În timp ce privesc spre alegerile din 2024, americanii trebuie să se întrebe ce lider poate obține pacea. Următorul președinte va moșteni aproape sigur răspunderea pentru ceea ce SUA fac acum în Ucraina. După cum spunea economistul Herb Stein, „dacă ceva nu poate continua la nesfârșit, se va opri”. Acest război nu poate continua la nesfârșit, cu siguranță nu la intensitatea sa actuală. Se va opri sau se va diminua până la o încetare a focului, oficială sau nu.
Potențialii candidați la alegerile prezidențiale din 2024 din SUA vorbesc despre cum să abordeze conflictul, dar până când unul dintre ei va obține postul, cel mai probabil se vor întreba cum să gestioneze urmările. Așadar, în evaluarea prezumtivilor candidați la președinție, o întrebare crucială la care trebuie să reflectăm este „Cine ar fi cel mai de succes pacificator”?
Ucraina trebuie să fie reconstruită din banii aliaților
Ucraina va trebui să fie reconstruită, o misiune care va costa sute de miliarde de dolari. O parte din acești bani poate fi stoarsă de la Rusia, de exemplu, prin transferul activelor rusești înghețate către Ucraina. Dar cea mai mare parte va trebui probabil să vină de la aliații occidentali ai Ucrainei.
Această reconstrucție se va dovedi cu siguranță o investiție solidă, la fel ca și cheltuielile pentru reconstrucția fostelor țări eliberate din fostul Pact de la Varșovia după sfârșitul Războiului Rece. Din 2004 până în 2021, numai Polonia a primit aproximativ 225 de miliarde de dolari din fondurile Uniunii Europene. În aceeași perioadă, economia poloneză aproape că și-a dublat dimensiunea; țara și-a triplat importurile de la partenerii comerciali din UE, precum Germania, Franța sau Italia.
Cu toate acestea, este nevoie de viziune și generozitate pentru a vedea potențialul economic în mijlocul ruinelor lăsate de război. Politicienii care dau din cap și mormăie despre „cecuri în alb” (expresie americană cu trimitere la faptul că, oricât ar cere Ucraina, SUA va da fără ezitare – n.r.) nu au această viziune și generozitate. Ei urmează tradiția rușinoasă a senatorului Robert Taft, care s-a opus Planului Marshall în 1947, deoarece ar putea provoca inflație și crește taxele în SUA.
Rusia trebuie reintegrată în comunitatea națiunilor
Agresiunea și atrocitățile Rusiei au inflamat relațiile dintre Moscova și restul lumii, în special în rândul vecinilor săi. Doar liderii occidentali cu acreditări pro-Ucraina vor avea autoritatea morală de a convinge toți membrii NATO să accepte compromisuri și concesii care ar putea fi incomode, dar de dragul păcii.
O pacificare reușită va necesita idei noi și creative în ceea ce privește securitatea energetică. Rusia a încercat să folosească exporturile de gaz ca armă împotriva Europei. Arma nu a funcționat așa cum a sperat Rusia, dar a provocat costuri și insecuritate. După acest război, Europa va dori să se îndepărteze definitiv de Rusia ca furnizor de energie. Organizarea unei piețe transatlantice sigure de gaze naturale lichefiate și, ulterior, renunțarea totală la combustibilii fosili, va fi o operațiune uriașă care va necesita o cooperare strânsă între participanții săi. Șocul provocat de războiul din Ucraina a costat scump Europa. Deși UE nu prevede nicio recesiune în 2023, perspectivele sunt îngrijorătoare. Tranziția energetică va fi costisitoare. Populația europeană este îmbătrânită, iar forța de muncă este pe cale să se reducă. Europa are nevoie de un nou motor de creștere. Reînvierea ideii a unei zone transatlantice de liber schimb care să cuprindă UE, Regatul Unit, Canada și SUA ar putea ajuta Europa să își permită partea sa din reconstrucția Ucrainei. Politicienii antitradiționali vor eșua ca pacificatori.
Republicani sau democrați? O alegere dificilă?
Pacea pe care ar trebui să o urmărească următorul președinte nu este doar un simplu pact regional. Conflictul de care ne temem cel mai mult cu toții este un război cu China, declanșat de o agresiune chineză împotriva Taiwanului sau a unui alt vecin al Chinei. Pentru a proteja această pace va fi nevoie de noi instituții globale care au învățat lecțiile teribilului război din Ucraina, începând cu necesitatea cooperării în domeniul apărării între aliații democratici. Politicienii care folosesc cuvântul „global” ca pe o insultă nu vor avea nicio înțelegere a problemelor legate de instaurarea păcii, cu atât mai puțin capacitatea de a le rezolva. Ambele partide americane majore conțin figuri care sunt sceptice față de securitatea colectivă și alianțele internaționale. Ambele au, de asemenea, politicieni anti-comerț. Președintele Joe Biden însuși s-a îndepărtat de principiile liberului schimb pe care le susținea la începutul carierei sale.
Sondajele recente sugerează că republicanii cei mai ostili față de ajutarea Ucrainei sunt, de asemenea, vor fi aceiași care vor privi cu scepticiscm la apărarea Taiwanului, scrie The Atlantic.
