Dacă în ultimele zile au stârnit discuții anchetele privind lipsa chelnerilor, barmanilor și a bucătarilor din localuri (aici lista muncitorilor indisponibili) pe plajele italiene, există temerea că și salvamarii vor lipsi de pe plajele locale din sezonul estival 2023, anunță ziarul italian Corriere.it.
Iar motivul nu pare să fie legat în acest caz de nereguli contractuale sau de salarii mici. Pentru Stefano Battistoni, proprietar al unei cooperative din orașul Cesenatico și aflat la cârma cooperativei care oferă servicii de salvamari, tema este culturală: așteptările cântăresc în fața sarcinilor și a timpului dedicat meseriei.
„Salvamarii noștri sau mai bine zis salvamarii în posesia brevetului lucrează în cooperative pe mai multe maluri, cu salarii care variază de la 1.800 de euro net pe lună pentru începători la 3.000 de euro pentru seniori. Dar este încă dificil să găsești oameni dispuși să lucreze”.
Nivelul salariilor
Potrivit Convenției colective naționale pentru turism, care se aplică și lucrătorilor numiți în mod obișnuit salvamari, salariul de bază pornește de la 1.200 de euro pentru un nivel patru de pregătire, urmând să crească odată cu clasificarea. Apoi trebuie calculate orele suplimentare plătite cu 30% mai mult și eventualele acorduri de al doilea nivel.
„Salvamarii noștri lucrează 40 de ore obișnuite, cu până la 8 ore suplimentare. Iar ziua de odihnă este o obligație legală”, adaugă Battistoni. Cu toate acestea, există o lipsă de candidați care trebuie în orice caz să se formeze urmând cursuri trimestriale specifice. Cursurile de formare profesională a salvamarilor pot costa până la 350 de euro . El spune: „Din 90 de brevetați anul trecut la Cesenatico, toți elevi de liceu, doar 14 s-au prezentat apoi la muncă pentru sezon”, conform Corriere.it.
Muncă considerată de josnicie
Profesia și-a pierdut, pe scurt, atractivitatea. „Vă spun că problema nu este salariul, pentru că vorbesc cu băieții – subliniază Battistoni – în luna mai a anului trecut, unul dintre ei a plecat pentru că nu voia să curețe plaja, m-a frapat pentru că primea în jur de 2.000 de euro pe lună. Motivația? Nu a vrut să efectueze o muncă considerată umilă”.
Pentru Marta Marzioli, proprietara unei mici cooperative din Lazio, la Tarquinia, problema post-pandemică este că, pentru tineri, flexibilitatea primează în fața salariului. „Gândiți-vă – spune ea – că pentru a acoperi o zi de serviciu de supraveghere a trebuit să angajez doi băieți cu jumătate de normă. Nu voiau toate după-amiezile ocupate”. Greu apoi să găsești oameni cu experiență. „Anul acesta avem mulți băieți foarte tineri, dar ar trebui să li se alăture și cei cu mai multe sezoane în spate, care sunt din ce în ce mai puțini”.
Greutatea responsabilității
Printre aceștia se numără Giovanni Zavalloni, în vârstă de 65 de ani, care are în spate 49 de sezoane la Cesenatico și care a lucrat ani de zile ca zidar în timpul iernii. Pentru el, lipsa tinerilor care să lucreze lde veghe pe plajă nu este o surpriză:
„Marea diferență față de generațiile anterioare, precum a mea, este că acești tineri nu trăiesc munca sezonieră ca pe o necesitate. Ei nu sunt la fel de înfometați ca noi. Chiar și pentru condițiile mai confortabile ale familiilor de origine”.
Pentru cei foarte tineri este, de asemenea, complexă gestionarea responsabilităților. Zavalloni adaugă: „A fi salvamar este o muncă complexă, suntem primul ajutor pe mare. Trebuie să te antrenezi și este o muncă de efort fizic. O recomand ca experiență mai ales studenților. Înveți foarte multe: Mă gândesc la gestionarea situațiilor de urgență și la cum să le previn. Și apoi lucrezi în aer liber, în contact cu oamenii”.
