Turcia a permis în sfârșit Finlandei să intre în NATO însă nu și Suediei. În această situație NATO nu prea poate face prea multe lucururi pentru a influența decizia regimului de la Ankara..
În 2017, Turcia a decis în mod controversat să cumpere un sistem de rachete rusesc. Ea a atacat în mod repetat aceleași miliții kurde pe care SUA le susținuse în Siria. Și până în prezent, liderul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, încă mai discută în mod regulat cu Vladimir Putin. Turcia a blocat, de asemenea, luni de zile, aderarea Finlandei, chiar dacă războiul făcea ravagii în apropiere.
Turcia este membru NATO din 1952
În privat, unii oficiali sunt iritați de abordarea obstrucționistă a Turciei, de politicile sale externe care implică Rusia și de regresul democratic. Într-o mișcare simbolică, Casa Albă nu a invitat oficialii turci la Summitul pentru democrație. Iar unii observatori se întreabă în mod deschis cum se integrează Turcia, membră NATO din 1952, chiar și în clubul de apărare occidental. Cu toate acestea, oficialii blocului politico-militar și aliații nu au manifestat nicio dorință de a aborda această problemă.
Turcia, notează ei, aduce la masă a doua cea mai mare armată NATO. Aceasta contribuie în mod activ la misiunile și operațiunile alianței, ceea ce nu este un lucru sigur pentru toți membrii. Și, în mod critic, se află pe o proprietate geopolitică de primă mână între Marea Neagră și Marea Mediterană, controlând cine trece prin ea. Legăturile Turciei cu Rusia ar putea chiar să facă din ea un interlocutor util în eventualele discuții de pace cu Ucraina.
„Turcia este un aliat important al NATO din multe motive”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu acordat pentru Politico, bifând o listă întragă: locația geografică, lupta împotriva Statului Islamic, sprijinirea Ucrainei, menținerea fluxului de cereale din lume, sunt doar câteva dintre ele.
„Au închis strâmtoarea Bosfor pentru navele militare”, a adăugat Stoltenberg, „ceea ce a redus capacitățile Rusiei de a-și consolida prezența în Marea Neagră și în jurul Crimeei”, a adăugat oficialul NATO
Cu alte cuvinte, alianța Nord-Atlantică are nevoie de Turcia. Și este dispusă să facă compromisuri, să minimalizeze dezacordurile pentru a păstra Turcia în rândurile sale, ilustrând valoarea pe care alianța o acordă armoniei în mijlocul unei lumi destabilizatoare. Și Turcia, la rândul său, dorește, de asemenea, să rămână în rând, chiar dacă se comportă în mod regulat ca un rebel.
Actul de echilibru al Ankarei
Ankara are nevoie de asigurările de protecție ale NATO, în timp ce țara privește amenințările venite din partea unor țări precum Iranul și chiar Rusia. „Turcia oferă o pernă de securitate pentru NATO”, a declarat Sinan Ulgen, membru senior la Carnegie Europe. „Și, cu siguranță”, a adăugat acesta „NATO oferă o umbrelă de securitate Turciei”.
Un diplomat european a fost și mai tranșant: „Bineînțeles că Turcia are nevoie de NATO”, a spus diplomatul. Dar, a adăugat diplomatul, acesta este, de asemenea, „elefantul din cameră”.
Țara a condamnat invazia Rusiei și a oferit ajutor Ucrainei, dar refuză, de asemenea, să sancționeze industriile care alimentează războiul Moscovei. Iar de la începutul războiului, Erdogan s-a întâlnit în persoană cu Putin de mai multe ori pe lângă discuțiile lor telefonice obișnuite. Președintele turc chiar a acuzat Occidentul că a provocat Rusia.
Țara „a adoptat o abordare de a echilibra totul atât de pragmatic pentru a-și maximiza propriile interese”, a declarat un alt diplomat european de rang înalt, care, la fel ca alți diplomați, a vorbit sub protecția anonimatului pentru a discuta despre dinamica internă a alianței.
Cu toate acestea, oficialii turci își văd țara ca pe un facilitator. În opinia lor, Turcia este un aliat NATO care poate prelua roluri de construire a punților pe care capitalele occidentale se străduiesc să le îndeplinească.
„În ciuda dezacordurilor noastre puternice în anumite probleme, avem un canal de comunicare funcțional cu Rusia”, a declarat un oficial turc, care a vorbit sub rezerva anonimatului, deoarece nu a fost autorizat să vorbească public.
Politica externă a Turciei o diferențiază de majoritatea aliaților din NATO
Turcia, a precizat oficialul, a ajutat la intermedierea acordului delicat dintre Rusia și Ucraina pentru a scoate grămezi de cereale blocate la uscat prin Marea Neagră. Acordul „a prevenit o nouă criză alimentară”, a subliniat oficialul, adăugând că Turcia joacă, de asemenea, un rol activ în schimburile de prizonieri între Rusia și Ucraina.
Un al doilea oficial turc a insistat asupra faptului că „nimeni nu poate pretinde în mod rezonabil că suntem în vreun fel un caz izolat în cadrul alianței”, dar a spus că „există unii aliați care sunt insensibili la preocupările noastre vitale și existențiale în materie de securitate”.
Fie că este privită ca un perturbator sau ca un facilitator, Turcia a reușit să își exercite rolul de renegat în cadrul NATO, o organizație bazată pe consens, și chiar să obțină concesii și influență.
În 2010, alianța a numit un funcționar public turc în funcția de secretar general adjunct pentru politica de apărare și planificare. Documentele NATO subliniază în mod obișnuit amenințarea teroristă la adresa alianței, un semn de bunăvoință față de preocupările Ankarei. Majoritatea celorlalți aliați „nu ar vrea să fie izolați, nu ar vrea să fie băiatul rău”, a declarat Jamie Shea, un fost înalt oficial NATO. Cu toate acestea, Turcia „nu se supără”, a adăugat el „oferă Turciei o influență și o putere enormă”.
Gambitul suedez
Dorința Ankarei de a acționa singură este acum pe deplin evidențiată în momentul în care blochează candidatura Suediei la NATO.
Finlanda și Suedia au depus împreună cererea de aderare la NATO în mai 2022. Dar Ankara și-a exprimat îngrijorarea cu privire la sprijinul acordat de aceste țări grupurilor kurde și la restricțiile privind exportul de arme.
În iunie, toate trei au semnat un acord prin care Finlanda și Suedia se angajează să își înăsprească legile antiteroriste, să răspundă cererilor turcești de extrădare a suspecților de terorism și să ia măsuri drastice împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), un grup militant care a luptat împotriva autorităților turce.
Dar, pe măsură ce lunile treceau și oficialii NATO au început să insiste asupra faptului că cele două țări și-au respectat partea lor de înțelegere, Turcia nu a cedat, susținând că progresele au fost insuficiente.
Experții spun că întârzierea este în parte legată de politica internă. Turcia va organiza alegeri în luna mai, iar tensiunile cu Stockholm au escaladat după o incendiere a Coran-ului la un protest la începutul acestui an. De asemenea, Turcia încearcă probabil să preseze Statele Unite în probleme precum exportul blocat de avioane F-16.
La începutul acestei luni, Erdogan a declarat în cele din urmă că țara sa va merge mai departe cu ratificarea de către Finlanda lăsând în urmă Suedia, cel puțin pentru moment.
Suedia ar putea deveni membră după alegerile din Turcia
„Ideea turcă de a împărți membrii și de a aproba Finlanda a fost foarte inteligentă”, a declarat Aslı Aydıntașbaș, cercetător invitat la Brookings Institution, specializat în politica internă și externă a Turciei. „Cred că a ajutat enorm Turcia să demonstreze că opoziția lor față de Suedia nu este făcută la cererea Rusiei, ci are legătură cu propriile interese și cereri ale Turciei”, a adăugat cercetătorul.
În cadrul NATO există o speculație larg răspândită conform căreia parlamentul turc ar putea aproba candidatura Suediei după alegeri. Ankara, spun oficialii și experții occidentali, nu are niciun interes să tragă de timp la nesfârșit, iar Ungaria care, în mod similar, nu a aprobat încă aderarea Suediei, este puțin probabil să blocheze aderarea pe cont propriu.
În public, oficialii NATO au subliniat de luni de zile că Turcia are preocupări legitime, dar că Suedia și Finlanda și-au făcut partea lor și merită aprobarea. În privat, însă, unii oficiali și-au exprimat supărarea și nu doar față de conducerea turcă. „Politica de liniștire a lui Stoltenberg față de Erdogan a eșuat”, a declarat primul diplomat european.
Dar șeful NATO insistă că alianța trebuie să ia în serios preocupările Turciei și că încă mai speră că Suedia ar putea deveni membră după alegerile planificate din Turcia din luna mai și înainte de summitul anual al alianței din 11 iulie.
Între timp, oficialii turci spun că dosarul lor arată că susțin extinderea NATO. „În momentul în care vom vedea că Suedia își îndeplinește angajamentele”, a declarat primul oficial turc, „vom începe procesul de ratificare, așa cum am făcut cu Finlanda”, a continuat Erdogan
Există sentimentul că, în ciuda scrupulelor legate de comportamentul Ankarei, politica sa externă nonconformistă ar putea fi utilă pe parcurs. Negocierile de pace în Ucraina „nu sunt în cărți în acest moment”, a declarat Shea, fost înalt oficial NATO. „Dar știți, când se vor întoarce, cine va juca rolul de mediator? Va fi China sau Turcia? Eu mizez pe Turcia”.
