La un an de la începerea luptelor, nu s-a concretizat cine a preluat controlul asupra cerului de deasupra Ucrainei.
În vreme ce avioanele rusești și ucrainene sunt încă active, sistemele de apărare aeriană ale fiecărei părți (S-300, rachete precum Stinger) au obligat partea opusă să schimbe tacticile pentru a se adapta situația. De exemplu, atacurile ce presupun lansarea unor rachete fără țintă precisă, de la distanță mare, conform businessinsider.com.
Avioane zadarnice
Aproximările arată că Ucraina a pierdut mai mult de 60 de avioane, iar Rusia peste 70, conform spuselor generalului James Hecker, comandant al Forțelor Aeriene ale SUA în Europa. Acesta a declarat presei în cadrul simpozionului Asociației Forțelor Aeriene și Spațiale, că Rusia încă are avioane care pot fi folosite în război, la fel și Ucraina. Problema este, însă, „că atât succesul rusesc, cât și cel ucrainean în apărarea integrată aeriană și antirachetă, au făcut ca o mare parte din aceste avioane să nu mai aibă nicio valoare. Nu fac mare lucru pentru că nu pot să se deplaseze și să ofere sprijin aerian apropiat”, potrivit lui Hecker.
Abilitățile tehnice ale rachetelor cu rază lungă de acțiune oferă posibilitatea avioanelor rusești să țintească avioanele ucrainene din spatele liniilor de front, punând piedici și mai mari Ucrainei. Avioanele Kievului încă lansează atacuri asupra forțelor armate rusești, însă, majoritar, se bazează pe armele primite de la americani.
Inginerii americani au modificat rachetele antiradiație pentru a merge cu avioanele de origini sovietice ale Ucrainei. Schimbările permit piloților ucraineni să țintească radare și baterii antiaeriene rusești, iar kiturile livrate recent de SUA oferă avioanelor ucrainene posibilitatea lansării bombelor prin gravitație de la o mare distanță.
Utilizând aceste tipuri de arme și alte mijloace, forțele aeriene ale Ucrainei sunt în stare de a efectua „câteva lovituri pe zi” la distanțe „puțin mai mari decât cele pe care le poate atinge HIMARS în prezent, dar nu chiar foarte îndepărtate”, conform precizărilor lui Hecker.
Declarațiile unui oficial american
Charles Brown, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA, spune că lipsa susținerii aeriene apropiate pentru trupele ucrainene și rusești și totalitatea armamentului care o împiedică, este diferența pe care o reprezintă fașă de experiența trupelor americane din războaiele recente.
„Nu putem prezice în viitor în ce fel de mediu vom lupta, dar mă aștept ca acesta să fie mult mai disputat”, a declarat Brown la simpozionul din 7 martie. „Cantitatea de sprijin aerian apropiat pe care o vom face va fi probabil mai mică decât am făcut-o în trecut, de obicei în Orientul Mijlociu, pentru că în acel mediu nu aveam o amenințare aeriană sau o amenințare sol-aer”.
Brown a afirmat despre răspunsurile lui Hecker că a fost „corect” să spună că „într-un mediu contestatar va fi greu să executăm sprijinul aerian apropiat”.
„Sprijinul aerian apropiat într-un mediu contestatar, nu asta facem noi, indiferent cine sunteți”, a mai spus Brown.
Propunerea semnată de Brown, „Accelerate Change or Lose”, a căutat să înlocuiască avioanele și alte lucruri nepotrivite din cadrul forțelor în acest mediu, inclusiv A-10 Thunderbolt, avionul de atac la sol a cărei proiecție a fost făcută în anii 1970 în mod expres pentru misiuni de susținere aeriană apropiată.
„A-10 este un avion grozav. Este un avion grozav într-un mediu necontestat. Provocarea este că în viitor vom fi în medii mai contestate”, a declarat Brown, spunând despre comandanții combatanți din întreaga lume că nu sunt foarte interesați de el pentru că este „un avion cu o singură misiune”.
Alte avioane pot avea acest rol, potrivit lui Brown: „Am zburat cu F-16 făcând sprijin aerian apropiat. Am zburat cu bombardierele noastre în luptă făcând sprijin aerian apropiat. Suntem foarte capabili să facem sprijin aerian apropiat, F-35 și toate celelalte platforme”, potrivit adevărul.ro.
