Sancțiunile occidentale au afectat producția de tancuri a Rusiei, inclusiv mașina completă și componente importante precum sistemele optice și rulmenții cu bile. Acest lucru a forțat Rusia să opereze și să modernizeze tancurile mai vechi din epoca sovietică.
Un raport recent al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) analizează impactul sancțiunilor asupra industriei de apărare a Rusiei și efectul acestora asupra războiului din Ucraina.
De asemenea, acest lucru a pus Rusia în două dileme: una, între tancurile sale moderne și cele mai vechi, în special, și, în al doilea rând, între tancuri și industria sa de transport civil în general. Anumite componente electrice, electronice și mecanice sunt comune în mașinile civile și militare.
Producția de tancuri
Potrivit raportului, Rusia a pierdut între 1.845 și 3.511 tancuri în Ucraina și se crede că deține aproximativ 5.000 de tancuri în rezervă. Tancul de luptă principal (MBT) T-72B3 a suferit pierderi deosebit de mari, deoarece T-90M „Provy” (Breakthrough) al Rusiei încă nu ieșise din producția de serie.
Acest lucru a forțat în cele din urmă Rusia să aducă tancuri mai vechi din epoca sovietică, fabricate cu zeci de ani înainte ca programul de modernizare militară a Rusiei să înceapă în 2011. Printre acestea se numără T-55, T-62 și T-64, care par să fi fost puternic modernizate pe baza numeroaselor fotografii din social media.
Primind blindate, motoare și sisteme de comunicații mai noi, au fost și ele pierdute în număr mare în Ucraina – fie abandonate, fie distruse -, dar au contribuit la faptul că blindatele ucrainene nu au rămas fără apărare.
„În plus, apariția destul de rară a unor echipamente mai avansate, cum ar fi MBT-urile de generația a treia T-90A și T-90M sau MBT-urile modernizate T-80BVM, poate sugera că acestea au fost ținute intenționat departe de linia frontului”, au declarat în studiu analiștii CSIS Max Bergmann, Maria Snegovaya, Tina Dolbaia, Nick Fenton și Samuel Bendett.
Raportul citează „surse militare de încredere în limba rusă” din 2020, care indică faptul că Rusia deținea aproximativ 700 de T-90 și T-80 și până la 2.000 de T-72.
Până atunci, se estimează că Rusia a mai depozitat 200 de T-90, 3.000 de T-80 și 7.000 de T-72 – împreună cu mii de T-54, T-55 și T-62 mai vechi. „Multe dintre aceste tancuri mai vechi, inclusiv T-54 și T-55, au fost scoase din depozite și trimise pe frontul din Ucraina pentru a suplimenta pierderile anterioare”, s-a adăugat în raport.
Dar și înlocuirea acestor tancuri pierdute depinde de capacitatea industriei rusești de apărare, care, conform concluziilor CSIS, a fost grav afectată. În timp ce a pierdut 148 de tancuri pe lună în Ucraina, capacitatea UralVagonZavod, principalul producător rus de tancuri, este de numai 20 de tancuri pe lună.
Astfel, în loc să fabrice tancuri complet noi T-72B3, T-90M, T-80BVM sau T-14 Armatas, Rusia va trebui probabil să actualizeze și să modernizeze puternic tancurile mai vechi din epoca Războiului Rece și să le arunce în luptă.
Sistemele optice
Cu toate acestea, această opțiune ar putea să nu fie pe deplin reușită, având în vedere restricțiile impuse asupra unor componente electronice și componente importante pe care Rusia le importa în mod tradițional din Occident. Printre acestea se numără sistemele optice și rulmenții cu bile, aceștia din urmă fiind esențiali chiar și pentru economia Rusiei, care este puternic dependentă de sectorul feroviar.
Înainte de război, armata rusă a importat sistemele optice pentru tancurile sale de vârf din Franța, care acum a întrerupt vânzările către clienții ruși în urma sancțiunilor.
Prin urmare, se pare că Rusia își retehnologizează T-80BVM MBT cu vechea lunetă optică pentru artilerie 1G42 și tancurile T-72B3M cu lunetă mai puțin sofisticată 1PN96MT-02, mai degrabă decât cu Sosna-U, care este mai performant. Acest lucru se datorează faptului că Sosna-U utilizează componente franceze sofisticate pe care Rusia nu le mai poate achiziționa, datorită sancțiunilor.
Sosna poate să privească înainte și să vadă tancurile inamice la patru kilometri, față de cei doi kilometri ai 1PN96MT-02; are un canal de zi în loc de doar un canal de imagine termică și capacitatea mai avansată de a se sincroniza cu senzorii computerizați pentru a ajuta la urmărirea țintelor.
Rusia este, de asemenea, puternic dependentă de rulmenții de fabricație occidentală, importând rulmenți cu bile în valoare de 419 milioane de dolari în 2020, din care 55% au provenit din Europa și America de Nord.
Rulmenții cu bile sunt o componentă fundamentală în toate mașinile, inclusiv în echipamentele militare, cum ar fi avioanele cu reacție, tancurile și submarinele, și în cele de uz cotidian, cum ar fi vehiculele, bicicletele sau echipamentele de construcții.
Opțiunea de a trece la furnizori chinezi sau din Asia de Sud-Est, cum ar fi Malaezia, prezintă riscul de a primi rulmenți de calitate mai slabă, ceea ce ar putea afecta performanța tancurilor rusești pe câmpul de luptă, potrivit EurAsian Times.
În plus, cu orice surplus sau stoc de rulmenți cu bile pe care Rusia l-ar fi putut salva, va trebui să le împartă și pe acestea între trenurile sale și industria de apărare.
CSIS sugerează că Rusia și-a ales, probabil, industria de apărare pentru moment, dar rămân întrebări cu privire la durabilitatea și fiabilitatea opțiunilor alternative de import și a producției interne.
