Analiză Foreign Affairs: Cum a fost Rusia împinsă în „catastrofa strategică și morală” a războiului din Ucraina

Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie din Berlin pentru regiunea Rusia – Eurasia, a publicat o analiză despre primul an de război din Ucraina în revista de relații internaționale și politică externă Foreign Affairs. Materialul a fost publicat pe Foreign Affairs cu titlul „The Russia That Might Have Been”, „Rusia care putea fi”.

În cele 12 luni de când președintele rus Vladimir Putin a decis să invadeze Ucraina, războiul s-a transformat într-un dezastru din ce în ce mai mare pentru Rusia. Deși ucrainenii sunt primele victime ale agresiunii neprovocate a Kremlinului, războiul a lăsat deja sute de mii de soldați ruși morți sau răniți. Sancțiunile occidentale fără precedent au comprimat economia rusă, iar mobilizarea pe scară largă a Moscovei și represiunea pe timp de război împotriva societății civile au determinat sute de mii de muncitori cu înaltă calificare din țară să fugă în străinătate.

Cu toate acestea, cel mai mare cost pe termen lung al războiului pentru Rusia ar putea fi reprezentat de faptul că a fost închisă definitiv promisiunea ca Moscova să ocupe un loc pașnic și prosper în ordinea mondială a secolului al XXI-lea.

Traiectoria politicii externe rusești

Traiectoria actuală a politicii externe a Rusiei nu a fost predestinată, iar Kremlinul a avut multe șanse de a face lucrurile diferit. În cea mai mare parte a ultimilor 20 de ani – chiar și după anexarea ilegală a Crimeei în 2014 – Rusia a avut o deschidere istorică pentru a-și construi un nou loc dinamic în sistemul internațional.

Când Vladimir Putin a fost învestit în funcția de președinte în mai 2000, Rusia intra într-o perioadă de posibilități mai mari – atât în interiorul, cât și în afara granițelor sale – decât în orice alt moment al istoriei sale. Pe plan intern, Rusia supraviețuise prăbușirii URSS și anilor 1990 tumultuoși pentru a trece de la un imperiu la un stat-națiune influent în devenire. În ciuda războaielor îngrozitoare din Cecenia, Rusia era, la începutul secolului, în mare parte stabilă și în pace. Economia sa planificată făcuse loc unei economii de piață adaptabile. Era o democrație imperfectă, dar vibrantă.

Apoi, în jurul anului 2003, Rusia a avut noroc. Invazia americană din Irak, împreună cu boom-ul economic spectaculos al Chinei, au dus la o creștere bruscă a prețurilor globale ale materiilor prime. Cuferele Kremlinului au fost brusc inundate de venituri provenite din vânzarea de petrol, gaze, metale, îngrășăminte și alte produse pe piața mondială.

Această mană cerească a permis Rusiei să își ramburseze rapid datoriile externe și aproape să-și dubleze PIB-ul în timpul primelor două mandate prezidențiale ale lui Putin. În ciuda corupției în creștere, majoritatea rușilor obișnuiți au constatat că veniturile se majorau.

În comparație cu trecutul lor imperial și sovietic tulbure, rușii nu au fost niciodată atât de prosperi și, în același timp, atât de liberi ca în primul deceniu al secolului al XXI-lea. Cu aceste fundamente economice și politice puternice, Rusia era bine poziționată pentru a deveni o putere globală între Est și Vest – beneficiind de legăturile sale atât cu Europa, cât și cu Asia și concentrându-se pe dezvoltarea internă.

Rusia s-a transformat într-un regim totalitar

Acum, Putin a risipit toate acestea. Condusă de apetitul său tot mai mare pentru putere, Rusia s-a transformat într-un regim autoritar în ultimul deceniu, societatea rusă și elita țării fiind în mare parte incapabile și nedorind să împiedice acest proces.

Această transformare este în mare măsură responsabilă pentru eșecul Moscovei de a profita de aceste oportunități și de a redefini statura mondială a Rusiei. În schimb, acumularea constantă de putere de către Putin a transformat un proces robust de elaborare a politicii externe, înrădăcinat în analize imparțiale și deliberări între agenții, într-unul din ce în ce mai personalizat.

Ca urmare, Putin și cercul său apropiat au cedat în fața paranoiei crescânde cu privire la amenințările militare percepute din partea Occidentului, iar deciziile lor nu au fost supuse controlului intelectual și instituțional de care aveau nevoie. În cele din urmă, acest lucru a împins națiunea în catastrofa strategică și morală a războiului său din Ucraina.

Continuarea pe Foreign Affairs.