La trei zile de la invazia Rusiei în Ucraina, un satelit a observat o linie uriașă de vehicule blindate de 15,5 km în nordul țării. În aceeași dimineață, în Bucea, la periferia Kievului, Volodimir Șerbininin, în vârstă de 67 de ani, se afla în fața supermarketului său local când peste o sută de vehicule militare rusești au intrat în oraș. Atât Volodimir, cât și satelitul au fost martori la o parte esențială a planului președintelui Vladimir Putin pentru o victorie rapidă și copleșitoare. Ei au fost, de asemenea, martori ai eșecului acestuia.
Mass-media occidentală a numit-o un convoi. În realitate, a fost un ambuteiaj și o greșeală tactică majoră. La 48 de ore de la prima fotografie din satelit, pe 28 februarie 2022, linia de vehicule ajunsese la o lungime colosală de 56 km. Vehiculele au fost blocate timp de săptămâni întregi. Apoi, în cele din urmă, s-au retras și, aparent, au dispărut peste noapte.
Ce s-a întâmplat? De ce o forță atât de masivă nu a reușit să ajungă la Kiev?
O echipă BBC a vorbit cu zeci de martori, inclusiv cu personal militar, servicii de informații naționale și internaționale, civili, veterani și reprezentanți ai apărării teritoriale, toți cei care au intrat în contact cu convoiul. De asemenea, a avut acces la hărți și documente rusești care au scos la iveală ceea ce a fost de fapt planul și de ce a mers atât de spectaculos de prost.
Primele ore
Povestea începe în prima zi a războiului, în nordul Ucrainei, la granița cu Belarus. Ieșind afară să fumeze prima țigară a zilei, Vladislav, în vârstă de 23 de ani, din Brigada 80 de asalt aerian a Ucrainei, a văzut o explozie de lumini strălucitoare pe cerul nopții.
„Îmi amintesc că am văzut luminile ieșind din întreaga pădure. La început am crezut că sunt faruri de mașină. Dar apoi mi-am dat seama că erau Grads [lansatoare de rachete multiple autopropulsate]. Trăgeau spre noi”.
Amplasată adânc în pădurea din zona de restricție de la Cernobîl, unitatea lui Vladislav era în patrulare când primele vehicule rusești au trecut în Ucraina. „Întregul pământ se cutremura. Ați fost vreodată într-un tanc? Nu există un alt sunet ca acesta. Este un lucru puternic”.
Așa cum era planificat în eventualitatea unui atac, Vladislav și restul brigăzii 80 au aruncat în aer podul care lega Cernobîl de următorul oraș mare, Ivankiv. Rușii ar fi fost forțați să piardă timpul construind un pod de pontoane de înlocuire, dându-le lui Vladislav și unității sale timp să se retragă spre Kiev. „La început am fost surprins, de ce nu i-am oprit acolo, la Cernobîl? Dar trebuia să-l studiem mai întâi pe inamicul nostru. Așa că asta am făcut”.
Atât de aproape de granița cu Belarus, ucrainenii nu-și puteau permite să deschidă focul și să riște declanșarea unui nou conflict. Prioritatea lor era să înțeleagă mai întâi planul de luptă al Rusiei, înainte de a-și trimite trupele în linia de foc.
Mărețul plan al lui Vladimir Putin
Ceea ce a văzut Vladislav au fost primele vehicule din ceea ce avea să devină convoiul. Contrar multor relatări din mass-media de la acea vreme, coloana de 56 km era de fapt 10 unități separate de batalioane tactice rusești, potrivit Forțelor Armate ucrainene.
Armata rusă a atacat, de asemenea, Ucraina în est și în sud, dar misiunea acestor 10 unități era specifică, să intre în Ucraina dinspre Belarus, să răstoarne capitala Ucrainei și să înlăture guvernul. În termeni militari: un atac de decapitare.
Un document rusesc, văzut de BBC, arată un calendar pentru acest plan. După ce primul batalion a intrat în Ucraina la ora 04:00 pe 24 februarie, ordinele erau să avanseze direct spre Kiev, ajungând la 14:55. Mai multe batalioane urmau să avanseze spre Hostomel, la nord de Kiev, pentru a sprijini trupele care fuseseră transportate aerian pentru a securiza aeroportul. Restul urmau să se îndrepte direct spre centrul Kievului.
Asaltul s-a bazat în mare măsură pe două elemente: secretul și viteza. Potrivit Institutului Regal al Serviciilor Unite (RUSI) (un grup de reflecție în domeniul securității cu sediul în Marea Britanie), prin ținerea sub tăcere a planurilor privind un atac asupra capitalei, soldații ruși ar putea depăși forțele ucrainene cu 12 la unu în nordul Kievului.
Cu toate acestea, secretul lui Putin a avut un preț. Înșelăciunea sa a fost atât de reușită, încât chiar și majoritatea comandanților săi nu au primit ordinele decât cu 24 de ore înainte de invazie. La nivel tactic, acest lucru i-a lăsat vulnerabili. Le lipseau hrana, combustibilul și hărțile. Erau lipsiți de instrumente de comunicare adecvate. Aveau muniție insuficientă. Erau chiar prost pregătiți pentru vremea de iarnă.
Echipați cu pneuri nepotrivite și înconjurați de zăpadă, rușii au intrat direct într-o baie de noroi. Civilii din apropiere de Ivankiv descriu soldați ruși care le spun fermierilor ucraineni să îi ajute să scoată tancurile din noroi. Incapabile să avanseze, vehiculele rusești au trebuit să devieze pe drumuri asfaltate pentru a evita terenul moale, forțând mii de oameni să se grupeze într-o singură coloană.
Dar, cu o comunicare limitată între batalioane, acestea au convergent aproape imediat într-un ambuteiaj atotputernic. După cum a spus un expert militar de la fața locului: „Nu te deplasezi niciodată în teritoriu ostil într-un convoi lung. Niciodată”.
Pe baza declarațiilor martorilor și a informațiilor furnizate de armata ucraineană, BBC a reușit să cartografieze terenul pe care convoiul l-a parcurs în perioada dintre izbucnirea războiului și sfârșitul lunii martie. Evitând să traverseze câmpurile, vehiculele au ajuns pe majoritatea drumurilor principale de la nord de Kiev.
În momentul în care coloana ajunsese la 56 km, aceasta includea până la 1.000 de tancuri, 2.400 de vehicule de infanterie mecanizată și 10.000 de oameni, precum și zeci de camioane de aprovizionare care transportau alimente, combustibil, petrol și muniții. Blocați la nord de Kiev și rămânând fără alimente și combustibil, rușii și-au subestimat și ei adversarul.
O rezistență unită
Timp de trei zile, Volodimir Șerbinin și colegii săi voluntari, majoritatea pensionari, s-au pregătit pentru sosirea convoiului în orașul lor natal, Bucea. Înarmați toâi 12 cu o singură mitralieră, au dat jos toate indicatoarele rutiere, au construit puncte de control și au pregătit sute de bombe cu benzină.
Până când, în cele din urmă, duminică dimineața, tancurile rusești au intrat în oraș.
Timp de aproape 30 de minute, Volodimir și unitatea sa de bază au bătut tancurile cu puținul pe care îl aveau. „Am dat foc la două dintre vehicule și am încetinit întregul convoi”, spune Volodimir. Dar apoi au venit represaliile. „Când ne-au văzut aruncând cu sticle, au deschis focul”, spune Maxim Șkoropar, în vârstă de 30 de ani. „Eu eram barman. Nu aveam nicio pregătire militară”.
Până la sfârșitul acelei jumătăți de oră, fiecare membru al grupului lui Volodimir fusese împușcat și evacuat la spital. Dar chiar și de la infirmerie, Volodimir a continuat să lupte, primind și verificând încrucișat observările convoiului de la civili din toată regiunea Kievului și anunțându-le autorităților ucrainene.
La celălalt capăt al firului se afla viceguvernatorul local de 23 de ani pentru Irpin, Roman Pohorily. Acesta a declarat pentru BBC că nu a dormit timp de trei zile. „Colegul meu și cu mine stăteam la linia telefonică de la biroul consiliului, preluând apeluri despre coloană, precum și despre sabotori, oameni care pictau semne pe pământ pentru ca convoiul să le urmeze.”
Consilier cu ziua, Roman este, de asemenea, un expert în informații din surse deschise cu noaptea. Co-fondator al site-ului foarte apreciat DeepState, el pune laolaltă media sociale și rapoarte de informații. El le geolocalizează, apoi le postează pe site-ul său. „În drumul lor spre Kiev, rușii postau videoclipuri pe rețelele sociale. Am repostat videoclipurile pentru a expune mișcările lor. Ei doar se dădeau mari, dar, făcând acest lucru, au fost prinși”.
Cel mai important în timpul asaltului asupra Kievului, spune Roman, a fost sentimentul unei Ucraine unite „Toată lumea făcea ceva. Recunosc că a fost foarte agitat în acele prime zile. Dar existau veterani care ajutau civilii. Toată lumea voia să își apere orașul”. În orașele și satele din întreaga regiune, sute de atacuri au avut loc împotriva convoiului, de la civili înarmați cu arme artizanale până la infanterie mecanizată și artilerie.
Tactici învechite
În contrast puternic cu ucrainenii, forțele rusești și-au expus în mod repetat incapacitatea de a lua decizii dinamice pe teren. „Rușii purtau cu toții cutii mari de metal pe care scria „secret””, spune Vladislav din Brigada 80. „Am confiscat una în timpul unei ambuscade. Am găsit hărțile lor marcate cu tot traseul lor. După aceea, am aflat întreaga lor strategie”.
Instrumentele lor de navigație erau, de asemenea, lamentabil de depășite. În anul care a trecut de la invazie, BBC a continuat să găsească hărți lăsate în urmă de trupele rusești care datează din anii 1960 și 1970. Orașe întregi există acum care nu se aflau pe hărțile pe care le foloseau pentru a naviga. Au găsit, de asemenea, steaguri semafoare, un mod de comunicare între unități mult depășit.
O tactică de succes a rezistenței ucrainene a fost aceea de a arunca în aer poduri și baraje înaintea convoiului, forțându-i astfel pe ruși să se reorienteze. Bazându-se pe hărți vechi și având comunicații limitate cu comandamentul superior, unitățile rusești au fost adesea încurcate de sentimente de indecizie. Mai multe imagini din satelit arată că vehiculele rusești se învârt literalmente în cerc.
Ocupația
Sub presiunea atacurilor aeriene și a artileriei ucrainene, convoiul rusesc a fost în cele din urmă imobilizat chiar în afara limitelor orașului Kiev. Pentru mii de civili care locuiau în apropierea trupelor blocate, experiența a fost îngrozitoare. „Au jefuit totul de peste tot. Au golit magazinele”, spune Vadislav. „De asemenea, au folosit civilii ca scuturi umane”.
Ceea ce s-a întâmplat în multe sate și orașe din nordul și vestul Kievului este încă investigat de numeroase autorități, inclusiv de Curtea Penală Internațională. După patru săptămâni lungi, rușii au început în sfârșit să se retragă.
Două dintre cele mai mari batalioane rămase au fost înfrânte în apropiere de aeroportul Hostomel. Alte 370 de camioane militare cu corturi, aparent abandonate în satul Zdvizhivka, au fost distruse de artilerie.
Armata ucraineană a continuat să îi îndepărteze până la 19 martie, după care rușii au început să se retragă din regiunea Kiev. Rusia continuă să împingă în inima industrială estică a Donbasului și să lovească în sud, în direcția regiunilor Herson și Zaporojia.
În ciuda speculațiilor privind un nou atac asupra Kievului, majoritatea experților sunt de acord că ar fi puțin probabil, deoarece nu am văzut o desfășurare pe scară largă a trupelor rusești la granița cu Belarus. Dar, în continuare, sunt supravegheați prin intermediul dronelor de recunoaștere din apropierea graniței, recruții ucraineni. „Îmi voi aminti mereu acea noapte la Cernobîl”, spune Vladislav. „Când am ieșit să fumez cu prietenul meu. Dar până când mi-am eu terminat țigara, războiul începuse deja.
„Prietenul meu și cu mine avem acest vis, că vom merge în tură, la fel ca în acea zi, și în timp ce fumăm încă o țigară vom auzi că războiul s-a încheiat. Și că am câștigat.”
