OMV Petrom a raportat în primele trei luni ale anului trecut vânzări de 36, 08 miliarde de lei obținute din extracția de hidrocarburi și rafinare (activitate supusă contribuției de solidaritate) din care 62,75% din totalul vânzărilor perioadei de 57, 5 miliarde lei, sunt încadrate sub pragul de 75% de la care se aplică noua taxă de supraimpozitare, potrivit unei analize efectuate de profit.ro.
Pornind cu aceste date ANAF ar putea construi un argument prin care să supună OMV la plata taxei de solidaritate de 60%, impusă prin OUG la finalul anului trecut ca urmare a unui regulament UE din octombrie 2022.
Strategia folosită de ANAF împotriva grupului austriac poate fi susținută și de mutarea gazelor naturale din producția internă proprie pe care grupul austriac are de gând să o transfere centralei de la Brazi.
Schema folosită de OMV Petrom pentru a fenta taxa de solidaritate
Însă pentru ANAF nu este limpede dacă transferurile de gaze către centrala de la Brazi sunt incluse în vânzările realizate de OMV în primele trei trimestre ale anului trecut, iar lucrurile se complică și mai tare deoarece nu se cunosc prețurile de transfer.
De exemplu, în cazul companiei de stat Romgaz care a efectuat o manevră de transfer similară, gazele de producție proprie livrate centralei de la Iernut au fost contabilizate ca preț de cost de producție, dar, începând cu anul trecut s-a luat decizia ca aceste livrări să fie înregistrate la prețuri de piață.
Începând cu 1 septembrie 2022, în urma adoptării OUG 119/2022, prețurile de transfer au fost supuse unui plafon de 100 de lei/ MWh, atâ pentru Romgaz cât și pentru OMV Petrom.
În funcție de cantitatea totală de gaze de producție pe care le-a transferat OMV la Brazi, există posibilitate ca ANAF să le includă ca activitate care trebuie supusă suprataxării.
În cazul în care s-ar ajunge în instanță, întrebările esențiale ar fi : „ Fac parte aceste tranzacții interne din cifra de afaceri a OMV Petrom? Este producătorul de energie electrică OMV Petrom client al producătorului de gaze naturale OMV Petrom?”, potrivit unei analize efectuate de profit.ro.
OMV s-a mai confruntat cu o speță similară atunci când s-a judecat cu ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei), grupul austria a motivat la momentul respectiv că pentru locurile proprii de consum, inclusiv centrala de la Brazi, ” nu cumpără gaze naturale de la sine însuși”.
Motivarea Tribunalului Bucrești în cazul OMV Petrom vs ANRE
În anumite cazuri, instanțele de judecată au decis în favoarea companiei, cum a fost și în urmă cu doi ani când ANRE îi cerea concernului austriac să achite un tarif de licență de furnizor de gaze și pentru cantitatea furnizată propriilor lpcuri de consum, printre care și centrala de la Brazi.
OMV Petrom livrase la momentul respectiv aproximativ 4,74 miliarde de metri cubi, din care 4,16 miliarde metri cubi în afara companiei și alte 4,16 mc locurilor proprii de consum. Atunci OMV Petrom plătise licența de furnizor către ANRE doar pe energia livrată altor locuri de consum decât celor proprii. ANRE a avut câștig de cauză în primă instanță, însă OMV a câștigat definitiv procesul în apel.
„Motivarea primei instanțe este eronată prin prisma faptului că, în ce privește cantitatea folosită pentru consumul propriu, nu poate fi inclusă noțiunii de activitate comercială, atâta vreme cât nu generează venituri și ca atare nu datorează tariful de regularizare pentru cantitatea de gaze consumată intern. Art. 100 pct .25 din Legea nr.123/2012 definește clientul final ca fiind . Ca atare, OMV Petrom nu poate avea o dublă calitate prin raportare la el însuși, astfel cum a reținut Tribunalul, respectiv de titular de acord petrolier, producător de gaze naturale, deținător de licență de furnizare gaze și în același timp de consumator/client final. O astfel de interpretare contravine și prevederilor art. 145 alin. 5 din Legea nr.123/2012, conform cărora , în condițiile în care comercializarea gazelor naturale produse apare ca o consecință firească a activității de producție desfășurată de titularii de acord petrolier, producători de gaze naturale, titulari de licență de furnizare gaze. În același sens trebuie interpretate și dispozițiile Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2000 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale, conform cărora . Atât prevederile legale interne, cât și directivele europene au în vedere în definirea noțiunii de actul juridic de vânzare-cumpărare de gaze naturale, încheiat între două părți distincte, și nu cantitățile de gaze destinate consumului propriu. Ca atare, constatând că pârâta nu datorează tariful de regularizare pentru cantitatea de gaze consumată intern, factura de regularizare (…) a fost emisă în mod eronat de reclamantă″, se arată în hotărârea emisă de Tribunalul București.
