Fiind singurul membru al G7 a cărui economie nu își revenise la nivelul de dinaintea pandemiei, Marea Britanie începea deja să pară bizară în comparație cu celelalte state. Brexitul și o contracție mult mai profundă decât cea pe care au experimentat-o mai mult sau mai puțin toate celelalte țări în timpul pandemiei au fost acuzate pe plan mondial de o criză economică. Cu toate acestea, câteva economii majore se scufundă acum rapid înapoi în același teritoriu descurajant.
După cum decurg lucrurile, obiectivul absolut ridicol al lui Keir Starmer, liderul Paridului Laburist din Marea Britanie, de a atinge cea mai mare rată de creștere sustenabilă din G7 ar putea fi atins chiar înainte de a ajunge premier, dacă va reuși vreodată acest lucru.
Aspirația este absurdă deoarece, chiar dacă Partidul Laburist al lui Starmer ar putea face ceva pentru a îmbunătăți potențialul de creștere al Marii Britanii, acesta are puțin sau deloc control asupra celorlalți și, prin urmare, este neputincios în a determina locul Regatului Unit în ierarhie.
Oricum ar fi, revizuirile recente ale datelor arată că economia germană s-a contractat de fapt în ultimul trimestru al anului trecut, spre deosebire de cea britanică, care doar a stagnat.
Nici atmosfera din Germania în jurul trimestrului actual nu este deloc bună. Indicatorii PMI din industria prelucrătoare sunt în scădere și, deși ultima citire a indicelui Ifo sugerează că lucrurile ar putea să se redreseze puțin, a doua scădere consecutivă a așa-numitei „evaluări curente” a Ifo indică faptul că va urma încă un trimestru de contracție economică.
Acest lucru ar împinge Germania în definiția tehnică a unei recesiuni (două trimestre consecutive de scădere a creșterii economice). Dacă nu ar fi fost vremea neobișnuit de caldă pentru acest sezon și o mare cantitate de stimulente fiscale, care au protejat consumatorii și industria germană de întregul impact al creșterii prețurilor la energie, ar fi putut fi mult mai rău. O recesiune ușoară ar fi devenit una profundă.
PIB-ul Germaniei a sczăut sub nivelul ante-pandemic
În prezent, PIB-ul german a scăzut deja sub nivelul de dinaintea pandemiei și se pare că va continua să scadă. Aceeași soartă așteaptă și Italia, potrivit previziunilor Moody’s Investors Service. Și Japonia pare să se afle în zona de pericol.
Nici în Marea Britanie lucrurile nu arată prea bine, în condițiile în care încă nu se resimte întreaga forță a creșterii facturilor la energie și a ratelor ipotecare. Chiar și așa, se pare că ne aflăm pe o tendință de ameliorare și nu mai stăm atât de rău în raport cu alții cum am fost.
Aceasta este exact invers față de ceea ce prognoza Fondul Monetar Internațional (FMI) nu mai devreme de luna trecută. Într-o actualizare a World Economic Outlook, FMI a declarat că se așteaptă ca Marea Britanie să se contracte în acest an, dar ca restul G7 să înregistreze o oarecare creștere.
Vechea regulă de bază conform căreia ar trebui să te uiți la ceea ce spune FMI și apoi să te gândești la opusul acesteia a fost din nou justificată. În orice caz, este posibil ca FMI să fieumilit atunci când va publica în curând ultima sa evaluare „Articolul IV” a economiei britanice.
În ceea ce privește Germania, factorii de decizie politică nu trebuie să se îngrijoreze doar pe termen scurt.
Perspectivele pe termen lung ale economiei germane
Evoluțiile tehnologice și geopolitice au afectat în mod crud și perspectivele pe termen lung ale economiei. Germania s-a adaptat rapid la greutățile pe care i le-a aruncat invazia lui Putin în Ucraina, dar a fost ajutată mult în acest sens de vremea caldă, iar în ceea ce privește unul dintre avantajele competitive cheie ale țării, gazul rusesc ieftin pentru a-și susține puternica bază manufacturieră, acesta pare să fi dispărut definitiv.
Mai rău, epoca motorului cu combustie internă, în care Germania s-a bucurat de un avantaj competitiv de aproape 100 de ani, se apropie de sfârșit, China și alții dând toate semnele de a ocoli efectiv vechea tehnologie și de a trece direct la vehiculele electrice.
Capacitatea și determinarea Germaniei de a se adapta nu ar trebui niciodată subestimate. În plus, Germania este o economie mare și, prin urmare, foarte rezistentă la orice schimbare structurală care i s-ar putea întâmpla.
În plus, unele dintre cele mai recente modele de vehicule electrice ale sale sunt de neegalat. Capacitatea de producție și infrastructura necesară pentru a face saltul în noua eră sunt, de asemenea, cu mult înaintea a tot ceea ce se vede în Marea Britanie, a cărei capacitate de a trece de la producția de mașini de volum la noua eră a VE pare din ce în ce mai îndoielnică.
Olaf Scholz, cancelarul german, a fost în acest weekend în așa-numitul „triunghi al litiului” din Argentina, Bolivia și Chile, unde se crede că se află mai mult de jumătate din rezervele de litiu din lume, încercând să le convingă să nu cedeze tentațiilor Chinei și să se alăture piețelor germane. În acest sens, America Latină este, potențial, noua Rusie a Germaniei, o sursă abundentă de resurse naturale pentru industria auto de producție în masă, potrivit The Telegraph.
