Cu siguranță, termenul de „agricultură pe verticală” nu este unul străin pentru români, mai ales că, nu este un concept nou în general. Încă din cele mai vechi timpuri au existat variațiuni ale agriculturii pe verticală sub diverse forme precum Grădinile suspendate din Babilon sau cele plutitoare ale aztecilor.
Acest concept de „agricultură pe verticală” a fost creat mai mult ca un răspuns la nevoile oamenilor, în special, din cauza creșterii rapide a populației, pentru care este necesară din ce în ce mai multă hrană. Acest tip de agricultură reprezintă o soluție pentru producerea unor alimente mai sănătoase și mai nutritive, care sunt crescute natural și cu mare atenție, fără pesticide sau alte adăugiri artificiale.
Diferența dintre agricultura pe verticală și cea convențională
Pentru a înțelege mai bine acest nou concept de agricultură trebuie spus faptul că diferența dintre „vertical farming” și agricultura convențională se referă, în primul rând, la amprenta la sol, care este mult mai mică pentru aceeași suprafață cultivată, dar și la amplasarea, cu precădere în intraurban. De asemenea, o altă diferență între cele două tipuri de agricultură o reprezintă și sursa de lumină, deoarece în contextul agriculturii convenționale există lumina naturală, iar în cazul agriculturii pe verticală, se remarcă sursele de iluminare cu LED.
Pe această temă au răspuns la câteva întrebări ale revistei Capital: Antonio Primera, CTO AgroCity Technologies, Cristian Tudor, Co-Founder&CEO Ultragreens și Varujan Pambuccian, membru al Camerei Deputaților din Parlamentul României.
Am vorbit despre acest subiect cu precădere în spațiul românesc, deoarece, în afara granițelor, conceptul de „vertical farming” deja este practicat intens. Am dorit realizarea unei „radiografii” pentru a observa dacă România este pro sau contra acestui trend și dacă, într-adevăr, țara este pregătită pentru o schimbare sau rămâne la agricultura tradițională.
„Vertical farming” nu este pe gustul fermierilor români
Se pare că acest nou „trend” nu a prins așa bine pe piața din România, cum a prins pe cele internaționale. „Domeniul are deja, în uz comercial, o vechime de 20 de ani și în lume sunt foarte multe ferme vertical mari. După unele estimări vorbim de peste un milion de ferme verticale mari și medii utilizate pentru a produce și comercializa producția proprie. Cei mai mari producători se găsesc în Statele Unite ale Americii, Japonia, Israel, China, Marea Britanie, Canada, Olanda, Germania, India, Singapore, Coreea și exemplele pot continua”, a transmis Varujan Pambuccian pentru revista Capital.
Antonio Primera a spus că în România, agricultura pe verticală încă nu a prins, cu toate că, există un număr mare de firme ce oferă soluții tehnice pentru aceasta, însă ele „sunt încă departe de a avea un impact real asupra agriculturii din România”.
Pe piața românească, în ceea ce privește acest domeniu, un pioner este Ultragreens. Cristian Tudor, Co-Founder și CEO al companiei, a declarat pentru revista Capital că: „În 2022 am inaugurat prima sera verticală din România și altele vor urma. Noi am înțeles și ne-am asumat această misiune de a fi o companie AgriTech ce va produce facilități de vertical farming prietenoase cu mediul înconjurător”. De asemenea, există și Green Hub-ul Ultragreens, care este o unitate de producție ce are o amprentă la sol de 180 de mp și o suprafață totală de cultivare de peste 1250 de mp, ce au fost obținuți prin suprapunerea a șapte suprafețe de cultivare, conform lui Cristin Tudor. Anual, se obțin 60 de tone de plante aromatice.
Războiul din Ucraina, o rampă de lansare a agriculturii pe verticală?
Piața este deja una extrem de acerbă și într-o continuă dezvoltare. Acest lucru are o mare presiune pe producători, cu siguranță, însă singurul mod prin care ei pot rezista este realizarea unui produs calitativ, curat, ce se obține printr-un proces sustenabil, care va impacta, fără doar și poate, și generațiile viitoare.
De asemenea, în contextul în care s-a vorbit despre subiectul legat de agricultură, nu au putut fi sărite evenimentele care s-au petrecut în Ucraina în ultimul an, dar și repercusiunile acestora. Cu siguranță, impactul acestei agriculturi pe verticală a fost unul destul de mare asupra oamenilor, având în vedere contextul crizei alimentare globale.
„Crizele economice, sociale și politice generează fără doar și poate instabilități în piață, dar de aceea credem cu tărie ca o soluție pentru a nu întrerupe un flux constant de alimentare cu hrană al unei comunități este acela de a avea sursă de hrana locală. GreenHub-urile Ultragreens sunt concepute de echipa noastră de R&D astfel încât să producă 365 de zile pe an indiferent de factorii de mediu ai locației, și să asigure hrana necesară comunității, o nevoie primară care trebuie satisfăcută indiferent de vremuri”, a transmis Cristian Tudor referitor la acest subiect.
De asemenea, Varujan Pambuccian a transmis faptul scăderea dramatică „a amprentei la sol” suprafeței cultivate, din cauza războiului, este un avantaj cert pentru agricultura pe verticală. „Dar cel mai mare avantaj îl constituie faptul că fabricile de plante pot fi plasate oriunde și independent de condițiile pedoclimatice”, a adăugat acesta. Totodată, el susține că un alt beneficiu al agriculturii pe verticală este reprezentat de faptul că există mai multe recolte pe an, un nivel extrem de scăzut de pierderi și posibilitatea unei ajustări a producției la curba zilnic de consum.
Antonio Primera a ținut să menționeze faptul că, la momentul actual, nu există o criză alimentară, și, totodată, nu există indicatori care să preconizeze un astfel de eveniment în viitor. „Agricultura pe verticală are sens în special în zonele deșertificate sau cu acces redus la apă și în zonele suprapopulate, în care suprafața agricolă e redusă în raport cu populația. Un bun exemplu este Japonia, unde vedem finanțări de peste 30 de milioane de euro în companii și proiecte de agricultura pe verticală”, a declarat acesta pentru revista Capital.
Impactul războiului asupra agriculturii pe verticală nu a fost doar în ceea ce privește producția, ci și în cazul resursei energetice, care a înregistrat costuri destul de mari. Astfel, s-au pus în prim plan culturile mari, cu valoare adăugată mică, potrivit lui Varujan Pambuccian. De asemenea, Antonio Primera a transmis faptul că și „agricultura pe verticală are limitările ei. Doar anumite plante se pretează pentru a fi cultivate. Nu vom putea cultiva eficient cereale sau alte plante precum cartofi, varză sau fasole. Într-o seră pe verticală putem crește plante cu o înălțime redusă, precum salată, spanac, rucola, plante aromatice sau roșii cherry. Acestea sunt adesea considerate produse de lux și nu produse de bază în alimentație”.
Durata de producție a produselor este mai mică
Durata de producție diferă în funcție de tipul culturii și de tehnologia folosită, însă aceasta este mult mai scăzută fiind un mediu optim și controlat în care cresc plantele. Antonio Primera a declarat că „în proiectul pe care l-a dezvoltat AgroCity anul trecut, perioada de producție era de aproximativ 20-30 de zile, de la semănare până la recoltă, în funcție de plante”. De asemenea, domnul Pambuccian ne-a transmis faptul că în cazul tomatelor sau al cartofilor este vorba de 60-70% din timpul utilizat de producție în agricultura convențională.
Este România pregătită pentru „vertical farming”?
Cei trei au oferit răspunsuri extrem de diferite la această întrebare, însă toți au avut ca punct central același lucru: situația economică a statului român. Astfel, concluzia finală s-a constituit pe mai multe argumente destul de clare. România scârțăie, cu siguranță, în majoritatea domeniilor economice, mai ales că acestea au un decalaj tehnologic major. Se pare că, potrivit lui Varujan Pambuccian, există „un anumit tip de conservatorism la nivelul pieței, cât și la cel al producătorilor”, acesta fiind unul din principalele motive pentru care avem o economie cu valoare adăugată mică. Pentru a pune punctul pe i, statul român se află într-o situație economică destul de dificilă, cu șanse mici de recuperare.
Se pare că România este pregătită pentru agricultura pe verticală, „însă deocamdată nu avem motivația financiară necesară pentru a o implementa pe scară largă”, a spus Antonio Primera. De asemenea, el a adăugat faptul că „în anii următori vom vedea tot mai multe ferme verticale, iar AgroCity a pregătit deja soluția digitală pentru aceste ferme. Beneficiile sunt importante, iar costurile și riscurile de implementare și exploatare sunt în creștere”.
Cristian Tudor a spus că schimbările necesită timp și investiții. El crede în capacitățile antreprenorilor români „de a lua cele mai bune și cele mai eficiente decizii pentru a-și maximiza profitul”. De asemenea, el a transmis faptul că, acum, consumatorul a devenit în același timp mai atent la procesul prin care este realizat un produs local și sustenabil. Ultragreens este „o companie românească care are una dintre cele mai dezvoltate și performante departamente de cercetare și inovare în domeniul AgriTech. În cadrul acestui departament s-a creat tehnologia de vertical farming prin care realizăm unități de producție automatizate și echipate cu softuri customizate de inteligență artificială care urmăresc întreg procesul de semănare, germinare, creștere și cultivare a plantelor”, conform lui Cristian Tudor. Această companie a devenit lider de piață pentru furnizarea de plante aromatice, microplante și decor culinar. De asemenea, acesta ne-a mai spus că „odată cu dezvoltarea GreenHub-urilor Ultragreens vom avea capacitatea de a asigura necesarul de consum în piața din România”.
Fără doar și poate, fermele pe verticală sunt o afacere profitabilă, însă acest lucru ține de mai multe aspecte. Această profitabilitate este prezentată și de longevitatea multora dintre ferme, dar și de investițiile din ce în ce mai multe în această direcție. Pentru unele culturi, profitul este mult mai mare, însă acest lucru se regăsește și în cazul agriculturii convenționale. O fermă pe verticală are capacitatea de a produce săptămânal cantități foarte mari de produse perisabile, ce trebuie vândute în cel mai scurt timp, însă recolta poate fi panificată la nivel de cantitate și la nivel de zi. Tehnologia, cu siguranță, are un cuvânt de spus în acest sens, mai ales că eficiența acesteia crește randamentul culturii pe suprafața de teren.
În ceea ce privește mediul înconjurător, impactul pe care îl au fermele pe verticală este unul pozitiv. Suprafața ocupată de acestea este una nesemnificativă, consumul de apă neglijabil, iar amprenta de carbon foarte mică. Sun vizate în mod clar consumul și producțiile responsabile. De asemenea, solul va fi mai bogat în nutrienți, nu vor mai fi folosite pesticide, fungicide și ierbicide, iar deșeurile produse de aceste ferme sunt extrem de mici.
