Totul despre economia Republicii Moldova. Serviciile și agricultura au cea mai mare pondere în PIB-ul țării din Europa de Est

În prezent, Republica Moldova se bucură de o economie de piață emergentă, fiind clasificată drept o țară cu venituri medii-superioare și având un indice de dezvoltare umană ridicat, cu toate că este considerată extrem de săracă printre țările Europei, mai ales dacă privim la economia mondială. Principalii parteneri la import și export ai Moldovei sunt România, cu cea mai mare pondere, urmată de Rusia.

Totuși, datorită climei sale favorabile și a pământului fertil, în Republica Moldova ponderea maximă în economie a reprezentat-o mult timp sectorul agricol, care în prezent a fost înlocuită de servicii. Principalele produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul. Cu toate acestea, în ultima perioadă, țara exportă și cablaje, echipament și unelte electronice pentru automobile. După anul 1990, când URSS s-a prăbușit, Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anii 2000. Cu un PIB pe cap de locuitor de 3.500 dolari pe an, Moldova importa petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia, dar importurile au fost reduse după izbucnirea războiului din Ucraina.

În perioada comunistă, în Moldova a fost creată o industrie diversificată, agricultura a fost modernizată, iar transporturile și industria construcțiilor au fost revizuite. După independență, guvernul a început transformarea treptată de la o economie de comandă (planificată la nivel central) la o economie de piață, stabilind un program de privatizare a multor întreprinderi de stat, în principal prin distribuirea de bonuri de proprietate către populație.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor ’90, Moldova a introdus o monedă de schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat dobânzile. Economia Republicii Moldova a revenit la o creștere pozitivă de 2,1% în 2000 și, respectiv, 6,1% în 2001.

Din cauza economiei joase și nepromițătoare, o mare parte a populației a fost nevoită să plece peste hotare în căutarea a noi surse financiare. În prezent, mai mult de jumătate de milion din populația aptă de muncă lucrează în străinătate. Banii transferați în țară de această parte a populației constituie cea mai importantă sursă a PIB-ului (cca 1 miliard dolari legal). În anul 2009, datele Băncii Mondiale arătau că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate.

Creștere economică majoră după 2000 pentru Republica Moldova

După anul 2000, Republica Moldova a avut o creștere majoră în economie mai mare de 6%,[34] exceptând anul 2006 (creșterea a fost doar de cca 4% din cauza crizei relațiilor cu Rusia ce a cauzat interzicerea exportului de vinuri pe piața rusească).

În aprilie 2007, în scopul eliminării activităților ilegale, s-a aprobat amnistierea fiscală completă pentru activitățile economice efectuate înainte de 1 ianuarie 2007, legalizarea capitalului ilegal contra 5% din sumă și anularea impozitului pe venit. Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei Republicii Moldova, rolul major în creșterea economică revine populației plecate peste hotare.

Economia Republicii Moldova este dependentă direct de economiile țărilor vecine, România și Ucraina, dar și de economia Rusiei. În data de 23 iunie 2022, Republica Moldova a fost acceptată oficial ca stat candidat la Uniunea Europeană.

Republica Moldova în clasamentul internațional

În 2021 indicele Libertății Economice Mondiale, Scorul Moldovei este 62,5, făcând din economia sa cea de-a 85-a cea mai liberă din lume, înaintea Greciei (96), a Rusiei (92), a Chinei (107) și a Ucrainei (127). Scorul său general a crescut cu 0,5 puncte, în principal datorită îmbunătățirii scorului impozitului. Raportul 2019 Global Competitiveness a acordat Moldovei 56,7 puncte și locul 86 într-o listă de 141 de țări chestionate. Țara a avansat două poziții în poziția generală. În 2017 a arătat cea mai puternică evoluție din regiunea euro-asiatică.

În raportul 2020 Ease of Doing Business raport, Moldova s-a clasat pe locul 48, cu un scor DB de 74,4, în fața vecinilor săi România (scor DB – 73,3) și Ucraina (scor DB – 70,2), care s-au clasat pe locul 55 și respectiv pe locul 64. Moldova a depășit, de asemenea, țări precum Ungaria, Italia, Luxemburg și Bulgaria. Anul trecut Moldova a făcut mai ușoară gestionarea permiselor de construcție, având un salt de 13 poziții la acest indicator.

Biroul Național de Statistică informează că, în anul 2020, exporturile de mărfuri au însumat 2485,2 milioane dolari SUA. În contextul unui an pandemic, care a afectat economia mondială și comerțul international, valoarea exporturilor moldovenești a fost mai mică cu 10,6% față de anul 2019.

Uniunea Europeană rămâne a fi cel mai important partener compercial pentru Republica Moldova, fiind principala destinație a exporturilor (66,7%) și importurilor (45,6%) moldovenești.

Investițiile străine directe

În 2019, potrivit Băncii Mondiale, investițiile străine directe nete în economia Moldovei s-au ridicat la 593 milioane de dolari SUA, ceea ce este aproape de două ori mai mult decât în anul precedent și un record absolut pentru ultimul deceniu. ISD-urile au crescut cu 9,4% în comparație cu anul 2018.

În Moldova a fost înregistrată o Asociație a Investitorilor Străini pentru a avea grijă de drepturile investitorilor și pentru a consilia Guvernul în politica publică. În plus, investitorii au o serie de pîrghii regionale pentru a-și atinge obiectivele: Asociația Europeană a Afacerilor, Camera de Comerț Americană, Camera de Comerț Italo-Moldovenească, Camera de Comerț Franța-Moldova și filiala Camerei de Comerț a României în Moldova.

În anul 2008, Republica Moldova a avut un PIB de 6 miliarde de dolari, adică un PIB pe cap de locuitor de 2.111 USD. Prin comparație, România a avut în același an un PIB de 214 de miliarde de dolari, adică 10.435 USD pe cap de locuitor.

Economia Republicii Moldova a înregistrat în anul 2017 o creștere cu 4,5% comparativ cu anul 2016, valoarea produsului intern brut (PIB) depășind 150 miliarde de lei, potrivit datelor Biroului Național de Statistică.

Sectoarele economiei din Republica Moldova

Republica Moldova a moștenit parțial parcul industrial al RSSM. Industria era dezvoltată în așa fel încât să fie strâns interconectată cu industriile altor republici sovietice.

Principalele ramuri ale industriilor ce funcționau în Republica Moldova la momentul destrămării Uniunii Sovietice erau: construcția și asamblarea tehnicei agricole, construcția de mașini-unelte, materiale de construcție, microelectronică, tehnică de calcul, televizoare, frigidere și camere frigorifice, pompe hidraulice industriale, industrii agroalimentare.

Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 12 – 13% la PIB. Producerea și procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile parvenite din export. Peste 40,7% din suprafața totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali.

Un studiu realizat de Banca Mondială, arată însă că agricultura din Republica Moldova este ineficientă, în anul 2011 sectorul a înregistrat o productivitate scăzută, investițiile în domeniu au fost mici, iar costurile exagerate. Productivitatea sectorului este de 2 ori mai mică decît în media europeană.

În 2008 România a fost principala piață de desfacere pentru produsele moldovenești (17,56%), pentru prima dată depășind Rusia (17,34%). Primele țări-partenere în derularea importurilor au fost Ucraina, România și Rusia.

Agricultura, silvicultura și pescuitul, deosebit de importante

Mai mult de jumătate din terenul țării este arabil, iar cea mai mare parte din acest teren este folosit pentru a cultiva culturi temporare (cele care sunt semănate și recoltate în cursul aceluiași an agricol). Aproximativ o zecime din teren este utilizată pentru a cultiva culturi permanente (cele care sunt plantate o singură dată, dar care nu vor fi replantate după fiecare recoltă anuală).

Agricultura a fost puternic mecanizată, iar aproape toate muncile agricole sunt efectuate de mașini. Practic, aproape toți proprietarii de terenuri au acces la electricitate, iar pesticidele chimice și îngrășămintele minerale sunt utilizate pe scară largă. Majoritatea fermierilor moldoveni dedică părți mari de teren pentru culturile de export.

În perioada sovietică nu a existat o agricultură privată pe scară largă, dar fermierii colectivi au avut loturi mici pentru uz propriu. Proprietatea privată a terenurilor, constând în principal în exploatații mici, a fost inițiată în 1990. Cantitatea de terenuri aflate în proprietate privată a crescut lent la început, dar a proliferat după apariția unui program guvernamental de privatizare pe scară largă în 1995. În schimb, fermele colective (angajate în principal în cultivarea culturilor de cereale și în agricultura mixtă) și fermele de stat (de obicei specializate în cultivarea și prelucrarea unei anumite culturi) au început să scadă în importanță. Până la începutul secolului XXI, cei care se ocupau de fermele private îi depășeau cu 10 la 1 pe cei care lucrau în ferme colective și de stat.

Din 1940, suprafața utilizată pentru legume, livezi, fructe de pădure și podgorii a cunoscut o expansiune semnificativă. Viticultura, cultivarea fructelor și legumelor, precum și alte activități agricole specializate sunt deosebit de importante, constituind aproximativ un sfert din producția de mărfuri a agriculturii arabile. Strugurii sunt cea mai importantă cultură industrială din Moldova, iar cele mai mari podgorii se găsesc în regiunile sudice și centrale. Cele mai multe livezi sunt situate în nordul și sud-estul Moldovei. Semințele de floarea-soarelui, o altă cultură importantă, sunt cultivate în întreaga republică, deși regiunile sud-estice au cele mai mari plantații.

Sfecla de zahăr, o cultură relativ nouă în Moldova, este cultivată în nord. Moldova este, de asemenea, un important cultivator de tutun. Legumele sunt cultivate în principal în sud-est. Principalele culturi cerealiere sunt grâul de iarnă și porumbul (porumb). Grâul este folosit pentru nevoile proprii ale republicii, iar porumbul este exportat ca și cultură de semințe. Cea mai mare parte a cerealelor este cultivată în nord. Creșterea oilor și a bovinelor este, de asemenea, importantă, la fel ca și creșterea porcilor.

Ratele ridicate de defrișare au afectat foarte mult sectorul forestier din Moldova. Aproximativ două treimi din pădurile țării sunt destinate aprovizionării cu lemn, în timp ce restul sunt protejate în rezervații naturale naționale. Cu toate acestea, există o lipsă de resurse forestiere, iar Moldova trebuie să importe o parte din lemn din Rusia. În Moldova, lemnul este utilizat în principal pentru energie – mai mult de jumătate din lemnul tăiat din pădurile țării este folosit ca combustibil. Restul aprovizionării cu lemn este utilizat pentru construcții, producția de mobilier și alte bunuri de consum, precum și pentru ambalaje. Toate pădurile sunt deținute de stat.

Principalele tipuri de pești care se găsesc în lacurile și râurile din Moldova sunt dorada, crapul, carasul, somnul, știuca și bibanul. Producția de pește a țării a scăzut la mijlocul anilor 1990; ulterior, majoritatea companiilor de prelucrare a peștelui au fost privatizate, iar cantitatea de pește importată a depășit cu mult capturile locale. Zeci de companii cu capital străin sunt active în domeniul importului, prelucrării și conservării peștelui. După 1991, acvacultura a fost în mare parte privatizată, proprietatea asupra iazurilor fiind transferată autorităților municipale locale, care au început să închirieze iazurile pentru piscicultură privată.

Resursele și puterea energetică a Moldovei

Cele mai mari resurse ale Moldovei sunt solul fertil și clima, ambele contribuind la potențialul agricol al țării. Alte resurse naturale includ cantități limitate de lignit, care se găsește în partea de sud a țării, precum și fosforit și gips, care se găsesc pe întreg teritoriul Moldovei. De asemenea, au fost descoperite zăcăminte de gaze naturale în partea de sud a țării.

La Chișinău, Băițați și Tiraspol se află centrale termoelectrice, iar la Dubăsari și Camenca (Kamenka), pe râul Nistru, există hidrocentrale. Republica furnizează energie electrică regiunilor sudice ale Ucrainei și, de asemenea, Bulgariei, printr-o linie de transport, însă din cauza Rusiei care a majorat prețurile gazelor Republica Moldova a ajuns să importe electricitate din România.

Sectorul industrial al economiei moldovenești se concentrează în principal pe procesarea alimentelor, iar industria constructoare de mașini, industria energetică, industria bunurilor de consum și industria materialelor de construcții sunt încă în curs de dezvoltare.

Industria alimentară are numeroase ramuri; rafinarea zahărului, fabricarea vinului, fabricarea conservelor și presarea uleiului, precum și producția de uleiuri esențiale, sunt deosebit de importante. Moldova este un exportator important de vin, șampanie și coniac. Pentru necesitățile locale, republica dispune de mori de făină și alte mori și de industrii bine dezvoltate în domeniul cărnii, al produselor lactate și al produselor de cofetărie.

Construcția de mașini, înființată la mijlocul anilor 1950 și concentrată la Chișinău, Bălți, Tiraspol și Tighina, a rămas importantă. Tractoarele fabricate în Moldova sunt echipate special pentru utilizarea în livezi și podgorii. Industria ușoară include producția de blănuri la Bălți, îmbrăcăminte și tricotaje la Chișinău și Tiraspol, încălțăminte la Chișinău și țesături de mătase la Tighina. Materialele de construcție produse în Moldova includ cărămida, calcarul, țigla, cimentul, ardezia și blocurile de beton. Râbnița este principalul centru al acestei industrii.