Această punere sub acuzare a fostului președinte îl transformă pe într-un martir, o persoane care are multe de îndurat, este un eveniment ce a destabilizat foarte serios lumea politică a Statelor Unite ale Americii (SUA). Tim Stanley este un jurnalist și istoric din Marea Britanie, iar comentariul de mai jos îi aparține, comentariu realizat pentru cei de la The Telegraph.
Punerea sub acuzare a lui Donald Trump este unul dintre cele mai stupide lucruri pe care le-am văzut în politica americană. Dacă planul inițial era de a pune capăt pentru totdeauna fenomenului Trump, probabil că această acțiune va avea efectul opus. Într-adevăr, argumentul moral pentru a-l urmări penal pe Donald Trump este unul valid și puternic. Nimeni nu este mai presus de lege, asta mai ales dacă marele juriu din New York crede într-adevăr că un președinte, orice președinte, a făcut ceva greșit, acesta ar trebui să fie tras la răspundere.
Și există, totuși, o ironie fină, savuroasă aș putea spune, în faptul că Trump a câștigat alegerile în anul 2016 promițând să o „închidă” (adică să o trimită pe Hillary Clinton în spatele gratiilor) pe contracandidata sa de la accea vreme, în același timp în care se presupune că a comis infracțiuni care ar putea duce la o condamnare în prezent.
Cazul Trump. Adevăratele scopuri
Dar dacă scopul este de a re-normaliza politica americană și de a reafirma standardele constituționale? Într-un astfel de scenariu, ar fi ceva de impact. Trump va fi judecat mai întâi de către tribunalul opiniei publice. Susținătorii săi vor fi de părere că procesul se va sprijini, probabil, pe dovezile pe care le poate oferi Michael Cohen, un om cunoscut ca fiind un mincinos notoriu.
Trump pare dintr-o dată un martir, hăituit acum într-un cartier al orașului care a votat în proporție de 80% pentru Joe Biden. Procurorul districtual care a dat undă verde acuzării, Alvin Bragg, este cunoscut pentru faptul că preferă să nu urmărească penal așa-numitele infracțiuni de „nivel inferior”, cum ar fi prostituția sau nerespectarea tarifelor. Totul se potrivește cu narațiunile populiste despre decadența și ipocrizia oamenilor ce se află la putere în marile orașe, iar Trump, care părea puțin „lipsit de energie” până acum, este, brusc, revigorat.
Capacitatea sa de a domina mass-media slăbise semnificativ. Acum, Trump va fi în lumina refșectoarelor, va fi pe buzele tuturor. Alegătorii republicani abia începuseră să ia în considerare alternative pentru anul 2014, însă acum, când Trump va fi peste tot, parcă vor alege să se mai gândească o dată.
Pe un teren necunoscut
Mike Pence, fostul vicepreședinte, căruia tocmai i s-a spus că trebuie să se prezinte în fața unei anchete separate privind ieșirile în stradă în ziua de 6 ianuarie, a calificat această evoluție drept „un scandal”. Ron DeSantis a declarat că va bloca orice tentativă de extrădare a lui din Florida. Chiar dacă Trump este condamnat, el poate candida din nou la Casa Albă.
Intrăm pe un teritoriu necunoscut, dar singurele lucruri care, din punct de vedere tehnic, împiedică o persoană să ocupe funcția de președinte sunt vârsta, locul de naștere și reședința. Teoretic, el și-ar putea îndeplini îndatoriile dintr-o celulă de închisoare. Putem să ni-l imaginăm pe Trump realizând un interviu cu Fox News de la un telefon public, cu sunetele provocate de colegii lui de penitenciar.
„Mă simt foarte bine aici, Sean. Este o închisoare frumoasă, plină de mulți mari patrioți americani. Și ei mă iubesc, chiar mă iubesc. White Power Mike a spus că nu a văzut niciodată pe cineva să facă atâtea flotări. Am făcut 12, 14 – poate o mie”, ar fi ceva ce ar spune Trump într-un astfel de context.
Trump inculpat. Dar de ce?
Și pentru ce îl urmăresc cei din conducere? Care este adevăratul motiv? Pentru ce a considerat Tribunalul de la New York că ar merita să destabilizeze țara? Din ceea ce putem desluși, este vorba de cea mai mică și mai de prost gust acuzație imaginabilă: fraudă în afaceri comisă în legătură cu plata unor sume de bani în scopul cumpărării tăcerii către o vedetă din filmele pentu adulți (toate acestea sunt negate de Trump, inclusiv presupusa aventură).
Așadar, poate că trimiterea unui președinte în judecată se simte ca o lovitură pentru democrație, dar stabilește, de asemenea, un precedent care erodează încrederea în sistem. De la Bill Clinton încoace, a existat o tendință de a încerca să anulezi rezultatele alegerilor care nu-ți plac, lovind câștigătorul cu o acțiune în justiție, săpând în adâncurile vieții sale private dacă este necesar.
Scopul este de a face imposibilitatea de a guverna, pentru a-ți îndepărta adversarul din arenă. Nu a existat doar o singură încercare de a-l pune sub acuzare pe Trump, ci două. Și da, această punere sub acuzare vine după ce el a părăsit funcția, dar în contextul unei noi runde de alegeri, va fi caracterizată ca o primă lovitură pentru a-i lovi dur pe republicani, „înarmând” sistemul de justiție și indicând un candidat care amenință elita. Această punere sub acuzare împinge politica americană și mai mult în noroi, ceea ce este locul în care Donald Trump prosperă, scrie Tim Stanley în The Telegraph.
