27 mai: Henry Kissinger împlinește astăzi 100 de ani! Un secol de politică în fotografii 

Mai întâi în calitate de consilier pe probleme de securitate națională a SUA, apoi în calitate de secretar de stat, Henry Kissinger a intervenit la nivelul întregii lumi în anii ’70, influențând evenimentele din China, Africa și Orientul Mijlociu, cu consecințe care se răsfrâng și astăzi. Kissinger, născut la data de 27 mai 1923, este un diplomat, teoretician politic, consultant geopolitic și politician american care a ocupat funcția de secretar de stat și consilier pentru securitate națională a Statelor Unite în timpul administrațiilor prezidențiale ale lui Richard Nixon și Gerald Ford.

Pentru acțiunile sale de negociere a unei încetări a focului în Vietnam, Kissinger a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973, în circumstanțe controversate. Acesta a jucat un rol proeminent în politica externă a Statelor Unite între 1969 și 1977. Kissinger rămâne o figură controversată în lumea americană, fiind venerat de unii ca un secretar de stat american extrem de eficient și condamnat de alții pentru că ar fi tolerat sau sprijinit crimele de război comise de SUA în timpul mandatului său. Kissinger a scris peste o duzină de cărți despre istoria diplomatică și relațiile internaționale.

Un secol de politică în fotografii

Henry Kissinger împreună cu liderul chinez, Mao Zedong, și premierul Zhou Enlai, în 1973, la Beijing. Kissinger a avut un rol esențial în medierea detensionării dintre China și SUA, pe care a considerat-o o componentă cheie în eliberarea Americii de legăturile cu războiul din Vietnam și în echilibrarea superputerilor din Războiul Rece. Kissinger a călătorit în secret la Beijing în 1971 pentru a negocia vizita președintelui Richard Nixon din anul următor.

Recent numit în funcția de secretar de stat al SUA, Kissinger și președintele Nixon în Biroul Oval din Washington, în septembrie 1973. Kissinger, cercetător în științe politice și academician, ocupase deja funcția de consilier pe probleme de securitate națională și i se ceruse să preia și rolul suplimentar de secretar de stat, fiind primul oficial care îndeplinea două funcții în același timp.

Kissinger îi strânge mâna lui Le Duc Tho, liderul delegației din Vietnamul de Nord, după semnarea Acordurilor de Pace de la Paris, în ianuarie 1973, care au pus capăt luptei directe a SUA în Vietnam. În calitate de consilier pentru securitate națională al SUA, Kissinger a fost o figură cheie în negocierile de patru ani pentru a pune capăt implicării SUA în războiul din Vietnam.

Statele Unite, avându-l pe Kissinger ca mediator principal, au intervenit pentru a pune capăt războiului de la Yom Kippur din 1973, în cadrul căruia politicianul a negociat retragerea Israel-Egipt în opt zile. În timp ce Kissinger nu ar fi acceptat o înfrângere israeliană în fața armatelor arabe înarmate de sovietici, el a fost, de asemenea, îndoielnic cu privire la o victorie israeliană categorică, făcând presiuni asupra ambelor părți pentru a înceta ostilitățile. Acest lucru a dus la suspiciuni cu privire la motivele sale în rândul unor israelieni, ce au organizat proteste la Ierusalim.

Kissinger se întâlnește cu ministrul israelian al Apărării și fost general, Moshe Dayan, la Washington, în ianuarie 1974, pentru a discuta despre degajarea forțelor israeliene și egiptene de-a lungul canalului Suez.

„Revoluția garoafelor” din Portugalia desfășurată în 1974, care a răsturnat dictatura Estado Novo, a dus la retragerea portughezilor din Angola și Mozambic, unde țara a încercat să reprime războaiele de eliberare. Kissinger, care nu se arătase prea interesat de Africa, a considerat că sfârșitul dominației coloniale deschidea calea pentru influența sovietică în Africa de Sud și a început intervenția sa tardivă și problematică. Semnul prezentat în poză și susținut de protestatari se traduce: „Proces public al criminalilor fasciști”.

Kissinger cu Anwar Sadat, președintele egiptean, în 1975, pentru a discuta despre un nou acord privind Sinaiul între Egipt și Israel, în cadrul a ceea ce s-a numit „diplomația de navetă” a lui Kissinger. Egiptul dorea retragerea forțelor israeliene din peninsula Sinai, în timp ce Israelul dorea o promisiune de încetare a agresiunilor din partea Cairo.

Kissinger privește Cascada Victoria de pe un pod de la granița dintre Zambia și Rhodesia, în prezent Zimbabwe, în timpul unei călătorii în Africa pentru a discuta despre tranziția statului către un regim majoritar, în aprilie 1976.

Kissinger se întâlnește cu președintele Zairului (în prezent Republica Democrată Congo), Mobutu Sese Seko, în 1976. Politicianul american s-a întâlnit de mai multe ori cu Mobutu pentru a se asigura de sprijinul acestuia pentru politicile SUA în Africa. Kissinger a considerat relația sa cu Mobutu, un cleptocrat susținut de CIA care și-a consolidat puterea prin asasinarea rivalilor săi, drept unul dintre succesele sale, iar acesta la descris ca fiind „curajos și inteligent din punct de vedere politic” și „relativ cinstit într-o țară în care corupția guvernamentală este un mod de viață”.

Tineri protestatari lângă un autobuz în flăcări în timpul revoltei Soweto din Johannesburg, în iunie 1976. În centrul interesului tardiv al lui Kissinger față de Africa se afla opinia sa conform căreia refuzul de a pune capăt dominației minorității albe din Rhodesia ar putea deschide calea către ambițiile sovietice pe continent. Kissinger a făcut presiuni asupra Africii de Sud pentru a-l convinge pe liderul Rhodesiei, Ian Smith, să accepte să poarte discuții și a devenit primul secretar de stat american care a vizitat regimul în ultimele trei decenii, sosind imediat după revolta de la Soweto, când forțele de securitate au împușcat mortal peste 100 de elevi negri care protestau.

Un pamflet de protest care condamnă relația dintre Kissinger și John Vorster, prim-ministru al Africii de Sud. În continuare, se celebrează sacrificiul celor uciși în timpul revoltei din Soweto, al cărei factor declanșator a fost impunerea limbii afrikaans în școli.

Kissinger se întâlnește cu președintele Tanzaniei, Julius Nyerere, în 1976, pentru a discuta despre războiul din Rhodesia. Dezamăgit de viziunea lui Kissinger asupra Africii din timpul Războiului Rece, Nyerere a declarat mai târziu: „Le-ar plăcea să creadă că luptăm pentru comuniștii din Africa de Sud, că luptăm pentru ruși, chinezi și cubanezi. Vrem ca Statele Unite să fie suficient de mari pentru a realiza că nu luptăm pentru o Africă de Sud cubaneză (referindu-se la intervenția Cubei în războiul din Angola), nu luptăm pentru Rusia, nu luptăm pentru China, luptăm pentru Africa”.

Kissinger împreună cu prim-ministrul sud-african, John Vorster, în 1976, în timpul călătoriei sale de profil înalt în regimul de apartheid. Vizita lui Kissinger, în urma violențelor ucigașe ale revoltei din Soweto, a adus un prestigiu regimului minoritar alb din această țară care a contribuit probabil la prelungirea duratei de viață a apartheidului.

Ian Smith, în centru, liderul minorității albe din Rhodesia, în drum spre Kissinger, la reședința oficială a președintelui sud-african, în septembrie 1976. Sprijinit de presiunile sud-africane în interes propriu și confruntându-se cu forțe de gherilă din ce în ce mai puternice în războiul de acasă, Smith a acceptat în cele din urmă o tranziție către o guvernare majoritară, o mișcare care avea să fie întârziată și ratată de diplomația ulterioară a lui Kissinger.

Kissinger alături de părintele fondator al Kenyei, președintele Jomo Kenyatta, în timpul turneului său în Africa, din 1976. Timp de două săptămâni, în aprilie, Kissinger a vizitat șase țări, întâlnindu-se, de asemenea, cu președinții Julius Nyerere din Tanzania, Kenneth Kaunda din Zambia, Mobutu Sese Seko din Zair, William Tolbert din Liberia și Léopold Senghor din Senegal. În ciuda acestor vizite, criticii au spus că americanul era mai interesat de minoritățile albe din Africa de Sud, pentru care avea mai multă simpatie.

Kissinger cu dictatorul chilian, generalul Augusto Pinochet, în iunie 1976, avertizând asupra „efectului insidios de model” al alegerii democratice a unui socialist, Salvador Allende. Kissinger a complotat pentru răsturnarea guvernului acestuia împreună cu CIA și președintele Nixon. Allende a murit în lovitura de stat care a avut loc în 1973, iar mii de oameni de stânga au fost uciși în timpul dictaturii, care a domnit până în 1990. Kissinger a ignorat consilierii îngrijorați de atrocitățile regimului chilian în materie de drepturile omului, spunându-i lui Pinochet în 1976: „Vrem să vă ajutăm, nu să vă subminăm. Ați făcut un mare serviciu Occidentului prin răsturnarea lui Allende”.

Kissinger și foștii președinți americani Gerald Ford, Richard Nixon și Jimmy Carter sosind în Egipt pentru funeraliile lui Anwar Sadat în 1981. Liderul egiptean și prim-ministrul israelian, Menachem Begin, semnaseră acordurile de la Camp David, care au dus la Tratatul de Pace dintre cele două țări în 1979. Sadat a fost asasinat de militanți islamiști.

Kissinger și cântăreața americană de muzică country Dolly Parton, care cânta la un eveniment caritabil din New York în martie 1985.

Luptători ai mișcării de gherilă în august 1986. Rebelii Unita, susținuți de SUA și Africa de Sud, au luptat împotriva guvernului marxist MPLA în războiul civil din Angola. Kissinger a văzut în Angola un câmp de luptă cheie în Războiul Rece și a sprijinit Unita, condusă de Jonas Savimbi, ca un reprezentant în conflictul din Africa de Sud. Războiul din Angola a durat 27 de ani și a costat viața a aproximativ un milion de angolezi.

Kissinger vorbindu-i lui Jacob Zuma, pe atunci secretar general adjunct al ANC și ulterior președinte al Africii de Sud, în aprilie 1994, la Johannesburg. Kissinger făcea parte dintr-o delegație internațională de mediere între Partidul Libertății Inkatha, condus de liderul Mangosuthu Buthelezi, și Congresul Național African, în cadrul unor dispute care au degenerat în violențe și care amenințau să distrugă primele alegeri din țară după încheierea apartheidului.

Nelson Mandela, președintele ANC, îi strânge mâna lui Kissinger în timpul întâlnirii lor de la Johannesburg, în aprilie 1994, chiar înainte de învestirea lui Mandela ca primul președinte de culoare al Africii de Sud. Kissinger se afla acolo în încercarea de a negocia încetarea disputei sângeroase dintre susținătorii ANC și Inkatha, conform The Guardian .