Știați că la Obor se face comerț de aproape patru secole? Poate că da, unii dintre voi. Dar eu sigur nu știam că în buricul Bucureștiului mai găsești lămpi pe gaz. Și nu expuse ca piese de muzeu, ci de vânzare. Există și clienți. O să înțelegeți cum este posibil după ce citiți acest material. Și dacă tot îl parcurgeți, veți descoperi și povestea magazinului ”La Mita” și a fraților Ioana Petrescu și Alexandru Sandu. Bine ați venit la un nou episod din seria ”Antreprenor de Obor”.
O bătălie sângeroase dintre două armate și o mănăstire au fost ingredientele care au pus bazele comerțului în zona Obor. La finalul lunii octombrie 1632 domnitorul numit de Imperiul Otoman, Iliaș Radu, încearcă să își ia tronul din mână celui care îl ocupase în timp ce el se întorcea de la Constantinopol. Matei Basarad a devenit liderul Țării Românești în vara lui 1632, într-o perioadă în care nu exista, practic, o autoritate la București: domnitorul Leon Tomșa fusese mazilit de otomani, iar cel nou numit se afla încă la Constatinopol. În acest context are loc în octombrie o bătălie decisivă pentru tron între armata condusă de Matei Basarab și cea a lui Iliaș Radu. Locul de desfășurare al confruntării a fost lângă mânăstirea Plumbuita din apropierea râului Colentina.
Locul unde se făceau logodne
Matei Basarab câștigă bătălia și, după câteva luni, reușește să primească steagul de investitură de la otomani. Cum numărul morților a fost unul însemnat, la inițiativa domnitorului, a fost organizată în memoria celor care și-au jertfit viața „o serbare cu împărțeală de pomene”. Așa a apărut un tărg anual, care a primit în timp denumirea de Târgul Moșilor, organizat în primăvara fiecărui an pe actualul loc al Halei Obor.
O frumoasă descriere a acestei sărbători întâlnim la istoricul Dimitrie Papazoglu: „Odată cu ivirea florilor și înverzirea mărfurilor se făceau logodne, se rudeau cei de la câmp cu cei de la munte, în fine, ținea târgul moșilor o săptămână, începând de luni, joi se veseleau și jucau în prezența domnitorului și a căpeteniilor țărei. Lăutarii cântau”.
Dar era un eveniment anual. Târgul a devenit unul permament la finalul secolului XIX, după o decizie a domnului fanariot Nicolae Mavrogheni de a muta târgul de vite din actuala zonă a Batiștei în Oborul de astăzi.
O nouă vizită la Hala Obor
Pe locul fostului Târg al Moșilor și al târgului de vite există Hala Obor. Pe care am vizitat-o pentru un nou episod din seria ”Antreprenor de Obor”. Iar într-unul din magazinele aflate pe o latură exterioară a Halei am găsit ceva ce nu îmi imaginam că mai cumpără cineva în București: lămpi pe gaz.
Așa intrat în vorbă cu cea care conduce mica afacere. ”La Mita”, așa cum este cunoscut locul în Obor, este un magazin universal nealimentar de 100 de metri pătrați. Ioana Petrescu (54 de ani) deține afacerea împreună cu fratele ei, Alexandru Sandu (48 de ani). Femeia este în același loc de 34 de ani. Avea doar 20 de ani la Revoluției iar mama ei era șefa unui restaurant expres din rețeau Intreprinderilor de Alimentație Publică Locală Bistrița aflat în spațiul în care acum este magazinul. Mama se numește Mita. Așa mi-am clarificat și de unde vine numele afacerii.
În 1990 a debutat ca o afacere de familie. ”Am început cu mama și tata, iar mai târziu s-au alăturat soțul și fratele meu. Primul magazin avea 30 de metri pătrați și era o alimentară. Am renunțat repede la acel proiect pentru că era complicat cu alimentele, foarte multe controale. Așa am ajuns la ideea acestei afaceri. La fiare nu se strică nimic”, își amintește Ioana Petrescu.
Ioana Petrescu si Alexandru Sandu continuă afacerea de familie începută în 1990
”Am îmbătrânit la Obor”
Când au trecut de la alimente la electrocasnice, oale, scule și chimicale au extins magazinul pe toată suprafața restaurantului care tocmai se închidea: 130 de metri pătrați. În timp s-au limitat la 100 de metri pătrați. Asta și din cauza faptului că au rămas doar ea și fratele să se ocupe de afacerea familiei.
Mama s-a retras când Ioanei i s-a născut singurul copil, o fată care acum are 23 de ani și este studentă. Mama Mita a rămas acasă pentru a crește copilul. Soțul Ioanei a murit în urmă cu 18 ani. „Un infarct. Am plecat la munte veseli și ne-am întors cu el în coșciug. Avea doar 35 de ani. El a murit tânăr, eu am îmbătrânit la Obor”, îmi spune întristată femeia.
În magazinul deținut de cei doi frați găsești de la oale de gătit și aparatură de bucătărie până la ustensile de întreținere a grădinii și chimicale. Ceea ce îmi atrage atenția în discuțiile ei cu clienții este că știe pe de rost toate prețurile din magazin. Așa aflu că are peste 500 de sortimente de produse. Este un du-te vino continuu în acest loc, cu oameni care caută obiecte dintre cele mai diverse.
Femeia le răspunde tuturor foarte jovial, le dă sfaturi despre ce li s-ar potrivi mai bine în funcție de nevoi și le indică unde pot găsi un produs pe care ea nu îl are în acel moment. De altfel, îmi spune că acesta este secretul prin care reușește să reziste cu mica lor afacere într-o perioadă în care concurența mustește de mari magazine.
”Am prețurile mai mici decât în marile magazine de profil, dar cel mai important este că eu îi sfătuiesc pe clienți. Că nu toți oamenii știu exact ce tip de ustensilă le trebuie, știu la ce au nevoie de ea. Așa că ei capătă încredere și se întorc la mine”, îmi explică femeia. În ceea ce privește prețurile, spune că practică un adaos comercial de 30-35%.
Speriați de știrile de la televizor oamenii încă mai cumpără lămpi pe gaz
Secretul lămpilor cu gaza
Oferă și drept de retur. O doamnă are nevoie de un capac pentru o oală, dar nu știe exact ce dimensiune are nevoie. I se pare că ar fi bună una din cele expuse, dar nu e sigură. Așa că o roagă pe Ioana Petrescu să o lase să o schimbe dacă acasă constantă că nu este bună. ”O aduc curată, doar verific dacă se potrivește. Dar v-o aduc în martie că mâine plec la țară”, îi spune femeia. ”Mergeți liniștită. Ne știm de atâția ani”, îi răspunde proprietara magazinului.
Pe tejghea văd expuse trei lămpi pe gaz. Au și preț, dovadă că nu sunt piese de decor, ci obiecte destinate comerțului. ”Cine mai cumpără așa ceva?”, o întreb. ”Oamenii mai caută pentru că sunt speriați că taie ăștia curentul. Acum vând vreo 10-12 lunar, dar a fost o perioadă când se dădea la televizor des că rămânem fără energie din cauza războiului. Atunci nu aveam eu marfă câtă cerere exista pentru aceste lămpi. Am vândut sute în decurs de câteva săptămâni. Și mai am clienți de la case de producție de filme și spoturi publicitare. E la modă acum cu filmele despre perioada comunistă și au nevoie. Și la ei am vândut câteva sute”, îmi explică femeia.
La începutul anilor 90 a existat un mesaj de protest al oamenilor care conștientizau în ce transformase noua putere televiziunea națională. ”Ați mințit poporul cu televizorul”, era un mesaj des întâlnit atunci. Se pare că acel mesaj s-a transformat în ”Ați speriat poporul cu televizorul„. Are și gaz lampant pentru ele, în caz că vă temeați că nu plecați cu ele gata funcționale din magazin. O sticlă de gaz costă 20 de lei, iar o lampă între 60 și 100 de lei.
Cum merg afacerile? E o întrebare standard la aceste discuții. Nicio surpriză nici în cazul acestui magazin: ”Nu vindem ca în anii 90. Atunci încasam echivalentul de acum a 8000 de lei zilnic, acum luăm cam 4000 pe zi. Depinde și de lună, cele de început de an sunt cele mai slabe”.
Clienții: pensionari în timpul săptămânii, tineri în week-end
Clienții sunt în general pensionari, deși în ora pe care am petrecut-o în magazin a avut și mușterii cu vârste de 30-40 de ani. ”În week end vin mulți tineri la cumpărături, iar în timpul săptămânii cei mai în vârstâ”, îmi explică femeia.
În timp ce ea asigură relația cu clienții, fratele este cel care se ocupă de aprovizionare. Face asta de două ori pe săptămână. În acele două zile femeia este ajutată de fata ei. Nu ar putea să stea singură în magazin. Are obiecte expuse și în exterior și acolo este neapărat nevoie să stea cineva. De ce? Unora dintre concetățeni capitalismul nu le poate bloca dorința de a-și folosi talentul de manglitori.
Cu toate că fata o ajută când fratele este plecat la marfă, nu ar dori să îi lase afacerea. ”Eu și fratele câștigăm câte un salariu decent din acest magazin, dar mi-aș dori ca fata mea să facă altceva. Este vorba și de bani și de sănătate”, îmi spune. Partea cu sănătatea o simt pe propria-mi piele. În ziua când am avut discuția afară erau 14 grade. În magazin erau mai puțin de 10.
Înainte de a închide povestea acestei mici afaceri din Hala Obor, un mic detaliu: ”La Mita” se poate plăti și cu cardul.
Istoria serie „Antreprenor de Obor”
”Fiecare vizită ȋn #HalaObor este o adevărată aventură pentru cei mici 🐟
Învață despre hrană proaspătă și sănătoasă, despre cum să își aleagă alimentele și cum să gestioneze bugetul de cumpărături”, scria zilele trecute într-o postare de pe pagina de Facebook a Halei. De la aceste mici texte și fotografii a pornit ideea acestui serial, unul dedicat oamenilor care și-au luat destinul financiar în propriile mâini și care reușesc să supraviețuiască într-o perioadă în care marile lanțuri de magazine îi înconjoară ca într-un soi de asediu.
În primul episod al seriei ”Antreprenor de Obor” am scris despre Gavrilă Creța. Este un bistrițean care face naveta la București de două decenii pentru a-și vinde curelele pe care le confecționează împreună cu soția. Povestea lui o puteți citi aici.
În al doilea episod al acestei serii am scris despre Costantin Netezescu, cel mai vechi comerciant din Hala Obor. Nea Costel, așa cum este cunoscut în zonă, este măcelar în același loc din 1981. Povestea lui o puteți citi aici.
În al treilea episod am scris despre Ștefania Grigore, o comerciantă de haine pe care căsătoria a adus-o pe drumul antreprenoriatului. Face asta de aproape trei decenii și acum are trei standuri în Hala Obor. Povestea ei o puteți citi aici.
Secretul pastramei
Săptămâna trecută, în al patrulea episod am prezentat povestea lui Eduard Năvală, un inginer chimist care produce și vinde între cinci și șase tone de detergent în fiecare lună. Povestea lui o puteți citi aici.
În episodul cinci v-am spus povestea lui Aurelian Taban, un croitor în vârstă de 80 de ani care are același stand în Hala Obor de trei decenii. Antreprenorul are o problemă clasică pentru vremurile noastre: are comenzi, dar nu găsește angajați. Povestea lui o puteți citi aici.
În episodul șase l-am descoperit pe Mara Manole și povestea unei rețete de pastramă descoperite în anii 80 la Palatul Șuțu. Acum vinde aproape trei tone săptămânal din acest produs. Povestea lui o puteți citi aici.
Săptămâna trecută am relatat povestea Mirelei Nuța, o femeie care la începutul anilor 90 a rămas șomeră, cu copil mic și a divorțat. Din acest dezastru personal a apărut ideea antreprenoriatului. Acum ține alături de fiica ei un stand cu produse alimentare și de curățenie. Povestea ei o puteți citi aici.
