Erdogan a câștigat alegerile de azi destul de strâns. Nemaiașteptând ca contracandidatul său să își erecunoască înfrângerea, Reis s-a urcat pe un autobuz și și-a proclamat victoria în fața electoratului său. Încă cinci ani, va conduce Turcia, spre prosperitate sperăm noi, alături cu toți turcii. Dar cine este cu adevărat Erdogan?
Erdogan a crescut într-un cartier sărac din Istanbul și a urmat o școală profesională islamică, intrând în politică ca lider local și a devenitprimar în Istanbul în 1994.
Pușcărie pentru o poezie
A făcut închisoare în 1999 pentru o poezie pe care a recitat-o în 1997, comparând moscheile cu barăcile, minaretele cu baionetele și credincioșii cu o armată.
După ce a urcat pe scena națională ca șef al Partidului AK, a devenit prim-ministru în 2003.
Guvernul său a îmblânzit armata Turciei, care a răsturnat patru guverne din 1960, iar în 2005 a început discuțiile pentru a-și asigura o ambiție de decenii de a adera la Uniunea Europeană – un proces care s-a oprit ulterior.
Așii lui Erdogan
Când Erdogan a venit la putere în 2003, Turcia se afla pe calea unei reveniri economice şi părea o poveste de succes incredibilă şi invidiată de vecinii săi.
Fiu al unui căpitan de vas, este un politician instinctiv şi carismatic care electrizează campania electorală datorită unei legături naturale cu masele admirative din întreaga Anatolie.
Susţinătorii şi chiar şi criticii îl creditează pe Erdogan şi echipa sa pentru primele realizări: îmbunătăţirea vieţii celor săraci prin furnizarea de electricitate şi apă, creşterea venitului pe cap de locuitor, împărţirea resurselor, asistenţă medicală, construirea de noi şcoli, clinici, drumuri, poduri şi aeroporturi.
Susţinătorii şi chiar şi criticii liberali spun că Erdogan şi-a lăsat amprenta şi prin creşterea profilului Turciei ca putere regională şi prin ridicarea interdicţiei de a purta vălul, ceea ce a permis femeilor conservatoare să lucreze în sectorul public şi să urmeze liber cursurile universitare.
Dar, pentru critici, el a creat totodată o nouă clasă de oligarhi corupţi, „Tigrii din Anatolia” – antreprenori şi magnaţi din domeniul construcţiilor cu interese personale, care au înlocuit conglomeratele tradiţionale din tabăra secularistă.
Autocrație sau nu?
În urma triumfurilor electorale succesive, toleranţa lui Erdogan faţă de orice sfidare a puterii sale s-a erodat, iar alunecarea spre un regim autocratic a devenit tot mai flagrantă. El a golit de conţinut organele esenţiale ale statului. Aliaţi apropiaţi de odinioară s-au alăturat opoziţiei.
O victorie a lui Erdogan, spun criticii, ar putea anunţa o şi mai mare reprimare a duşmanilor politici şi a instituţiilor independente rămase.
Asli Aydintasbas, de la Brookings Institution, atragea atenţia că votul de duminică nu se referea doar la democraţie, ci şi la posibilitatea ca Turcia să revină la o guvernare bazată pe reguli pentru toţi cetăţenii. „Există sentimentul că totul depinde de capriciile unei singure persoane – că toate deciziile sunt luate de preşedintele Erdogan, de la lucruri mărunte până la chestiuni de stat. Iar oamenii, chiar şi cei care îl iubesc, au ajuns să vadă acest lucru ca pe un pericol pentru guvernare”, a spus ea.
După tentativa de lovitură de stat din 2016, autoritățile au lansat o represiune masivă, aruncând după gratii peste 77.000 de persoane în așteptarea procesului. Grupurile pentru drepturile omului spun că Turcia a devenit pentru o vreme cel mai mare temnicer de jurnalişti din lume.
Guvernul lui Erdogan a spus că epurarea a fost justificată de amenințări din partea susținătorilor puciului, precum și a Statului Islamic și a PKK.
Turcii de la noi au mers pe mâna lui Kemal Kilicdaroglu
Turcii din România l-au votat categoric pe Kemal Kilicdaroglu, în turul doi al alegerilor prezidențiale din 28 mai. Opoziția CHP a obținut în total 60% din voturile exprimate, comparativ cu 40% care au ajuns la Recep Tayyip Erdogan (AKP).
La Constanța, Kilicdaroglu a obținut 53,33%, la 46,67% pentru Erdogan, iar în Capitală scorurile au fost chiar și mai mari pentru opoziția turcă: 61% la 39%.
Și în primul tur din 14 mai turcii din România au votat ferm cu opoziția la alegerile prezidențiale. Astfel, Kemal Kilicdaroglu a obținut aproximativ 58% din voturi, iar președintele în funcție, Recep Tayyip Erdogan, doar 38%.
Însă la nivel de întreaga diasporă, Erdogan a câștigat categoric voturile turcilor din afara granițelor, cu 60%. România însă este una dintre țările unde diaspora turcă a ales și la alegerile din 2018, candidatul opoziției, pe Muharrem Ince, care a obținut în urmă cu 5 ani 41,19% față de 39,88% cât a obținut Recep Erdogan, conform sabah.com.tr.
