Viața politică de la Bruxelles a fost de multe ori zguduită de problema spionajului, mai ales în contextul în care schimbările din aria geopolitică acordă o importanță mai mare agenților străini. Europa face apel la agenții proprii în vederea protejării secretelor și a descoperirii persoanelor infiltrate în sistem. O analiză Politico, prezentată de Observator a demonstrat cum variantele care vin în sprijinul rezolvării erorilor de securitate sunt limitate.
Ca primă ipoteză, se prezintă ideea conform căreia nimeni nu deține informații precise cu privire la numărul concret de spioni care operează în capitala UE. Oficialii belgieni aleg să glumească atunci când sunt întrebați despre numărul informatorilor, spunând că ar fi încântați să afle și ei. Cu toate acestea, Statele Unite ale Americii și Australia au solicitat persoanelor ce lucrează pentru interese străine să treacă printr-un sistem de înregistrare. Acest lucru poate, oricât de puțin, oferi o imagine generală pentru încercările de influențare a procesului politic. Totuși, Belgia a decis să nu apeleze la aceleași practici.
În același timp, potențialele ținte de la Bruxelles îngreunează destul de mult încercările de a găsi agenții străini. În oraș sunt înregistrate atât instituțiile extrem de importante UE și NATO, cât și în jur de 100 de diverse organizații internaționale și 300 de misiuni diplomatice străine. Ministerul belgian de Externe au furnizat informații conform cărora respectivele instituții angajează un număr aproximativ de 26.000 de diplomați înregistrați. Problema se întrevede atunci când fiecare dintre ei poate fi un spion.
Acoperirea unui spion
Spioni, sursa foto The Talbot Spy
Pașaportul diplomatic este acoperirea perfectă pentru un spion. Cu ajutorul actului demonstrativ, el poate interacționa cu oficiali de top și poate ajunge la informații clasificate. Cu toate acestea, diplomații beneficiază de protecție de urmărire penală în conformitate cu prevederile Convenției de la Viena. În jur de 10% – 20% se plasează estimările cu privire la diplomații care sunt ofițeri de informații, potrivit oficialilor belgieni de securitate.
Acoperirile avantajoase mai vin și din partea locurilor de muncă din sfera academică sau din think thank-uri, întrucât aici există venituri foarte mari prevăzute pentru obținerea și analizarea informațiilor. În anul 2019 Institutul Confucius, program de limbă și cultură chineză, a fost închis de către Universitatea Liberă din Bruxelles pe fondul unor acuzații de spionaj pentru Beijing care au fost adresate directorului institutului.
Și jurnalismul reprezintă pentru spioni o acoperire destul de reușită. Aceștia au acces la mai multe evenimente și conferințe de presă, dar pot beneficia și de scuze potrivite pentru a avea motiv să se afle în preajma oficialilor importanți. Unul din cinci jurnaliști ce este angajat la Bruxelles este privit cu suspiciune privind faptul că ar putea fi ofițer de informații, conform serviciilor de securitate din Belgia, amintite de observatornews.ro.
Cum sunt prinși spionii din Bruxelles
Guvernul belgian are deosebita responsabilitate de a captura spionii ce vizează instituțiile care au sediul stabilit în Bruxelles. Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European și NATO dețin la rândul lor câte un birou separat de securitate, ce caută permanent soluții în vederea opririi spionilor să aibă acces în clădirile lor în vederea accesului la documente sensibile.
UE nu deține o agenție oficială pentru informații. Chiar mai rău, nu are nici măcar o organizație ce poate coordona cele 27 de servicii naționale ce privesc spionajul ale blocului, comparativ cu forțele de poliție naționale. Aici, este vorba despre Europol, ce îndeplinește rolul de conducere. O proprie versiune CIA ar fi fost o variantă bună pentru Europa, după cum au precizat mai multe voci, încă un plan în acest sens nu a fost nici măcar luat în calcul.
Ideea că spioni din Beijing, Moscova sau Teheran ar fi interesați de documentele tehnice carese răspândesc pe coridoarele din Cartierul European a fost respinsă de liderii UE timp de zeci de ani. Cu toate acestea, ultimele evenimente au tras un semnal de alarmă în rândul acestora privind o bună parte a riscurilor.
„Europenii nu au fost niciodată cu adevărat puternici în ceea ce privește contrainformațiile”, a transmis un fost oficial american de rang înalt. „Erau foarte dependenți de SUA, acum există o anumită schimbare de mentalitate.”
Dintr-un număr mare de motive, Belgia a avut o abordare mai liniștită în ceea ce privește expunerea agenților străini. În primul rând, fără urmărire penală și finanțare limitată, sistemul de agenți belgieni de contrainformații a fost nevoit să stabilească priorități.
Cu cât sunt cheltuiți mai mulți bani, cu atât vor fi descoperiți mai mulți spioni. În acest sens, un oficial belgian a declarat că odată investite sume mari, acest proces are datoria de a continua. Așadar, în timp ce spionajul din țări „neprietenoase”, precum Rusia, Iran sau China este în centrul atenției, belgienii își doresc o atenție mai sporită și în rândul spionajului din partea aliaților.
Mai mult, aducerea unui astfel de caz în instanță ar putea zgudui relațiile diplomatice tensionate din ultimii ani.
