Scările blocurilor au fost martorele marelui exit de brazi din casele oamenilor. Sărbătorile au trecut, decorațiunile au fost strânse și este timpul pentru o nouă curățenie generală. Așa că, astăzi, vă propun să cunoaștem un antreprenor din Obor care oferă soluții ieftine pentru această operațiune. Eduard Năvală este inginer chimist și produce detergent în apropiere de Piața Muncii. Pe care îl vinde în Hala Obor.
Astăzi găsim zeci, dacă nu chiar sute, de variante de detergenți pentru haine și pentru curățat casa. În marile magazine sunt raioane întregi dedicate acestor produse. Poftă de muncă la curățenie să ai. Dar nu am avut parte de această abudență mereu.
La jumătatea lui decembrie, a apărut un sondaj caracterizat de presă și sociologi ca fiind îngrijorător. Aproape jumătate dintre români, 46,4%, declarau că se trăia mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Cu două procente mai mulți oameni susțin asta decât în urmă cu 10 ani.
Viață de proletar: criză de detergenți
Numai că pe vremea aceea se trăia atât de bine încât nici măcar detergent nu aveam din belșug. Reiese asta dintr-o ședință a conducerii statului din decembrie 1981. În acea perioadă, Polonia trecea printr-o gravă criză economică și socială, iar generalul Wojciech Jaruzelski, șeful statului, ceruse ajutor de urgență țărilor socialiste.
În acest context, în data de 17 decembrie 1981 se întrunește Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. pentru a analiza în ce măsură România poate ajuta Polonia. Ceaușescu spune în timpul ședinței că medicamentele ar trebui livrate în mare măsură de ruși, acestea fiind în lista de priorități la polonezi. Este de acord să livrăm și noi o cantitate. Dar, în mod cu totul surprinzător, Ceaușescu spune că detergenți nu ne permitem să le livrăm polonezilor.
Dero era cea mai cunoscută marcă de detergent în comunism, Ciudat este ca făceau reclamă la un produs care se găsea greu
Dialog hilar între Nicolae și Elena Ceaușescu
Vă redau dialogul care se regăsește în stenograma acelei ședințe.
– Tov. Nicolae Ceauşescu: Medicamente o să le dea Uniunea Sovietică. Dacă nu au, atunci sovieticii să ne dea petrol, să-l prelucrăm în contul lor! Sigur, îi putem ajuta, dacă nu au rafinării în apropiere. Sigur, să dăm ceva medicamente. Detergenţi nu avem acum.
- Ion Dincă: 15% avem export şi 85% merg la intern.
- Cornelia Filipaş: Sunt cu 8.000 de tone în restanţă.
- Nicolae Ceauşescu: Nimeni, la ţară, nu folosea detergenţi, toată lumea, la noi, îşi făcea săpun. Nu rămâne nimeni fără săpun!
- Elena Ceauşescu: Toată lumea s-a învăţat să folosească numai detergenţi!
- Nicolae Ceauşescu: Puţin s-a întins spălatul acesta cu detergenţi.
- Elena Ceauşescu: Se spală până şi duşumeaua cu detergenţi.
- Nicolae Ceauşescu: Aşa este! Înainte se punea puţină sodă în apă şi spăla foarte bine.
- Elena Ceauşescu: Detergenţii se consumă foarte mult şi în industrie.
- Nicolae Ceauşescu: Şi cenuşa se folosea; o puneau în apă şi cu leşia spălau.
Ceea ce nu știa cuplul Ceaușescu este că în mediul rural chiar se făcea săpun de casă. Încă se mai face, dar producțiile au fost mult diminuate mult din lipsa materiilor prime. Cum oamenii nu prea mai cresc animale acasă, lipsește grăsimea necesară fabricării unui astfel de săpun.
O rețetă practică și sigură ne spune că, pentru prepararea săpunului, avem nevoie de 1 kg de grăsime, 200 gr sodă caustică, 2 litri leșie tare făcută cu apă de ploaie.
Acest tip de săpun este cel care probabil se vindea și în Târgul Moșilor în secolele trecute. Oamenii de la țară veneau la acest târg de la marginea Bucureștiului de atunci pentru a vinde diverse produse făcute în propria gospodăriei. Săpunul mirosea a pelin, a mentă, a nuc, chiar și a levănțică. Plante care mai aveau și rolul de a îndepărta insectele, pe lângă acela de a înmiresma lenjeria.
Ionică Stan este pensionar și colaborează cu producătorul de detergent din anul 2022
Un stand inedit în Hala Obor
Acum nu mai există Târgul Moșilor, dar există Hala Obor. Am făcut o nouă vizită să găsim o nouă poveste. Pe unul dintre culoarele din apropierea intrării dinspre Parcul Păsărari l-am găsit pe Ionică Stan, un pensionar care vinde detergenți. Aflu imediat că el este doar un colaborator al celui care îi produce și are standul din Hală închiriat. Dar omul, un pensionar în vârstă de 67 de ani, este foarte volubil și îmi prezintă marfa. ”Avem detergent pentru mașină de spălat automată la 30 de lei pentru cinci litri, balsam la 25 de lei tot pentru cinci litri, săpun lichid tot 25 de lei pentru aceeași cantitate”, îmi spune bărbatul.
La stand mai găsiți și detergent de vase tot la 25 de lei pentru cinci litri. ”Acesta este cu parfum de flori de tei”, îmi atrage atenția domnul Stan. Mai găsiți detergent de pardoseli, pentru geamuri, pentru mobilă, degresant pentru aragaz și oale și detartrant de calcar și rugină. Chiar și odorizante, îmi prezintă veselul pensionar. Practic, tot setul pentru o curățenie completă în casă și în șifonier.
Îmi spune și cum a ajuns să vândă la acest stand: ”Am fost funcționar public la Primăria Sectorului 2. Am ieșit la pensie și am zis să îmi caut ceva să mai câștig niște bani pe lângă ce primesc. Și l-am găsit pe internet pe domnul care produce detergenții. Așa a apărut și acest stand în 2022. Este singurul lui punct de desfacere”.
Drumul de la pierdere la profit
Primul an standul a fost pe pierdere. Până a început lumea să afle de el. Vindea cam de 100 de lei pe zi la început. Acum spune că încasează între 300 și 500 de lei zilnic. Își notează totul într-un caiet. Să îi dea raportul patronului seara. În ziua în care am fost eu acolo, vânduse de 390 de lei și mai erau două ore de program. Să zicem o medie de 400 de lei pe zi. Asta înseamnă cam 8.000 de lei în fiecare lună. Standul este deschis cinci zile pe săptămână, fiind închis duminica și lunea.
Acum, de vreo șase luni, îmi spune că au trecut pe profit. Au și clienți fideli. ”Domne, lumea s-a temut la început. Că și-au mai luat țepe cu detergenți de prin alte târguri, dar acum, după ce au văzut că sunt buni, revin la noi. În general, clienții noștri sunt din familii numeroase, care au nevoie să spele mult”, îmi explică bărbatul.
Am o curiozitate. Cinci litri de detergent sunt cam mulți. Dacă nu e mulțumit omul și ia degeaba asa cantitate. Are o soluție și pentru asta. ”Mi-a adus patronul mostre. Celor mai neîncrezători le dau fiole mai mici să testeze acasă”, îmi spune zâmbind Ionică Stan.
Eduard Năvală produce detergenții într-un vas de 100 de litri dotart cu elicoidă
O cameră și un malaxor
Dar seria noastră se numește ”Antreprenor de Obor”. Așa că este nevoie de o discuție și cu cel care deține această mică afacere. Așa că l-am vizitat pe Eduard Năvală (62 de ani) la locația unde prepară detergenții. Are un spațiu închiriat la partenerul unui bloc din apropiere de Piața Muncii. Cam 40-50 de metri pătrați. Acolo și-a confecționat un mic malaxor pentru a amesteca substanțele necesare producerii unui detergent. Este un butoi din plastic de aproximativ 100 de litri în care are elicoidă pentru amestecare care sunt puse în mișcare de un motor aflat deasupra vasului. În cameră mai are rafturi pe care sunt puși detergenții și butoaie cu materii prime.
Îmi spune că pentru spațiu plătește o chirie de 300 de euro pe lună. Dar cum a ajuns să facă această mică afacere? ”Sunt inginer chimist și între 1996 și 2018 am lucrat ca șef de producție la Interstar Chim, o companie care produce detergenți. Eu organizam tot procesul de producție. Am văzut că le merge foarte bine și așa mi-a venit ideea. Detergenții sunt ca mâncarea, ai nevoie de ei tot timpul”, îmi spune bărbatul.
Așa că în 2005 și-a deschis firmă și a pornit pe drumul antreprenoriatului. La început a vândut doar la cunoscuți. Pânâ în vara lui 2022, când a deschis standul din Hala Obor, a vândut doar pe internet și la firme de curățenie. Acum vinde între cinci și șase tone de detergent în fiecare lună. Vinde cam de 2.000 de euro către firme de curățenie, la care se adaugă și cei 8.000 de lei (1.600 de euro) proveniți din Hala Obor.
Eduard Năvală vinde între cinci și șase tone de detergent în fiecare lună
Inovația de la Piața Muncii
E mulțumit? ”Nu mă îmbogățesc, dar este o pasiune. Tata a fost profesor de chimie și de la el am deprins pasiunea. Iar aceste produse sunt rețete proprii. Am pornit la drum cu gândul să fac ceva accesibil ca preț”, explică Eduard Năvală. Pentru a-și completa veniturile mai are și un part-time job. Este asistent tehnic pentru un importator de materii prime pentru detergenți. De acolo își ia și el marfa.
Spune că are și o inovație în ceea ce privește detergenții. ”Balsamul și detergentul pentru rufe au același miros. Nu s-a gândit nimeni la asta, dar este logic. Ele se folosesc pentru aceeași haină, așa că e normal să aibă același miros. Am două seturi, cu miros de arielus și cu perlă neagră”, spune mândru bărbatul.
La 14:00 termină lucrul la firma unde este angajat și trece în rolul de antreprenor. Lucrează cam 3-4 ore pe zi pentru a produce detergenți și pentru a-i transporta în Hala Obor și la ceilalți clienți. Îmi spune că folosește concentrații de substanțe chimice cuprinse între 5% și 10%, restul fiind apă. Costul de producție este cuprins între 20 și 30% din prețul final. Practic, dacă un cinci litri de detergent se vinde cu 25 de lei în Hala Obor, înseamnă care are un cost al materiilor prime de 5-7,5 lei pentru fiecare bidon.
Aceasta a fost povestea lui Eduard Năvală și a detergenților pe care îi fabrică singur. Și a colaboratorului din Hala Obor, Ionică Stan, un vânzător volubil cum fiecare patron și-ar dori să aibă.
Istoria seriei ”Antreprenor de Obor”
Seria aceasta a pornit de la o pagină de Facebook și postările ei pline de prospețime. Iată ce scria zilele trecute: ”Micul Obor este unul dintre magazinele pe care nu trebuie să le ratezi atunci când vii la cumpărături ȋn #HalaObor. Găsești aici 🧀 brânzeturi și 🥩 produse din carne, proaspete, 100% românești. Ingredientele provin din mai multe regiuni ale țării, iar preparatele au la bază rețete atât rețete tradiționale, cât și moderne. Ai ȋncercat produsele?”. Produsele ca produsele, dar probabil va trebui să vedem și povestea acestui loc într-un din episoadele acestei serii.
În primul episod al seriei ”Antreprenor de Obor” am scris despre Gavrilă Creța. Este un bistrițean care face naveta la București de două decenii pentru a-și vinde curelele pe care le confecționează împreună cu soția. Povestea lui o puteți citi aici.
În al doilea episod al acestei serii am scris despre Costantin Netezescu, cel mai vechi comerciant din Hala Obor. Nea Costel, așa cum este cunoscut în zonă, este măcelar în același loc din 1981. Povestea lui o puteți citi aici.
În al treilea episod am scris despre Ștefania Grigore, o comerciantă de haine pe care căsătoria a adus-o pe drumul antreprenoriatului. Face asta de aproape trei decenii și acum are trei standuri în Hala Obor. Povestea ei o puteți citi aici.
