China a lansat recent un „mare atac invizibil” asupra unei locații militare cheie a SUA; malware-ul vizând un operator de telecomunicații din Guam. Desigur, amenințările cibernetice nu au apărut brusc, îngrijorările legate de acestea au existat de-a lungul anilor și fiecare serviciu din SUA a avut o divizie cibernetică proprie.
Dorința Chinei, Rusiei, Iranului și Coreei de Nord de a-și utiliza puterea cibernetică împotriva adversarilor lor i-a făcut pe factorii de decizie politică americani, în special Congresul, să analizeze ideea de a crea o forță cibernetică dedicată. Două atacuri cibernetice recente au intensificat apelul pentru o forță cibernetică americană.
Un întreg comandament cibernetic
Operatorii Comandamentului cibernetic al SUA au confirmat că au desfășurat o misiune de apărare online în Albania ca răspuns la atacurile cibernetice de anul trecut împotriva guvernului local. Atacul a închis serviciile publice online și site-urile web ale aliatului NATO și s-a afirmat că Iranul ar fi condus atacul, pentru că guvernul de la Tirana a refuzat să urmărească penal Mujahideen Khaleq, o grupare anti-iraniană cu prezență în această țară.
Ca urmare, Departamentul Trezoreriei SUA a emis sancțiuni împotriva serviciilor de informații iraniene ca represalii, iar ulterior, Comandamentul cibernetic al SUA a colaborat cu experții cibernetici albanezi pentru a urmări amenințările digitale și a detecta vulnerabilitățile din apărarea online a țării.
Cel de-al doilea incident a fost atacul ransomware recent din februarie asupra US Marshals Service, care a compromis date privind diverse operațiunile de aplicare a legii, dar și date ale unor responsabili de securitate, precum și ale unor persoane date în urmărire. Toate acestea au determinat Congresul SUA să solicite o evaluare a costurilor, beneficiilor și valorilor legate de înființarea unui serviciu cibernetic dedicat.
Concluziile sunt îngrijorătoare
Council on Foreign Relations a înființat anul trecut un „grup de lucru independent” pentru a elabora un raport intitulat „Foreign Policy for a Fragmented Internet Confronting Reality”.
În acest raport se afirma că „Adversarii îngreunează activitatea Statelor Unite în spațiul cibernetic. Există piețe online pe Dark web pentru servicii de hacking, furturi și extorcări. Actorii rău intenționați au exploatat platformele de socializare, au răspândit dezinformări, au incitat la revolte, au generat violență online și au promovat forme toxice de divizare civică.”
Dintre constatările semnificative ale grupului operativ se remarcă următoarele:
- Era internetului deschis și global s-a încheiat.
- Datele reprezintă o sursă de putere și de concurență geopolitică și sunt esențiale pentru securitatea economică și națională.
- Digitalizarea sporită sporește vulnerabilitatea, având în vedere că aproape fiecare aspect al afacerilor și al activității de stat este expus la perturbare, furt sau manipulare.
- Majoritatea atacurilor cibernetice sunt în general folosite pentru spionaj, obținerea de avantaje politice și secrete de stat, subminarea încrederii în instituțiile sociale, politice și economice.
- Criminalitatea informatică reprezintă un risc pentru securitatea națională, iar atacurile ransomware asupra spitalelor, școlilor, întreprinderilor și administrațiilor locale ar trebui privite ca atare.
- Inteligența artificială (AI) și alte tehnologii noi vor spori instabilitatea strategică.
Asociația militară a profesioniștilor în domeniul cibernetic, o organizație non-profit dedicată apărării problemelor cibernetice militare, pledează pentru o opțiune mai dificilă, aceea de a crea „o forță cibernetică a Statelor Unite”. În martie, această asociație a pregătit un memoriu pe care l-a trimis Congresului și administrației Biden.
Forțe reunite sub comanda CYBERCOM
În prezent, fiecare serviciu militar din SUA are o componentă cibernetică. Marina are Comandamentul cibernetic al Flotei (CYBERCOM), Forțele Aeriene are Comandamentul cibernetic al Forțelor Aeriene, iar Corpul Infanteriei Marine are Comandamentul cibernetic al Forțelor Marine. Armata și Garda de Coastă au, de asemenea, unități similare.
Totodată, fiecare serviciu furnizează personal pentru un anumit număr de echipe Comandamentului cibernetic al SUA (CYBERCOM), care utilizează apoi aceste forțe în operațiuni pentru celelalte comandamente combatante geografice. CYBERCOM și forța sa cibernetică lucrează alături de Agenția Națională de Securitate și de Serviciul Central de Securitate pentru a organiza, instrui și echipe de specialiști în securitatea cibernetică.
Aceste servicii acționează, de asemenea, la nivel operațional prin intermediul comandamentelor combatante și al comunității de informații. Deși, din punct de vedere tehnic, se află în subordinea CYBERCOM, membrii fiecărui serviciu sprijină misiunile comune.
Argumente pentru o forță de sine stătătoare
Confuzia totală pe care o creează aceste responsabilități multiple va lua sfârșit doar atunci când va exista o forță cibernetică autonomă, subliniază susținătorii acesteia. Aceștia invocă însă și alte motive.
În primul rând, divizia cibernetică a fiecărui serviciu afectează în mod negativ unitatea de comandă și favorizează o concurență nesănătoasă între servicii. De asemenea, împiedică stabilirea unor standarde universale. În al doilea rând, conflictele apar în mod inevitabil dacă CYBERCOM și un serviciu individual nu împărtășesc aceleași interese și priorități.
Prin urmare, se susține că numai o forță de sine stătătoare ar elimina problema unității de comandă și rivalitățile dintre servicii. Aceasta ar preveni ineficiența asociată cu standardele disparate de personal. De asemenea, acest lucru va facilita alocarea judicioasă a resurselor pe baza unor priorități adjudecate în mod obiectiv, conform Eurasian Times.
