La nivel mondial, statele se confruntă cu o inflație la niveluri record, în condițiile în care prețurile la produsele de bază, cum ar fi alimentele, încălzirea, transportul și cazarea, cresc vertiginos. Deși se pare că rata inflației urmează să atingă maximul, efectele vor fi de lungă durată.
Cele două cauze principale ale inflației galopante sunt pandemia de Covid-19 și războiul din Ucraina, care au destabilizat profund economia mondială, lanțurile de aprovizionare, piața muncii, iar acțiunile Rusiei au trimis Europa într-o adevărată criză energetică.
După o perioadă îndelungată de inflație redusă și rate scăzute ale dobânzii, care s-a încheiat brusc după izbucnirea pandemiei COVID-19, efectele crizei economice se fac simțite din ce în ce mai mult. Guvernele și băncile centrale au menținut pe linia de plutire întreprinderile și gospodăriile prin investiții de milioane, relatează Reuters.
Aceste măsuri de salvare au avut ca scop păstrarea lucrătorilor pe piața muncii, ajutorul întreprinderilor de a nu intra în faliment și ținerea pieței imobiliare sub control, pentru a evita prăbușirea prețurilor. Pe de altă parte, aceste acțiuni au dezechilibrat cererea și oferta, ajungând într-o situație fără precedent.
Până în 2021, pe măsură ce blocajele se încheiau și economia globală creștea în cel mai rapid ritm post-criză din ultimii 80 de ani, toți acești bani de stimulare au copleșit sistemul comercial mondial.
Fabricile care fuseseră oprite nu au putut accelera suficient de repede ritmul producției pentru a satisface cererea, normele de siguranță COVID au provocat penurie de forță de muncă în comerț, transporturi și asistență medicală, iar boom-ul de redresare a provocat o creștere bruscă a prețurilor la energie.
Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, Rusia a invadat Ucraina în februarie, iar sancțiunile occidentale asupra principalului exportator de petrol și gaze au făcut ca prețurile carburanților să crească și mai mult.
Ce înseamnă asta pentru economia mondială
Cunoscută drept „taxa pe săraci”, deoarece îi afectează cel mai mult pe cei cu venituri mici, inflația de două cifre a exacerbat inegalitățile la nivel mondial. În timp ce consumatorii mai bogați se pot baza pe economiile acumulate în timpul blocajelor pandemice, alții se luptă să ajungă la sfârșit de lună și un număr tot mai mare de persoane se bazează pe băncile alimentare.
Odată cu instalarea iernii în emisfera nordică, această presiune asupra costurilor de trai se va înăspri pe măsură ce facturile la combustibil vor crește. Lucrătorii au intrat în grevă în sectoare de la sănătate la aviație pentru a cere ca salariile să țină pasul cu inflația. În cele mai multe cazuri, aceștia trebuie să se mulțumească cu mai puțin.
Preocupările legate de costul vieții domină politica națiunilor bogate – în unele cazuri, acestea au lăsat în urmă alte priorități, cum ar fi acțiunile privind schimbările climatice.
Deși recentele scăderi ale prețurilor la benzină au atenuat o parte din presiune, inflația rămâne o prioritate pentru administrația președintelui american Joe Biden. Emmanuel Macron, din Franța, și Olaf Scholz, din Germania, își extind bugetele pentru a canaliza miliarde de euro în programe de sprijin.
Dar, dacă în economiile industrializate lucrurile sunt dificile, creșterea vertiginoasă a prețurilor la alimente agravează sărăcia și suferința în țările mai sărace, din Haiti până în Sudan și din Liban până în Sri Lanka.
Programul alimentar mondial estimează că 70 de milioane de persoane în plus la nivel mondial au fost împinse mai aproape de foamete de la începutul războiului din Ucraina, în ceea ce numește un „tsunami al foametei”.
La ce să ne așteptăm în 2023?
Băncile centrale ale lumii s-au angajat în majorări abrupte ale ratelor dobânzilor pentru a domoli inflația. Până la sfârșitul anului 2023, Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca inflația mondială să scadă la 4,7% , mai puțin de jumătate din nivelul actual.
Obiectivul este o „aterizare lină”, în care încetinirea să aibă loc fără prăbușiri ale pieței imobiliare, falimente de întreprinderi sau o creștere bruscă a numărului de șomeri. Însă acest scenariu optimist s-a dovedit a fi evaziv în trecut, când s-a confruntat cu o inflație ridicată.
De la șeful Rezervei Federale a SUA, Jerome Powell, la Christine Lagarde, de la Banca Centrală Europeană, se vorbește tot mai des despre faptul că metoda pentru majorarea ratelor ar putea avea un gust amar. În plus, riscurile din jurul marilor incertitudini mondiale, războiul din Ucraina, tensiunile dintre China și Occident, sunt înclinate în sens negativ.
Perspectivele FMI din octombrie au fost printre cele mai sumbre din ultimii ani, afirmând: „Pe scurt, ce este mai rău este încă de așteptat și, pentru mulți oameni, 2023 va fi o recesiune”.
