Se poate spune că pe la jumătatea secolului al XIX-lea, odată cu înființarea Familiei Regale a României, Revelionul și Pomul de Crăciun au fost îmbrățișate de români ca obiceiuri.Atmosfera solemnă și austeră din noaptea de Anul Nou de la reședința Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta a fost asemenea suveranilor, preocupați până în cele mai mici detalii de modul de viață al românilor, prudenți și singuratici, împinși de sentimentul responsabilității.
Părinții unui copil dispărut la vârsta de patru ani, primii regi ai României, au trăit până la sfârșitul vieții lor cu senzația de neșters că sunt tatăl și mama unei întregi națiuni.
Revelionul în epoca lui Carol I
Sărbătorile regale de revelion erau an de an au fost planificate cu grijă, expertiză, respect pentru tradiție și sentiment de responsabilitate în timpul domniei lui Carol I și a Elisabetei.
De la cele mai strălucitoare și grandioase evenimente (cum ar fi marele bal de la Palatul Regal) până la cele mai private momente ale sărbătorii (cum ar fi rugăciunea în apartamentele regale sau cumpărarea de cadouri pentru familie și asociați), totul a fost planificat cu meticulozitate și înrădăcinat în tradiție de către Carol I, un om menit să fie regele unei țări în devenire.
Carol I obișnuia să trimită scrisori suveranilor europeni
Reginei Elisabeta îi plăcea să asiste la concerte de muzică clasică sau la piese de teatru în noaptea de Anul Nou. Regele Carol, care era mai retras, prefera să rămână acasă. În noaptea de Anul Nou 1882, regele a trimis 25 de scrisori suveranilor europeni. Un astfel de exemplu este scrisoarea trimisă de Rege către Regina Victoria a Marii Britanii.
„Privesc cu recunoștință spre anul care a trecut și în care am avut un succes atât de mare și vreau să vă asigur personal de respectul și considerația mea, pe care vi le pun la picioare. S-a împlinit dorința mea cea mai arzătoare, ca pe una dintre nepoatele voastre să le văd strâns legată de țara și familia mea. Din adâncul inimii vă sunt recunoscător pentru acest lucru, la fel și pentru nenumăratele dovezi ale bunăvoinței voastre. Implor Cerul să vă binecuvânteze mereu pe voi, iar dinastia voastră să domnească de-a pururi. Acum vă urez un an nou și fără griji, așa cum și pentru noi a început atât de fericit. Cu aceste urări vă sărut mâinile cu respect și vă rog să-mi acordați și mai departe gândurile voastre prietenești. Carol I.”, scria suveranul român la 31 decembrie 1892, potrivit România Regală.
Mii de invitați participau la festivitățile de Revelion
În scrierile sale, Carol I menționa frecvent marele bal de Anul Nou, organizat în mod tradițional în seara zilei de 1 ianuarie. An de an, evenimentul a atras un număr tot mai mare de personalități ale vremii. Sărbătoarea regală de Anul Nou din 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe tronul României, a necesitat 2 500 de invitați și a cuprins 260 de ofițeri chemați la palat de către rege. La eveniment au participat, de asemenea, marile personalități politice ale epocii. Societatea bucureșteană crescuse în 10 ani (1872-1882), potrivit Suveranului în scrierile sale.
Eugeniu Arthur Buhman, om politic care a îndeplinit mai târziu funcția de secretar personal al Regelui Carol al II-lea, oferă prin scrierile sale o imagine asupra sărbătorii la Palatul Regal:
„Sub domnia Majestății Sale Regelui, s-a făcut obiceiul ca recepția de Anul Nou la Palat să se facă în seara de 1 ianuarie, cu ocazia balului care se dă la Curte, în acea seară. Acel bal se compune mai ales dintr-o recepție oficială la care Corpul Diplomatic, Miniștrii, Membrii ambelor Adunări Legiuitoare, Înaltele Curți de Casație și de Conturi, Consiliul Comunal al Capitalei, Curțile și Tribunalele, funcționarii superiori și șefii de servicii ai diferitelor ramuri ale administrației publice, armata, reprezentanți ai proprietății, ai comerțului și un mare număr de notabilități din toate stările sociale sunt chemate a prezenta felicitările lor Capului Statului.
Recepția este precedată de retragerea care se execută la Palat în seara de 31 decembrie, la ora 20, de muzicile militare ale garnizoanei. La retragere asistă Casa Militară a Majestății Sale, ministrul de Război și șefii de Corpuri Militare.”, scria omul politic.
Balul era organizat minuțios
Buhman a vorbit și despre modul în care erau alcătuite listele cu cei chemați la festivitate „Invitațiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareșalul Curții, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate și depuse la cancelaria regală. Biletele de invitații conțin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepția, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepție ale Curții, ținuta în care urmează să se prezinte și intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofițeri însărcinați cu premiéra invitaților, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat.
Corpul Diplomatic se invită la această recepțiune cu jumătate de oră mai târziu decât ceilalți invitați, spre a fi sosit în momentul în care Majestățile Lor ar apărea. O intrare și ieșire specială la Palat este rezervată acestui Corp, și poliția îi pune la dispoziție bilete de trecere sau semne aparente care să semnaleze echipajele sale spre a putea rupe rândul trăsurilor și a veni direct la Palat.”, a mai consemnat el.
Cât despre modul în care invitații erau așezați, Buhman scria că „Un salon special este desemnat Corpului Diplomatic, în care se așază doamnele acestui Corp și toți șefii de misiuni; după vechime și rang, împreună cu întregul personal diplomatic. Majestățile Lor Regele și Regina fac mai întâi intrarea în acest salon, unde țin adunarea. În tot timpul acestei primiri, ușile salonului stau deschise.
Alături de apartamentul în care se primește Corpul Diplomatic, un salon este rezervat Înalt Prea Sfințiilor Lor Mitropoliților, Miniștrilor Statului și Miniștrilor Regelui în străinătate, aflați în Capitală; Președinților Senatului și Adunării Deputaților, și soțiilor acestor înalți demnitari; Primului Președinte al Curții de Casație și Președintelui Curții de Conturi, Primarului Capitalei, înalților funcționari ai Curții Regale și soțiilor lor.”, mai nota Buhman.
