Războiul din Ucraina al președintelui rus Vladimir Putin trebuia să fie încununarea realizărilor sale, o demonstrație a cât de departe a ajuns Rusia de la prăbușirea imperiului sovietic în 1991. Anexarea Ucrainei ar fi trebuit să fie un prim pas în reconstrucția unui imperiu rusesc. Însă nu a fost să fie așa cum și-a dorit liderul atotputernic de la Kremlin.
Strategia lui Vladimir Putin a fost aceea de a arăta lumii întregi că Statele Unite sunt un tigru de hârtie în afara Europei Occidentale, demonstrând că Rusia, alături de China, vor fi liderii într-o nouă ordine internațională multipolară, se arată într-o analiză extinsă realizată de publicația Foreign Affairs.
Nu a ieșit așa. Kievul a rezistat, iar armata ucraineană a fost transformată într-un juggernaut, în parte datorită parteneriatului strâns cu Statele Unite și aliații occidentali. Armata rusă, în schimb, a dat dovadă de o gândire strategică și o organizare deficitară. Sistemul politic din spatele ei s-a dovedit incapabil să învețe din greșelile săvârșite. Cu puține perspective de a putea influența acțiunile lui Vladimir Putin, Occidentul va trebui să se pregătească pentru următoarea etapă a războiului dezastruos ales de Rusia.
Războiul este în mod inerent imprevizibil. Într-adevăr, cursul conflictului a servit la invalidarea pronosticurilor timpurii larg răspândite potrivit cărora Ucraina va cădea rapid; o răsturnare de situație este imposibil de exclus. Cu toate acestea, se pare că Rusia se îndreaptă spre înfrângere. Mai puțin sigur este ce formă va lua această înfrângere. Există trei scenarii de bază, iar fiecare dintre ele ar avea ramificații diferite pentru factorii de decizie politică din Occident și Ucraina.
Scenariul I: Vladimir Putin acceptă condițiile Ucrainei
Primul și cel mai puțin probabil scenariu este acela că Rusia va accepta înfrângerea sa prin acceptarea unui acord negociat în condițiile Ucrainei.
Ar trebui să se schimbe foarte multe lucruri pentru ca acest scenariu să se materializeze, deoarece orice aparență de dialog diplomatic între Rusia, Ucraina și Occident a dispărut. Amploarea agresiunii rusești și amploarea crimelor de război rusești ar face dificilă acceptarea de către Ucraina a oricărei înțelegeri diplomatice care ar însemna ceva mai puțin decât o capitulare totală a Rusiei.
Acestea fiind spuse, un guvern rus – sub conducerea lui Vladimir Putin sau a unui succesor – ar putea încerca să păstreze Crimeea și să ceară pacea în altă parte. Pentru a salva aparențele pe plan intern, Kremlinul ar putea pretinde că se pregătește pentru un joc pe termen lung în Ucraina, lăsând deschisă posibilitatea unor incursiuni militare suplimentare. Ar putea da vina pe performanțelor sale slabe pe NATO, argumentând că livrările de arme ale alianței, și nu puterea Ucrainei, au împiedicat o victorie rusă.
Pentru ca această abordare să fie acceptată în cadrul regimului, ar trebui să fie marginalizați adepții liniei dure – posibil inclusiv Vladimir Putin însuși. Acest lucru ar fi dificil, dar nu imposibil. Totuși, sub Putin, acest rezultat este foarte improbabil, având în vedere că abordarea sa față de război a fost maximalistă de la început.
Scenariul II: Prelungirea războiului, sabotaje în țările aliate, atac nuclear
Un al doilea scenariu de înfrângere a Rusiei ar implica un eșec pe fondul escaladării. Kremlinul ar căuta în mod nihilist să prelungească războiul din Ucraina, lansând în același timp o campanie de acte de sabotaj, nerecunoscute, în țările care sprijină Kievul și în Ucraina însăși.
În cel mai rău caz, Rusia ar putea opta pentru un atac nuclear asupra Ucrainei. Războiul s-ar îndrepta atunci spre o confruntare militară directă între NATO și Rusia. Rusia s-ar transforma dintr-un stat revizionist într-un inamic public, o tranziție care este deja în curs de desfășurare și care ar întări convingerea Occidentului că Rusia reprezintă o amenințare unică și inacceptabilă.
Depășirea pragului nuclear ar putea duce la implicarea convențională a NATO în război, accelerând înfrângerea Rusiei pe teren.
Scenariul III: Victorie totală prin prăbușirea Kremlinului
Scenariul final pentru sfârșitul războiului ar fi înfrângerea prin prăbușirea regimului, cu bătălii decisive care nu ar avea loc în Ucraina, ci mai degrabă în holurile Kremlinului sau pe străzile Moscovei.
Putin a concentrat puterea în mod rigid în propriile mâini, iar încăpățânarea sa de a continua un război perdant a plasat regimul său pe un teren șubred. Rușii vor continua să mărșăluiască în spatele țarului lor inept doar până la un anumit punct. Deși Putin a adus stabilitate politică în Rusia – o stare de lucruri prețioasă, având în vedere rupturile din anii post-sovietici – cetățenii săi s-ar putea întoarce împotriva lui dacă războiul duce la privațiuni generale.
Prăbușirea regimului său ar putea însemna un sfârșit imediat al războiului, pe care Rusia ar fi incapabilă să îl ducă în mijlocul haosului intern care ar urma. O lovitură de stat urmată de un război civil ar fi un ecou a ceea ce s-a întâmplat după preluarea puterii de către bolșevici în 1917, evenimente care au precipitat retragerea Rusiei din Primul Război Mondial.
Înfrângerea Rusiei ar putea costa scump
Indiferent de modul în care se va întâmpla, o înfrângere a Rusiei ar fi, desigur, binevenită. Aceasta ar elibera Ucraina de teroarea pe care a suferit-o de la invazie. Ar întări principiul conform căruia un atac asupra unei alte țări nu poate rămâne nepedepsit. Ar putea deschide noi oportunități pentru Belarus, Georgia și Moldova și pentru ca Occidentul să termine de ordonat Europa după chipul său. Pentru Belarus, ar putea apărea o cale spre sfârșitul dictaturii și spre alegeri libere și corecte. Georgia, Moldova și Ucraina ar putea depune eforturi comune pentru o eventuală integrare în Uniunea Europeană și, eventual, în NATO, după modelul țărilor din Europa Centrală și de Est după căderea URSS.
Însă, deși înfrângerea Rusiei ar avea multe beneficii, Statele Unite și Europa ar trebui să se pregătească pentru dezordinea regională și globală pe care o va produce. În cazul în care Rusia ar urmări o escaladare radicală sau s-ar scinda în haos în loc să accepte o înfrângere prin negociere, repercusiunile ar fi resimțite în Asia, Europa și Orientul Mijlociu. Dezordinea ar putea lua forma separatismului și a unor conflicte reînnoite în interiorul și în jurul Rusiei, cea mai mare țară din lume ca masă continentală.
Transformarea Rusiei într-un stat eșuat, sfâșiat de războaie civile, ar readuce la viață întrebări cu care factorii de decizie occidentali au trebuit să se confrunte în 1991: de exemplu, cine ar obține controlul asupra armelor nucleare rusești? O înfrângere dezordonată a Rusiei ar lăsa un gol periculos în sistemul internațional, se arată în analiza publicată de Foreign Affairs.
