După un an de război, sunt atât de multe întrebări de pus. Decese de ambele părți. Cei vii, împrăștiați prin Europa. Săracii lumii ajung acum să nu mai poată să-și cumpere nici pâine. Chiar și așa, săptămâna aceasta, mai pe ocolite mai direct, liderii lumii au subliniat că faptul că lupta merge mai departe.
Aliații Ucrainei se pot felicita că și-au făcut partea lor pentru a contracara asaltul al lui Putin. Aceștia merg acum pe două principii: Ucraina trebuie să învingă și este de competența președintelui Volodimir Zelenski să definească ce înseamnă victoria. Atunci când a vizitat Kievul, președintele Joe Biden a fost „dovada vie a angajamentului Americii” în ceea ce reprezintă acest război, scriu cei de la The Economist.
Cu toate acestea, chiar și cele mai valoroase principii, oricât ar fi ele de tari, au o slăbiciune, după cum bine știe chiar și Putin. Liderul rus crede că Occidentul va obosi și, cu posibilitatea unui nou președinte american în 2025 și un sprijin mai puternic din partea Chinei, s-ar putea să i se dea dreptate. Discursul său din această săptămână a arătat clar că el mobilizează Rusia pentru un război care, cald sau rece, ar putea dura o generație întreagă.
Anii care vor urma
În timpul luptelor și în anii lungi de confruntare care vor urma, Ucraina va învinge doar atunci când Putin, sau, mai probabil, succesorul său, va ajunge la concluzia că o nouă agresiune i-ar slăbi grav forțele armate și întregile resurse. Liderii occidentali trebuie să dea un semnal acum către Rusia și să își pregătească propriul popor pentru confruntarea care va urma. Acesta este motivul pentru care ar trebui să marcheze al doilea an de lupte prin angajarea unui proiect credibil pentru o luptă de lungă durată.
Prima sarcină este de a înțelege care este miza. Unii europeni încă mai nutresc convingerea că un acord de pace ar putea readuce lumea la starea în care se afla la 23 februarie 2022. De fapt, Rusia, Ucraina și Occidentul sunt blocate într-o competiție între sisteme rivale. Occidentul crede că Ucraina suverană ar trebui să fie liberă, să devină o națiune prosperă și democratică. Putin neagă existența Ucrainei și spune că civilizația rusă este în război cu Occidentul. Este un război care va testa puterea ambelor părți.
Lista de sarcini
Cea de-a doua sarcină este de a obține avantajul pe câmpul de luptă. Ofensivele din această primăvară ale Rusiei și Ucrainei vor arăta dacă oricare dintre părți poate cuceri teritorii. Asaltul Rusiei a început deja și nu pare să câștige teren. Cel al Ucrainei este programat probabil în aprilie sau mai. Scopul declarat al armatei ucrainene este de a restabili granițele din 1991 prin cucerirea Crimeei și a celor patru provincii anexate de Rusia în septembrie.
Motivul strategic pentru acest lucru este că o Ucraina fărâmițată ar fi sărăcită și greu de apărat. Estul și sudul țării sunt surse de minerale și recolte, precum și centre industriale. Accesul neîngrădit la Marea Neagră asigură o trecere sigură pentru exporturile ucrainene. Motivul politic este că, cu cât forțele rusești cedează mai mult teritoriu, cu atât este mai clar că războiul a fost zadarnic și cu atât mai greu va fi pentru Putin sau pentru succesorul său să justifice reinvadarea Ucrainei cu o nouă armată.
Spre Crimeea sau nu?
„Ar trebui ca ambițiile Ucrainei să includă Crimeea? În principiu, da”, sunt de părere cei de la The Economist. Aceasta se află în interiorul granițelor recunoscute ale țării. Zona controlează accesul la coasta Ucrainei. Este, de asemenea, teritoriul pe care Putin îl prețuiește cel mai mult și, prin urmare, a cărui eliberare ar fi cea mai bună dovadă a înfrângerii sale. În practică, Crimeea va fi greu de cucerit. Putin ar putea emite o amenințare credibilă de a folosi arme nucleare. Zelenski ar fi bine să fie sigur că, dacă se bagă în jocul lui Putin, va avea succes.
Cu cât poziția teritorială a Ucrainei va fi mai puternică, cu atât mai puternică va fi în războiul rece după epuizarea luptelor. Acest lucru ar putea veni printr-un acord de pace oficial, dar mai probabil printr-o încetare a focului, precum cea dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, care durează de 70 de ani. Oricum ar fi, Putin nu va renunța pur și simplu, astfel încât Ucraina va avea nevoie de o garanție credibilă a securității sale.
NATO vs Putin
În mod ideal, acest lucru ar implica aderarea la NATO. Putin este greu de descurajat, deoarece America nu dorește să înceapă un război cu Rusia și pe bună dreptate. Aderarea la NATO reduce riscul, întorcând situația în favoarea lui Putin.
La recenta Conferință de Securitate de la München, mai multe țări s-au declarat în favoarea aderării Ucrainei la Alianță, chiar și Franța ar putea fi deschisă la această idee în viitorul apropiat. Cu toate acestea, apartenența la NATO necesită multă muncă, dar și riscuri.
Indiferent ce se va întâmpla, nevoia de arme a Ucrainei va dăinui cel puțin un deceniu și posibil mai mult de acum încolo. Campania țării pentru această primăvară are nevoie de muniții, piese de schimb, sisteme de apărare aeriană, artilerie cu rază lungă de acțiune și, în cele din urmă, de avioane.
Lupta de lungă durată
Puterile occidentale pot, de asemenea, să își semnaleze angajamentul prin bugete multianuale de sprijin financiar. Acest lucru este important, deoarece, dacă economia ucraineană nu prosperă, atunci nici democrația nu va prospera. Treptat, apărarea țării va slăbi. Ajutorul este esențial, în mod evident. Având în vedere că America a furnizat cea mai mare parte a armamentului, o mare parte din acesta ar trebui să vină din partea Europei. Dar capitalul privat este, de asemenea, esențial, iar acesta va intra în Ucraina doar dacă va fi văzut ca un loc bun pentru investiții.
La fel ca în Israel și Coreea de Sud, care au prosperat în ciuda ostilității vecinilor lor timp de decenii, cea mai mare resursă a Ucrainei este poporul său. De-a lungul acestui război, aceștia au demonstrat că sunt întreprinzători și creativi. Este vital ca, atunci când luptele se vor încheia, femeile și copiii care au fugit spre Vest să se întoarcă.
Istoria îi urmărește
După aceea, Ucraina tot va trebui să depășească o istorie bazată pe corupție. Aici, promisiunea de aderare la UE poate veni în ajutor. Procesul de aderare este un fel de regim pentru instituțiile unei țări, care ajung, într-o oarecare măsură să „se călească”. Pe măsură ce războiul intră în al doilea an, unii se întreabă dacă Ucraina merită tot acest efort. Nu este mai urgentă criza costului vieții? Sau schimbările climatice? „Imaginați-vă dacă banii cheltuiți pe arme ar putea finanța în schimb dezvoltarea întregii planete”, spun cei de la The Economist.
„Este corect să ne pară rău că există un război, dar nu este înțelept să ne dorim ca acesta pur și simplu să se termine mai repede”, continuă comentariul. „Victoria Ucrainei ar aduce speranța că o democrație suverană nu trebuie să se încline în fața vecinului său mult mai mare și dictatorial”.
