Totul despre politica, populația și economia Emiratelor Arabe Unite! Etalonul de lux din Orientul Mijlociu

Emiratele Arabe Unite reprezintă una dintre cele mai importante puteri din Orientul Mijlociu. Statul prezintă un amestec izbitor de obiceiuri străvechi și tehnologie modernă, de cosmopolitism și insularitate, de bogăție și lipsă. În acest episod din serialul „Totul despre statele lumii”, se va vorbi despre economia țării, modul de organizare al statului, populație, etnii, dar și cultura.

Emiratele Arabe Unite este un stat monarhie federală compus din șapte emirate: Abu Dhabi, Dubai, Sharjah, Ajman, Umm Al-Qaiwan, Ras Al-Khaimah și Fujairah. Acestea sunt situate de-a lungul coastei de est a Peninsulei Arabe.

Cel mai mare dintre aceste emirate este Abu Dhabi și cuprinde mai mult de trei sferturi din suprafața totală a federației. De asemenea, acesta este centrul industriei petroliere a Emiratelor Arabe Unite și se învecinează cu Arabia Saudită la granițele de sud și de est ale federației. Orașul portuar Dubai, situat la baza peninsulei muntoase Musandam, este capitala emiratului Dubai și este unul dintre cele mai importante centre comerciale și financiare din regiune, găzduind sute de corporații multinaționale într-o multitudine de zgârie-nori. Emiratele mai mici Sharjah, Ajman, Umm al-Quwain și Ras al-Khaimah ocupă partea nordică a peninsulei spre Iran. Acestea formează Strâmtoarea Ormuz, care leagă Golful Persic de Golful Oman. Cel de-al șaptelea emirat, Fujairah, are ieșire la Golful Oman, însă nu și la Golful Persic.

Scurt istoric al Emiratelor Arabe Unite

Din punct de vedere istoric, această regiune a fost domeniul al clanurilor și familiilor arabe individuale. De asemenea, se remarcă influența culturii persane datorită apropierii sale de Iran. Frontierele sale maritime problematice au fost timp de secole căi de trecere ușoare pentru migranți și comercianți din alte părți. În secolul al XVIII-lea, Portugalia și Țările de Jos și-au extins proprietățile în regiune, dar s-au retras odată cu creșterea puterii navale britanice în zonă. În urma unei serii de armistiții cu Marea Britanie în secolul al XIX-lea, emiratele s-au unit pentru a forma statele truciale, numite și Omanul trucial sau Șeichatele truciale. Statele au dobândit autonomie în urma celui de-al Doilea Război Mondial, când statele truciale, Bahrain și Qatar, și-au declarat independența. Restul au fost unite în mod oficial în 1971, iar orașul Abu Dhabi a fost declarat capitala. De atunci, stabilitatea federației a fost pusă la încercare de rivalitățile dintre familiile care guvernează statele mai mari: Abu Dhabi și Dubai. Evenimente externe precum Războiul din Golful Persic și o dispută teritorială în curs cu Iranul au servit la consolidarea coeziunii politice a emiratelor.

Emiratele cuprind un mediu mixt de deșert stâncos, câmpii de coastă, zone umede și munți fără apă. Litoralul este un paradis pentru păsările acvatice migratoare și atrage observatori de zburătoare din întreaga lume. Plajele virgine și stațiunile opulente ale țării au atras, de asemenea, călători internaționali. Aflându-se la o răscruce istorică și geografică și alcătuite din naționalități și grupuri etnice diverse, Emiratele Arabe Unite prezintă un amestec izbitor de obiceiuri străvechi și tehnologie modernă, de cosmopolitism și insularitate, de bogăție și lipsă. Ritmul rapid de modernizare al emiratelor l-a determinat pe scriitorul de călătorii, Jonathan Raban, să noteze despre capitală: „Starea în care se afla Abu Dhabi era atât de mizerabilă, încât nu ar fifost surprinzător să vedem lipte de clădiri bucăți de paie și polistiren din lăzile, în acre materialele au fost împachetate”.

Oameni. Grupuri etnice. Tendințe demografice

Doar aproximativ o noime dintre locuitorii Emiratelor Arabe Unite sunt cetățeni. Restul sunt în mare parte lucrători străini și persoane aflate în întreținerea acestora. Asiaticii din sudul țării constituie cel mai mare dintre aceste grupuri. Arabii din alte țări decât Emiratele Arabe Unite și Iran reprezintă o altă parte semnificativă din cei de aici. Asiaticii din sud-est, inclusiv numeroși filipinezi, au imigrat în număr tot mai mare pentru a lucra în diverse funcții.

Limba oficială a Emiratelor Arabe Unite este araba. Araba modernă standard este predată în școli, iar majoritatea nativilor din acest stat vorbesc un dialect al arabului din Golf care este, în general, similar cu cel vorbit în țările din jur. În rândul comunității de expatriați sunt vorbite mai multe limbi, inclusiv diverse dialecte de pashto, hindi, balochi și persană. Engleza este, de asemenea, vorbită pe scară largă.

Aproape toți cetățenii sunt musulmani. Aproximativ 85% din aceștia sunt suniți, curent religos al islamului, iar restul de 15% aparțin ramurii religioase predominante în Iran, Azerbaidjan și Irak, islamul șiit.

Populația Emiratelor Arabe Unite este concentrată în principal în orașele situate de-a lungul ambelor coaste, deși așezarea din interiorul oazei Al-Ain s-a transformat, de asemenea, într-un important centru de populație. Mai multe emirate au exclave în cadrul altor emirate.

Rata de natalitate a federației este una dintre cele mai scăzute dintre statele din Orientul Mijlociu. Rata mortalității infantile a scăzut substanțial. Din cauza numărului mare de lucrători străini, mai mult de două treimi din populație este de sex masculin și aproximativ trei sferturi dintre aceștia au mai puțin de 45 de ani. Rata de mortalitate a țării este cu mult sub media mondială, iar speranța medie de viață este de aproximativ 79 de ani. Principalele cauze de deces sunt bolile cardiovasculare, accidentele, otrăvirile și cancerul.

Economia Emiratelor Arabe Unite

Economia statului are o mare contribuție la economia mondială. Acest sector este dominat de petrolul produs în principal în emiratul Abu Dhabi. Fiind și cel mai bogat dintre emirate, acesta conține una dintre cele mai mari concentrații de rezerve dovedite de petrol din lume, contribuind cu o parte semnificativă la bugetul național. Emiratul Dubai, a cărui economie se bazează mai mult pe afaceri decât pe petrol, servește drept centru comercial și financiar pentru regiune, fiind liderul țării în ceea ce privește diversificarea economică.

Producția agricolă este concentrată în mare parte în emiratele Ras al-Khaimah și Fujairah și în cele două exclave din Ajman și la Al-Ain. Producția s-a extins considerabil prin utilizarea sporită a puțurilor și a pompelor pentru a furniza apă pentru irigații. Cu toate acestea, agricultura contribuie doar cu o mică parte din produsul intern brut și angajează mai puțin de o zecime din forța de muncă. Curmalele sunt o cultură importantă, la fel ca și roșiile, castraveții și vinetele. Emiratele Arabe Unite sunt aproape autosuficiente în ceea ce privește producția de fructe și legume. De asemenea, țara produce suficiente ouă, păsări de curte, pește și produse lactate pentru a-și satisface propriile nevoi. De menționat este și faptul că statul trebuie să importe majoritatea celorlalte produse alimentare, în special cereale. Centrul de cercetare al terenurilor aride de la Al-Ain experimentează creșterea culturilor într-un mediu deșertic. Cea mai mare parte a pescuitului comercial este concentrată în Umm al-Quwain, iar emiratele au unul dintre cele mai mari sectoare de pescuit din lumea arabă.

Petrolul a fost descoperit în Abu Dhabi în 1958, iar guvernul acestui emirat deține o participație de control în toate companiile producătoare de petrol din federație prin intermediul Abu Dhabi National Oil Company (ADNOC). Abu Dhabi este responsabil pentru aproximativ 95% din producția de petrol a țării, producție care, alături de cea de gaze naturale contribuie cu aproximativ o treime la PIB-ul națiunii. În aceste sector lucrează doar o mică parte din forța de muncă totală. Cele mai mari concesiuni petroliere sunt deținute de o filială a ADNOC, Abu Dhabi Marine Operating Company (ADMA-OPCO), care este parțial deținută de britanici, francezi și japonezi.

Petrolul, principala sursă a Emiratelor Arabe Unite

Unul dintre principalele zăcăminte offshore este situat în Umm al-Shāʾif. Câmpul offshore Al-Bunduq este împărțit cu statul vecin Qatar, dar este operat de ADMA-OPCO. O societate japoneză operează o platformă offshore la Al-Mubarraz, iar alte concesiuni de același tip sunt deținute de companii americane. Concesiunile petroliere onshore sunt deținute de o altă companie ADNOC, Abu Dhabi Company for Onshore Oil Operations, care este, de asemenea, deținută parțial de americani, francezi, japonezi și englezi.

Producția de petrol în Dubai a început în 1969. Există câmpuri petroliere offshore la Ḥaql Fatḥ, Fallah și Rāshid. Emiratul a păstrat mult timp o participație de control în câmpurile sale petroliere, iar controlul total asupra acestei producții de petrol a fost preluat în 2007. Dubai a produs aproximativ o șesime din producția totală de petrol a țării. Cu toate acestea, producția a scăzut până la o cantitate neglijabilă, pe măsură ce emiratul și-a diversificat economia. Sharjah a început să producă petrol în 1974, iar un alt zăcământ, care produce în cea mai mare arte gaze naturle a fost descoperit șase ani mai târziu. În anul 1984 a început producția de petrol în largul coastei Ras al-Khaimah, în Golful Persic.

La economia Emiratelor Arabe Unite se adaugă și rezervele de gaze naturale ale federației, care se numără printre cele mai mari din lume. Majoritatea zăcămintelor se găsesc în Abu Dhabi. La sfârșitul anilor 1990, Emiratele Arabe Unite au început să investească masiv pentru a-și dezvolta sectorul gazelor naturale, atât pentru export, cât și pentru a alimenta centralele termice interne.

Deoarece se bazează pe tehnologii energointensive, cum ar fi desalinizarea apei și aerului condiționat, și pentru că subvențiile pentru combustibili au încurajat utilizarea risipitoare a energiei, Emiratele Arabe Unite au una dintre cele mai mari rate de consum de energie pe cap de locuitor din lume. În ciuda rezervelor sale mari de hidrocarburi, creșterea rapidă a cererii interne, determinată de majorarea populației și de industrializare, în primul deceniu al secolului XXI, a forțat emiratele să importe gaze naturale și să apeleze la rezervele de petrol la o fracțiune din prețul de export.

Pentru a proteja producția viitoare de hidrocarburi, federația a început să exploreze alte surse de energie internă. În 2009, emiratele au încheiat un contract cu Korean Electric Power Company pentru construirea a patru reactoare nucleare în țară până în 2020. Abu Dhabi și Dubai au început, de asemenea, să investească în energie regenerabilă. În 2013, Abu Dhabi a inaugurat ceea ce, la vremea respectivă, era una dintre cele mai mari centrale solare din lume, o instalație de 100 de megawați capabilă să alimenteze până la 20.000 de locuințe.

Pentru economia Emiratelor Arabe Unite s-a încercat o diversificare cât mai mare pentru a evita dependența totală de petrol, iar industria prelucrătoare a jucat un rol important în acest efort. Un complex industrial petrochimic a fost înființat la Al-Ruways, la 225 km sud-vest de orașul Abu Dhabi, cu o rafinărie de petrol, o uzină de fracționare a gazelor și una de amoniac și uree. Veniturile Dubaiului au fost investite în proiecte precum un doc uscat și un centru comercial. Primul aeroport din Dubai a fost extins în anii 2000, în timp ce al doilea a fost construit în apropierea portului Jebel Ali. De asemenea, au fost construite hoteluri suplimentare, inclusiv impresionantul Burj al-ʿArab („Turnul arabilor”), care a fost inaugurat la sfârșitul anilor 1990. Zgârie-norul Burj Khalifa („Turnul Khalifa”) din orașul Dubai a devenit cea mai înaltă clădire din lume și cea mai înaltă structură independentă atunci când a fost inaugurat în 2010. Sharjah a construit o fabrică de ciment, una de țevi din pastic și mai multe de vopsele. Industria prelucrătoare reprezintă mai puțin de o zecime din PIB-ul țării în general.

Finanțele din Emiratele Arabe Unite

Banca Centrală a Emiratelor Arabe Unite a fost înființată în 1980, Dubai și Abu Dhabi depunând fiecare jumătate din veniturile lor în această instituție. Banca emite, de asemenea, dirhamul EAU, moneda națională a emiratelor. Există bănci comerciale, de investiții, de dezvoltare, străine și naționale, precum și o asociație a bancherilor. În 1991, operațiunile la nivel mondial ale Băncii Internaționale de Credit și Comerț din Abu Dhabi (BCCI), deținută parțial de familia conducătoare, au fost închise după ce au fost descoperite practici de corupție, iar emiratul a creat ulterior Autoritatea Zonei Libere Abu Dhabi pentru a dezvolta un nou centru financiar. Prima bursă de valori oficială a emiratelor, Piața Financiară din Dubai, a fost deschisă în 2000, urmată de Bursa Financiară Internațională din Dubai în 2005.

Emiratele Arabe Unite sunt o forță de vârf în dezvoltarea finanțelor islamice moderne, practici financiare care respectă legile Sharīʿah de tranzacționare. Dubai Islamic Bank (DIB) a fost înființată în 1975 ca prima bancă islamică comercială din lume. Pe măsură ce s-au deschis mai multe bănci de acest tip și popularitatea finanțelor islamice a crescut. Guvernul a început să adopte o legislație care reglementează finanțele islamice în 1985. În 2007, Dubai Financial Market a devenit prima bursă de valori care a respectat standardele finanțelor islamice. Deoarece Emiratele Arabe Unite sunt un centru financiar și comercial internațional, instituțiile sale financiare islamice au devenit o piață deosebit de atractivă pentru organizațiile islamice din întreaga lume.

În același timp, localizarea geografică a Emiratelor Arabe Unite, traficul ridicat în afacerile internaționale și reglementările comerciale și financiare liberale au făcut din instituțiile financiare o țintă atractivă pentru spălarea de bani, finanțarea terorismului și alte activități financiare ilicite. Se crede că această problemă este exacerbată de prezența rețelelor și practicilor financiare informale, cunoscute în lumea arabă sub numele de ḥawālah. Acestea își au originea în rețelele comerciale de pe Drumul Mătăsii din regiune și sunt anterioare reglementărilor financiare formale. Ca atare, țara a depus eforturi semnificative în secolul XXI pentru a înăspri reglementarea, a combate activitatea financiară ilegală și a împinge rețelele ḥawālah pe piața formală.

Comerț. Servicii. Forță de muncă și fiscalitate

Comerțul a fost mult timp important pentru Dubai și Sharjah. Chiar înainte de descoperirea petrolului, prosperitatea Dubaiului a fost asigurată de rolul său de principal antrepozit al Golfului Persic. Acesta era cunoscut în special ca o rută pentru contrabanda cu aur în India. În 1995, Emiratele Arabe Unite au aderat la Organizația Mondială a Comerțului și, de atunci, a dezvoltat o serie de zone de liber schimb, parcuri tehnologice și porturi moderne pentru a atrage comerțul. Marea zonă de liber schimb din Portul Jebel Ali a fost dezvoltată în anii 1980 și a contribuit mult la atragerea industriilor producătoare străine interesate să producă bunuri pentru export.

Exporturile sunt dominate de petrol și gaze naturale. Importurile constau în principal în mașini și echipamente de transport, aur, pietre prețioase și alimente. Printre principalii parteneri comerciali se numără China, India, Japonia și țările din Europa de Vest. O mare parte din comerț constă în exporturi către țările vecine din Golf.

Sectorul serviciilor, inclusiv administrația publică, a jucat un rol tot mai important în economia de la sfârșitul anilor 1990, mai ales că țara a încercat să atragă turiști și întreprinderi străine. Pentru a-și dezvolta sectoarele de turism și de afaceri, guvernul a încurajat proiecte majore de infrastructură, în special în ceea ce privește construcția de sisteme de cazare și transport: hoteluri, stațiuni, restaurante și extinderea aeroporturilor.

Lucrătorii expatriați constituie aproximativ nouă zecimi din forța de muncă, și chiar mai mult în unele domenii din sectorul privat. Condițiile pentru acești lucrători pot fi adesea dure, iar la începutul secolului XXI, statul nu le permitea lucrătorilor să se organizeze. La fel ca alte state din Golf care depind în mare măsură de lucrătorii străini, emiratele au încercat să reducă numărul de angajați străini într-un program cunoscut sub numele de Emiratizare. Acesta oferea stimulente pentru ca întreprinderile să angajeze cetățeni din stat.

La începutul secolului XXI, problema forței de muncă expatriate a persistat în ciuda unor evoluții de referință. Au fost instituite noi legi care interzic munca în timpul căldurii din orele amiezii în timpul verii și care interzic utilizarea copiilor ca slugi în cursele de cămile. În plus, o serie de greve și proteste din 2005 ale muncitorilor expatriați neplătiți împotriva unei mari companii de construcții și dezvoltare au fost soluționate în favoarea muncitorilor. La începutul anului 2006, guvernul a anunțat elaborarea unei noi legi care să permită formarea de sindicate și negocierea salariilor. Mai târziu, în același an, a adoptat, în schimb, o lege care permitea deportarea muncitorilor aflați în grevă, iar organizarea muncitorilor a rămas ilegală. De-a lungul anilor, guvernul a acordat treptat protecții și drepturi suplimentare lucrătorilor, deși abia în 2017 legislația muncii din Emiratele Arabe Unite a respectat standardele minime ale Organizației Internaționale a Muncii.

În Emiratele Arabe Unite nu există un impozit pe venit, iar cel pe profit este perceput doar pentru companiile petroliere și băncile străine. Cea mai mare parte a veniturilor guvernamentale este generată din venituri nefiscale din vânzarea de produse petroliere. Guvernul, însă, a început să își suplimenteze veniturile cu taxe pe consum. În 2017, a fost implementată o acciză pe băuturile carbogazoase, băuturile energizante și produsele din tutun. În 2018, Emiratele Arabe Unite, în coordonare cu alte țări din Golf, au implementat o taxă pe valoarea adăugată pentru majoritatea bunurilor și serviciilor.

Corporația de telecomunicații Emirates Telecommunications Corporation, controlată de stat, cunoscută sub numele de Etisalat, este unul dintre principalii furnizori de telecomunicații din țară. Serviciile de radio, televiziune, telefonie și telefonie celulară sunt răspândite și utilizate pe scară largă. În anul 2000, Etisalat a început să furnizeze servicii de internet, iar Emiratele au avut una dintre cele mai mari baze de abonați pe cap de locuitor din Orientul Mijlociu. În 2005, un al doilea operator licențiat, Emirates Integrated Telecommunications Company, a început să furnizeze servicii de telefonie și de internet de mare viteză. Un an mai târziu, cele două companii au ajuns la un acord pentru a-și lega rețelele.

Guvern și societate

Cea mai înaltă autoritate guvernamentală este Consiliul Suprem Federal, care este compus din conducătorii cvasi-ereditari ai celor șapte emirate. Președintele și vicepreședintele federației sunt aleși pentru mandate de cinci ani de către Consiliul Suprem din rândul membrilor săi. Președintele numește un prim-ministru și un cabinet. Legislativul unicameral, Consiliul Național Federal, este un organism consultativ alcătuit din 40 de membri numiți de fiecare emirat în parte pentru mandate de doi ani. O constituție provizorie a fost ratificată în 1971 și a fost transformată în una permanentă în 1996 de către Consiliul Suprem.

Emiratele Arabe Unite au un sistem federal de guvernare, iar toate puterile care nu sunt atribuite guvernului federal prin constituție revin emiratelor constitutive. În general, distribuția puterii în cadrul sistemului federal este similară cu cea din alte astfel de sisteme. De exemplu, guvernul federației administrează politica externă, determină politica economică generală și gestionează sistemul de protecție socială. O parte semnificativă a puterii este exercitată la nivelul fiecărui emirat în parte, în special în Abu Dhabi și Dubai.

Constituția prevede un cod juridic bazat pe legea islamică. În practică, sistemul judiciar îmbină principiile juridice occidentale și islamice. La nivel federal, puterea judecătorească este formată din Curtea Supremă a Uniunii și mai multe tribunale de primă instanță: prima se ocupă de litigiile emirate-federale sau între emirate, dar și de infracțiunile împotriva statului. Acestea din urmă acoperă litigiile administrative, comerciale și civile dintre persoane și guvernul federal. Alte chestiuni juridice sunt lăsate în seama organelor judiciare locale.

În general, conducerea fiecărui emirat revine tribului cel mai important din punct de vedere politic al emiratului respectiv. Liderul suprem, emirul, este ales de către notabilii tribului conducător dintre acești. De cele mai multe ori este vorba de un fiu al emirului anterior. Cu toate acestea, fiecare trib își are propriul lider sau șeic. Un anumit grad de pluralism politic este necesar pentru a menține poziția familiei conducătoare. Acest lucru este facilitat în mare măsură de instituția numită majlis, ședința consiliului. În timpul majlisului, liderul ascultă nemulțumirile, mediază disputele și împrăștie generozitatea. Teoretic, oricine se află sub conducerea liderului trebuie să aibă acces la majlis.

Nu există partide politice în emirate și, până la începutul secolului XXI, nu au fost organizate alegeri. Un colegiu electoral se reunește la fiecare patru ani pentru a selecta jumătate din membrii Consiliului Național Federal consultativ. Cealaltă jumătate este desemnată prin numire. Începând cu alegerile din 2019, jumătate dintre membrii consiliului trebuie să fie femei. Colegiul electoral s-a extins rapid. Inițial, era format din mai puțin de 7.000 de cetățeni atunci când au avut loc primele alegeri în 2006. La cele trei alegeri din 2015, colegiul electoral includea mai mult de 224.000 de persoane, aproximativ o treime dintre cetățenii cu drept de vot, iar în 2019, numărul acestora s-a extins la 337.000. În acel an a fost și o premieră deoarece existau mai multe fmeei în colegiul electoral decât bărbați.

Forțele de apărare ale emiratelor au fuzionat în 1976, însă cele din Dubai și Abu Dhabi și-au păstrat o anumită independență. Consiliul Suprem a făcut din dreptul de a ridica forțele armate o putere a guvernului național. În 2006, a fost format Consiliul Suprem de Securitate Națională, din care făceau parte, printre alții, președintele, prim-ministrul și șeful de stat major al forțelor armate, care se ocupau de nevoile de securitate ale Emiratelor Arabe Unite. Numărul personalului militar este unul destul de mare având în vedere dimensiunile statului. De asemenea, și cheltuielile militare totale pe cap de locuitor erau mari. Cea mai mare parte a personalului este în armată, dar emiratele mențin o mică forță navală și aeriană. Un număr mare de expatriați servesc în armată.

Servicii gratuite pentru arabi

Serviciile spitalicești sunt gratuite pentru cetățeni. Performanțe medicale se găsesc în Dubai și Abu Dhabi întrucât există numeroase spitale, clinici de asistență socială pentru copii și alte facilități medicale. La sfârșitul anilor 1990, emiratele au început să privatizeze serviciile de sănătate, ceea ce a dus la o creștere semnificativă a numărului de spitale și de medici. Guvernul subvenționează asigurările de sănătate pentru cetățenii săi și, prin urmare, cheltuielile publice pentru asistența medicală s-au majorat în paralel cu creșterea privatizării.

O proporție considerabilă a cheltuielilor guvernamentale, atât la nivel federal, cât și la nivel local, este dedicată construcției, finanțării de locuințe și dezvoltării infrastructurii civile, cum ar fi energia electrică, apa și eliminarea deșeurilor. Guvernul federației pune la dispoziția cetățenilor locuințe prin împrumuturi directe cu dobândă redusă, subvenții pentru unitățile locative și acordarea de locuințe cu titlu gratuit, iar mii de arabi au profitat de aceste programe.

Educația în emirate este gratuită și obligatorie la nivel primar și secundar pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani. Există o serie de instituții de învățământ superior de calitate în emirate, iar atât băieții, cât și fetele frecventează școlile publice. Studentele sunt mult mai numeroase decât bărbații la Universitatea Emiratelor Arabe Unite, care s-a deschis la Al-Ain în 1977, și la sistemul de colegii superioare de tehnologie (1988) din toate emiratele. Universitatea Zayed a fost înființată pentru a oferi femeilor educație tehnică, deși în 2008 a început să admită și bărbați. În general, femeile reprezintă aproximativ 70% dintre absolvenții din universitățile emirateze, deși bărbații sunt mult mai predispuși decât femeile să plece în străinătate pentru studii universitare. În anii 2010, marea majoritate a populației era alfabetizată.

Viața culturală

Tradițiile culturale ale Emiratelor Arabe Unite sunt înrădăcinate în islam și au rezonanță în lumea arabă mai largă, în special în statele vecine din Golful Persic. Federația a resimțit impactul resurecției islamice, deși practicarea islamului în emirate este în general mai puțin austeră decât în Arabia Saudită. Identitățile tribale din Emiratele Arabe Unite rămân destul de puternice, în ciuda urbanizării și a prezenței unei mari comunități de expatriați. Familia este considerată în continuare cea mai puternică și mai coerentă unitate socială.

În mai multe moduri, schimbarea este evidentă în viața culturală a federației. Schimbările de atitudine față de căsătorie și față de angajarea femeilor conduc regiunea. Guvernul își asumă un rol activ în emanciparea femeilor, iar constituția include o serie de garanții și protecții pentru femei. Mai puțin de jumătate din numărul femeilor din Emiratele Arabe Unite participă la forța de muncă.

Deși puțini arabi din Emirate păstrează modul de viață al strămoșilor lor, practicând un stil de viață nomad sau navigând în Golful Persic în căutare de pește și perle, multe moduri de viață tradiționale continuă. Sărbătorile islamice majore, inclusiv cele două festivaluri, Eid al-Fitr și Eid al-Adha, sunt respectate în rândul majorității musulmane, iar îmbrăcămintea tradițională este încă norma. În cazul femeilor, ținuta tradițională constă într-o cămașă ușoară cunoscută sub numele de dirʿ, care este adesea purtată sub o rochie mai ornamentată (thawb). Sub rochie se poartă un sirwāl, un tip de pantaloni largi. În afara casei sau în prezența străinilor, femeile se acoperă în continuare cu o mantie întunecată cunoscută sub numele de ʿabāyah. Acestea își acoperă capul cu o eșarfă numită shāl, care poate servi și ca văl (ḥijāb sau burquʿ). Țesăturile sunt adesea delicate, colorate și foarte brodate, iar femeile emirateze poartă o varietate de bijuterii fine din aur și argint.

Îmbrăcămintea tradițională a bărbaților constă într-un veșmânt lung, simplu, până la glezne, cunoscut sub numele de kandūrah sau dishdashah (sau, de asemenea, thawb). De obicei, această îmbrăcăminte este confecționată din bumbac alb, însă, ea poate fi confecționată și dintr-un material mai greu și într-o varietate de culori. Acoperișul standard pentru cap este ghuṭrah, o eșarfă ușoară de obicei albă sau în carouri albe și roșii ținută în loc de un cordon negru din păr de cămilă cunoscut sub numele de ʿiqāl. Culoarea, stilul și materialul coifului pot varia în funcție de grup.

Bucătăria emirateză reflectă varietatea de influențe culturale pe care țara le-a cunoscut de-a lungul secolelor. Hummusul, pasta de fasole condimentată, falafelul și carnea prăjită servită pe pâine plată sunt mâncăruri standard pentru lumea arabă. Se reamrcă o influență a bucătăriei iraniene observată în preferința emiratezilor pentru orez ca aliment de bază și ingrediente precum șofranul, cardamomul și apa de trandafiri ca aromă în deserturi. Printre felurile de mâncare preferate se numără carnea sau peștele deasupra unui pat de orez condimentat cu condimente și lămâie uscată. La fel ca în toate țările din regiune, carnea de miel și de pui sunt preferatele, iar fructele proaspete, curmalele, smochinele, lămâile, limetele, legumele și pâinea plată reprezintă mâncarea zilnică. Băutura preferată este cafeaua, servită în mod popular: fierbinte, tare și dulce.

Artele tradiționale

Ca și în alte țări din Peninsula Arabică, artele tradiționale, cum ar fi olăritul, țesutul și prelucrarea metalelor, ocupă un loc important în viața culturală. Fabricarea de obiecte de artizanat este un pilon economic pentru satele mai mici, furnizând bunuri care se vând în piețele în aer liber, care se află în centrul orașelor mici și mari deopotrivă. Povestirea tradițională rămâne o formă de artă foarte apreciată, iar cultura emirateză, ca și cultura arabă în general, apreciază poezia, fie că este clasică, contemporană sau forma vernaculară beduină numită nabaṭī. Muzica tradițională, cum ar fi ḥudāʾ, ce a fost cântată inițial de către caravaniști în timp ce se aflau pe traseu, este apreciată alături de muzica populară din străinătate. Dansurile tradiționale, cum ar fi ʿayyālah, adesea numit ʿarḍah, un tip de dans al sabiei, sunt interpretate la ocazii speciale.

Ministerul Informației și Culturii sponsorizează anual o serie de evenimente, inclusiv piese de teatru și festivaluri de muzică. De asemenea, instituția sprijină numeroasele asociații folclorice din emirate. Festivalul de teatru Sharjah reunește talente din toate cele șapte emirate. Târgurile internaționale anuale de carte din orașele Sharjah și Abu Dhabi sunt foarte apreciate, iar festivalurile de film din emirate câștigă în popularitate și reputație. Spectacolul aviatic din Dubai a devenit un eveniment regional major.

Muzeul din Dubai este situat în fortul al-Fahīdī și prezintă exponate despre viața beduinilor, istoria locală, dansuri și instrumente muzicale. Fortul găzduiește, de asemenea, un muzeu militar. La Al-Ain se află un muzeu dedicat culturii beduine și istoriei pre-petroliere a emiratelor. Orașul Sharjah găzduiește un muzeu de istorie naturală renumit. Orașul Dubai este în creștere ca centru regional de producție de film, televiziune și muzică și găzduiește Opera din Dubai. Abu Dhabi găzduiește Louvre Abu Dhabi, un muzeu care își închiriază numele, colecția și expertiza de la Louvre din Paris.

Sporturile sunt populare în Emiratele Arabe Unite și sunt puternic susținute de guvern. Ministerul Tineretului și Sportului supraveghează și încurajează numeroasele grupuri, cluburi și asociații care oferă activități legate de sport. Fotbalul este cel mai urmărit sport de spectatori, iar cursele de cai se bucură, de asemenea, de o popularitate largă. Federația este un centru important pentru cursele de cămile, un sport tradițional care a devenit din ce în ce mai popular la sfârșitul secolului al XX-lea, și pentru șoimărit, cândva un important mijloc de vânătoare. Jujitsu a devenit popular și răspândit în secolul XXI, în special datorită patronajului familiei Nahyan, care conduce Abu Dhabi. Țara găzduiește numeroase evenimente sportive internaționale, mai ales pentru golf, jujitsu, tenis, rugby și curse de bărci. Emiratele Arabe Unite și-au făcut debutul olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 1984, iar echipa sa națională de fotbal (fotbal) s-a calificat la Cupa Mondială în 1990. Abu Dhabi a început să găzduiască ultimul Mare Premiu al turneului final al Campionatului Mondial de Formula 1 în 2009. Țara a găzduit Cupa Mondială a Cluburilor FIFA în 2018, în cadrul căreia clubul din Al-Ain a jucat cu Real Madrid în meciul final, și a găzduit turneul Cupei Asiei câteva luni mai târziu, în 2019.

Mass-media de știri sunt concentrate în Abu Dhabi, Dubai și Sharjah. Sunt publicate mai multe cotidiene, atât în arabă, cât și în engleză. Din Abu Dhabi, Dubai, Sharjah și Ras al-Khaimah sunt difuzate zilnic programe de radio și televiziune în aceleași limbi.