Timp de peste două decenii, președintele Tayyip Erdogan a fost stăpânul tuturor alegerilor din Turcia. Având în vedere că votul prezidențial de duminică îl plasează într-o cursă strânsă cu rivalul opoziției, Kemal Kilicdaroglu, este greu de crezut că politicianul luptător care a condus până acum Turcia va putea să-și recunoască grațios înfrângerea și să se retragă în liniște din funcție.
Incertitudinea, anxietatea, anticiparea și tensiunea cu privire la ceea ce ar putea rezerva rezultatele pentru a doua țară ca mărime din Europa, cu 85 de milioane de locuitori, pot fi simțite pe străzi, unde mulți turci, inclusiv o nouă generație de alegători, tânjesc după schimbare.
Aceștia au fost afectați de o inflație paralizantă, de o liră care se prăbușește și de o scădere bruscă a nivelului de trai, agravată de cutremurul devastator din februarie, care a ucis peste 50.000 de persoane și a lăsat milioane de oameni fără adăpost.
Sondajele de opinie sugerează că Kilicdaroglu are un avantaj, dar că Erdogan ar putea totuși să învingă, având în vedere baza sa puternică de susținere în inima devotată a clasei muncitoare din Anatolia.
Cei care au urmărit ascensiunea lui Erdogan în ultimele trei decenii susțin că acesta va lupta prin toate mijloacele pentru a păstra puterea și că ar putea folosi resursele statului în beneficiul său pentru a obține o victorie subțire sau pentru a contesta orice înfrângere la limită.
Erdogan ar putea să conteste rezultatele alegerilor de duminică
„Ar contesta rezultatele dacă acestea nu sunt în favoarea sa și dacă marja este mică, dar nu poate face mare lucru dacă opoziția obține o victorie zdrobitoare. Se află în cel mai slab punct al carierei sale politice”, a declarat editorialistul Kadri Gursel.
Rugat să comenteze o eventuală contestare a rezultatului de către Erdogan, un oficial al președinției a declarat pentru Reuters că, în cazul unor nereguli, se vor face apeluri la comisia electorală, lucru pe care, potrivit acestuia, l-ar putea face și principalul partid de opoziție CHP. „Dar dacă alegerile sunt pierdute, a spune ‘nu va părăsi funcția’ este complet lipsit de sens și fără fundament”, a adăugat el.
Conform sistemului de vot din Turcia, un câștigător poate fi desemnat dacă obține mai mult de 50% din voturile exprimate sau, dacă niciun candidat nu atinge acest scor, prin câștigarea unui tur de scrutin, ceea ce reprezintă un scenariu probabil, în condițiile în care sondajele de opinie arată că Erdogan și adversarul său nu au niciunul o majoritate.
Erdogan versus Ataturk
Cel mai influent lider de la Mustafa Kemal Ataturk încoace, care a fondat Turcia modernă în urmă cu un secol, Erdogan a acumulat putere în jurul unei președinții executive, a pus botniță disidenței, a încarcerat critici și opozanți și a presat mass-media, sistemul judiciar și economia, concediind ultimii trei guvernatori ai băncii centrale în doi ani.
El a dat la o parte generali puternici și a defrișat armata, cu unele procese ale ofițerilor urmate de o reprimare a disidenței, declanșată de o tentativă de lovitură de stat împotriva sa în 2016. Într-un fel, el și Partidul AKP (AKP) au îndepărtat Turcia de la proiectul secular al lui Ataturk către o agendă cu rădăcini islamiste. Adversarii săi îl descriu ca pe un sultan cu ambiția de a rivaliza cu Ataturk ca figură istorică.
Laude și critici
Analiștii subliniază faptul că, din punct de vedere istoric, inflația și crizele economice au dus la căderea fiecărui guvern turc considerat responsabil pentru gestionarea defectuoasă a afacerilor statului. „Economia este cea care i-a pierdut popularitatea. A devenit o economie care nu funcționează pe principii libere și corecte, ci pe interese personale”, a declarat Sinan Ulgen, director al think thank-ului EDAM din Istanbul.
Mulți turci se chinuie să plătească mâncarea, școlile și chiria, salariile lunare minime ale muncitorilor fiind în valoare de echivalentul a 436 de dolari, din cauza devalorizării monedei. Când Erdogan a venit la putere în 2003, Turcia se afla pe o revenire economică și părea o poveste de succes incredibilă și invidiată de vecinii săi.
Susținătorii și chiar și criticii îl creditează pe Erdogan și echipa sa pentru primele realizări: îmbunătățirea soartei celor săraci prin furnizarea de electricitate și apă, creșterea venitului pe cap de locuitor, răspândirea bogăției și a asistenței medicale și construirea de noi școli, clinici, drumuri, poduri și aeroporturi.
Susținătorii și chiar și criticii liberali spun că Erdogan și-a lăsat amprenta și prin creșterea profilului Turciei ca putere regională și prin ridicarea interdicției de a purta vălul, ceea ce a permis femeilor conservatoare să lucreze în sectorul public și să urmeze liber cursurile universitare.
Dar, pentru critici, el a creat, de asemenea, o nouă clasă de oligarhi corupți „Tigrul din Anatolia”, antreprenori și magnați din domeniul construcțiilor cu interese personale care au înlocuit conglomeratele tradiționale din tabăra secularistă, scrie Reuters.
