Resursele energetice ale României nu permit, cel puțin până în prezent, renunțarea la producția pe cărbune susțin experții în domeniu. Potrivit acestora, resursele regenerabile nu pot asigura necesarul energetic la nivel național, din cauza variațiilor mult prea mari pe care le generează.
„Regenerabilele variabile, fotovoltaicele și eolianul, dezechilibrează sistemul energetic, astfel că este nevoie de surse constante. Polonia, deși avansează și ea cu regenerabilele, are termen de eliminare a surselor pe cărbune în 2048. Opinia mea este că noi nu trebuia să ne grăbim. La nivel european a încetinit dezvoltarea regenerabilelor, începând din 2019, conform studiului EMBER. Din ultimele date, din cauza prețurilor la gaze, regenerabilele au înlocuit centralele pe gaze, nu cele pe cărbune, numai la noi, în România, este invers. Deși România nu ar trebui să aibă astfel de probleme, dat fiind că este al doilea producător de gaze din UE“, explică fostul director tehnic al Complexului Energetic Hunedoara, dr. ing. Nicolae Codreanu.
Din acest motiv, România ar trebui să mențină cât mai mult posibil capacitățile de producție pe cărbune ale Complexul Energetic Oltenia, încă 10-11 ani și poate mai mult.
Înlocuirea cărbunelui cu surse regenerabile este o soluție utopică
Potrivit expertului citat, aproximativ 50% din producția de energie a Germaniei este asigurată de cărbune. Anul trecut, Germania a utilizat din plin cărbunele, asigurând 43,7% din totalul energiei produse. Comparativ, România a avut anul trecut doar 12% din totalul producției de energie din utilizarea cărbunelui.
La nivel european, sistemele regenerabile care se instalează sunt folosite pentru a înlocui energia pe gaze, care în urma conflictului din Ucraina a înregistrat creșteri mari de preț, nu energia pe cărbune.
În acest context, fostul director tehnic al Complexului Energetic Hunedoara susține că România nu-și poate permite să renunțe la puținele capacități pe cărbune pe care le mai are. Înlocuirea acestora cu energia solară și eoliană este considerată o soluție utopică, în prezent, iar soluția inerției sintetice, pentru compensarea dezechilibrelor produse de variațiile de producție din surse regenerabile, nu este încă eficientă.
Energia eoliană este mai performantă decât cea solară în România
În Sistemul Energetic Național (SEN), parcurile fotovoltaice au generat o putere netă de 1.300 de MW. Însă, potrivit expertului citat, factorul de încărcare al sistemelor fotovoltaice este de 15-20%. Factorul de încărcare reprezintă raportul dintre energia reală produsă într-un an și cantitatea pe care ar putea să o generez în condiții optime de funcționare. Energia eoliană în România are un factor de încărcare de 25%-30%, cu aproximativ 10% mai mult decât energia fotovoltaică și cu un nivel de predictibilitate mai mare. Cu toate acestea, UE impulsionează utilizarea sistemelor fotovoltaice în cadrul țărilor membre.
„Totuși, regenerabilele de genul eolian și fotovoltaic implică la nivelul SEN probleme tehnice, pentru că acestea nu participă la inerția maselor în mișcare și atunci comportamentul la perturbații nu ajută sistemul, ci îl încurcă, este un factor destabilizator. Ca să reduci influența acestor factori destabilizatori este nevoie de soluții tehnice pentru realizarea inerției sistemice. Este adevărat, se lucrează la acestea, unele sunt destul de dezvoltate, dar nu s-a ajuns la maturitatea tehnologică a proiectelor. Cei mai avansați sunt americanii, care au investit miliarde de dolari în cercetare. Toate aceste soluții, care ar trebui să compenseze scăderea constantei de inerție a sistemului energetic, necesită eforturi financiare și încă tehnice“, a explicat dr. ing. Nicolae Codreanu, citat de publicația Național.
