Schimbarea orientării Germaniei în ceea ce privește motoarele cu ardere internă, opoziția din ce în ce mai mare față de zonele cu emisii reduse din Franța și prețul ridicat al modelelor electrice sunt factori care împiedică tranziția sectorului
Mișcarea care transporta mașina electrică, promisă unei ascensiuni irezistibile, s-a blocat brusc, undeva între Bruxelles și Strasbourg. Din cauza schimbării de direcție a Germaniei, care blochează ratificarea acordului european de interzicere a comercializării vehiculelor termice până în 2035, această decelerare a dat naștere unui protest care, până atunci, se defășura în tăcere, scrie publicația franceză Le Monde.
Zero emisii, scumpă treabă
Prin susținerea unui statut „zero emisii” pentru combustibilii sintetici – ale căror virtuți pentru mediu, cum ar fi disponibilitatea, sunt problematice, și au costul foarte ridicat – Germania a cristalizat opoziția față de o tranziție accelerată la electricitate. Berlinul, care fusese totuși unul dintre principalii artizani ai acordului, a adus în urma lui o coaliție de țări care, până atunci, nu își exprimaseră atât de clar neîncrederea.
Italia, dar și Cehia, Slovacia, Polonia, România și Ungaria produc mașini termice și au în comun că nu au lansat un program masiv de electrificare a parcului lor de vehicule. Economistul Bernard Jullien, lector la Universitatea din Bordeaux, observă, de asemenea, că în Germania există o nemulțumire tot mai mare în rândul „IMM-urilor subcontractante, care văd că grupuri mari revendică o parte din activitate”.
Consecințele sociale ale mutației din domeniul auto încep să devină perceptibile. Anunțul de la mijlocul lunii februarie al Ford Europe – care își va reduce și electriza gama – de a desființa 3.800 de locuri de muncă, în principal în Germania și Marea Britanie, confirmă că schimbările în curs vor fi dureroase în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. În ceea ce privește creșterea costului materiilor prime necesare producerii bateriilor și creșterea prețului energiei electrice, acestea atârnă în costurile de achiziție și utilizare. Unii producători observă că comenzile pentru vehicule electrice nu mai sunt la fel de numeroase.
Nici în Franța nu mai ține vraja
În Franța, unde mașina electrică reprezintă acum 13% din înmatriculări, trecerea la „zero emisii” nu este un flux calm. În ultimele luni, un val de panică a cuprins aleșii locali confruntați cu generalizarea, planificată începând cu 2025, a Zonelor cu emisii reduse (ZFE) în cele 43 de aglomerări de peste 150.000 de locuitori.
În Lyon, Marsilia, Paris, Reims sau Grenoble, măsurile care interzic vehiculele cele mai poluante (începând cu diesel) au fost relaxate sau sunt în curs de relaxare. Acest pas în spate este impus de opoziția palpabilă a unei părți a populației, confruntată cu imposibilitatea de a opta pentru un vehicul recent – mai ales dacă este electric, în ciuda subvențiilor. Discursul deschis anti-ZFE al Raliului Național întărește natura potențial explozivă a acestei probleme.
Actuala „watt-auto” trece printr-o pasă proastă. Acest context, devenit mai puțin favorabil, subliniază că Europa își stabilește un obiectiv pentru industria de automobile, este la latitudinea acesteia din urmă să găsească mijloacele pentru a-l atinge. O afacere pe care amintirea încă vie a „dieselgate” a făcut-o până acum inadmisibilă.
Erwan Gaudemer, expert în automobile la consultantul Roland Berger, notează: „Luăm toate măsurile ca trecerea la electricitate să nu aibă o serie de impacte negative”. Și să adaug: „Politicile foarte active de electrificare realizate în China și Statele Unite creează un proiect uriaș. Acum producătorii vor decide în ce parte a lumii își vor înființa fabricile de asamblare a vehiculelor și de producție de baterii. Dacă nu se iau decizii clare și rapide, Europa își va pierde avansul.
„Un tren nebun”
Nimeni, însă, nu pare să se îndoiască de faptul că viitorul automobilului este într-adevăr electric. Viteza dobândită în procesul de abandonare a motorului termic pare ireversibilă. O opinie rezumată de Roberto Vavassori, unul dintre liderii producătorului italian de echipamente Brembo, citat de Automotive News: „Mișcarea de electrificare a industriei auto arată ca un tren nebun, dar cea mai proastă variantă ar fi imobilizarea sau amânarea acestuia, dată fiind amploarea investiţiilor făcute de constructori”.
În timp ce președintele Volkswagen, Oliver Blume, pledează pentru carburanți sintetici, grupul a anunțat un plan de 122 de miliarde de euro pe cinci ani pentru a-și consolida gama, cu ambiția de a ajunge din urmă pe americanul Tesla.
Întrucât electrificarea nu mai are timp de pierdut, această reacție trebuie să fie o oportunitate pentru o revizuire. Bernard Jullien consideră că „viziunea europeană a tranziției ecologice a automobilului a rămas prea tehnică, nu suficient de politică”. De asemenea, îi critică pe „ecologiști, care se ascund în spatele urgenței climatice fără să încerce să vadă că sunt oameni care au mașini vechi și nu înțeleg neapărat eforturile care li se impun”.
În fine, producătorii de automobile care, sub influența direcții mărcilor germane, au atacat piața electrică din vârful de gamă, ar avea tot interesul să se preocupe mai mult de accesibilitatea modelelor lor, în timp ce ajutoarele pentru achiziție tind să scadă. Democratizarea energiei electrice, cheia de boltă a tranziției energetice a sectorului transporturilor – și terenul pe care mărcile franceze ar trebui să fie cel mai în largul lor– este de mult așteptată.
Va trebui să așteptăm până la sosirea viitorului Renault 5 și Citroën ëC3 în 2024, apoi Volkswagen ID.2 în anul următor pentru a vedea în sfârșit o ofertă de vehicule electrice în jur de 25.000 de euro. O sumă comparabilă cu prețul mediu de achiziție plătit pentru o mașin
