator de energie și după 2050, când multe țări din Europa s-au angajat să își atingă obiectivele de zero emisii nete.
