La zi, din lumea energiei. Gazele naturale în Europa, sub 700 de USD mia de metri cubi

Așa după cum v-a obișnuit, infofinanciar.ro vă prezintă cel mai complet buletin de știri și cea mai bună selecție de titluri din zona energetică.

Una dintre cele mai importante informații ne spune că p prețul gazelor naturale în Europa coboară sub 700 de dolari pe 1.000 de metri cubi pentru prima dată din septembrie 2021, scrie Kommersant.

În Olanda, prețul contractelor futures TTF Gas pentru luna februarie a fost de 726,3 dolari pentru 1.000 de metri cubi. Mai mult, la deschiderea licitației, acesta a fost de 696,4 dolari pentru 1.000 de metri cubi; adică 63,5 euro pe MWh.

Scăderea prețului gazelor naturale în Europa continuă pentru a treia săptămână consecutivă. Pe 22 decembrie, Uniunea Europeană a aprobat oficial plafonarea prețului la gazele naturale la nivelul de 180 de euro pe MWh; adică aproximativ 1960 de dolari pe 1.000 de metri cubi. Acest plafon de preț va intra în vigoare la 15 februarie.

Polonia a importat o cantitate record de gaze naturale lichefiate

Polonia a primit anul trecut un număr și un volum record de transporturi de gaze naturale lichefiate (GNL), pe măsură ce s-a diversificat de la sursele de energie rusești. Moscova a întrerupt livrările de gaze către Polonia în aprilie, deși Varșovia plănuia în orice caz să le încheie până la începutul anului 2023.

În 2022, terminalul polonez de GNL din Świnoujście a primit 58 de transporturi care au transportat 4,4 milioane de tone de GNL, a raportat astăzi compania de stat de gaze PGNiG. Aceasta a însemnat cu 66% mai multe livrări și cu 57% mai mult GNL decât cele 35 de transporturi care au adus 2,8 milioane de tone în 2021.

Prin urmare, GNL a devenit acum principala sursă de gaz a Poloniei, acoperind o treime din cererea națională, notează Daniel Obajtek, CEO al Orlen, o altă firmă energetică de stat care a preluat PGNiG anul trecut.

Cel mai mare număr de livrări de GNL anul trecut, 36, a venit din Statele Unite, urmat de 18 din Qatar, informează PGNiG. Polonia a primit, de asemenea, două livrări din Nigeria, una din Trinidad și Tobago și, pentru prima dată, una din Egipt.

PGNiG notează că majorarea importurilor a fost posibilă datorită extinderii, anul trecut, a capacității de regazeificare a terminalului Świnoujście de la 5 miliarde de metri cubi (bcm) anual la 6,2 miliarde de bcm. În 2022, aproximativ 94% din această capacitate a fost utilizată.

Între timp, tot anul trecut, Orlen a început să primească livrări de GNL la terminalul lituanian din Klaipeda. Au sosit opt astfel de transporturi, care au transportat jumătate de milion de tone de GNL, cea mai mare parte a fost apoi trimisă în Polonia prin intermediul unei conducte deschise recent. Restul a alimentat piețele din statele baltice.

În 2023, SUA vor rămâne principalul furnizor de GNL al Poloniei, datorită celor două contracte pe termen lung încheiate cu Chenier și Venture Global, care vor aduce împreună aproape 3 milioane de tone de livrări anul viitor. De asemenea, în acest an vor intra în funcțiune primele tancuri de GNL din Polonia.

Polonia își propune ca până în 2026 să pună în funcțiune un nou terminal plutitor de GNL la Gdańsk. Anul trecut, ministrul pentru climă, Anna Moskwa, a anunțat că, datorită interesului manifestat de Ucraina, Slovacia și Republica Cehă, capacitatea sa anuală planificată de regazeificare va fi dublată, ajungând la cel puțin 12 miliarde de metri cubi.

În octombrie, a intrat în funcțiune o nouă conductă care aduce gaze naturale din Norvegia în Polonia, via Danemarca, prin Marea Baltică. Aceasta va avea o capacitate anuală de 10 miliarde de metri cubi.

Turcia își consolidează poziția de centru comercial al gazelor naturale

Turcia și Bulgaria au semnat marți un acord pentru transportul a până la 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an.

Prin noul acord cu Bulgaria, Turcia își consolidează poziția de centru comercial al gazelor naturale.

Acordul istoric pe 13 ani privind gazele naturale semnat săptămâna aceasta între Turcia și Bulgaria reprezintă o oportunitate pentru un comerț mai mare cu gaze naturale cu restul Europei, au declarat miercuri pentru agenția Anadolu cei mai importanți oficiali din domeniul energiei din ambele țări.

Aflați pentru un interviu la Sofia, capitala Bulgariei, ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Fatih Donmez, și ministrul bulgar al Energiei, Rossen Hristov, au vorbit despre cooperarea dintre cele două țări în domeniul gazelor naturale și al energiei, inclusiv despre un acord semnat marți pentru transportul a până la 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an.

În total, cantitatea de comerț și transfer de gaze poate ajunge până la 20 de miliarde de metri cubi, a declarat Donmez.

„Vom contribui la securitatea aprovizionării cu energie a Bulgariei”, a declarat Donmez, adăugând că acordul deschide, de asemenea, ușa pentru un comerț mai larg cu gaze naturale cu restul Europei.

Există o conductă neutilizată care leagă Ucraina, România și Bulgaria de Turcia. Conducta a fost scoasă din funcțiune în ultimii doi ani, odată cu intrarea în funcțiune a Turk Stream.

„Putem pompa gaze către Europa prin flux invers prin conducta neutilizată”, a adăugat Donmez.

În efortul de a deveni un hub de gaze, Turcia și-a îmbunătățit infrastructura de gaze în ultimii ani și continuă să își consolideze poziția de centru comercial de gaze, a spus Donmez. Astfel de acorduri cu țările vecine sunt importante pentru atingerea acestui obiectiv, a adăugat Donmez.

„Ne-am finalizat în mare parte infrastructura fizică”, a spus el.

„Acum, cu acest acord, pot spune că am început de fapt să culegem primele roade. Va fi posibil să transferăm gaze nu numai către Bulgaria, ci și către alte țări vecine prin Bulgaria.”

Ministrul bulgar al Energiei, Hristov, a mai spus că, odată cu noul pact cu Turcia, ambele țări pot extinde comerțul în zona regională.

Războiul dintre Ucraina și Rusia a provocat o întrerupere a fluxului de gaze către Europa, iar singura soluție la această problemă este „prin eforturile unificate ale diferitelor țări”, a susținut Hristov.

Bulgaria și Turcia au făcut un pas important în direcția corectă pentru a ajuta Europa să facă față crizei energetice, a declarat Hristov.

„Acordul are o mare importanță nu numai pentru țările noastre, ci și pentru întreaga Europă”, a adăugat el.

Hristov a declarat că noul acord va oferi ambelor țări infrastructura necesară pentru a satisface cererile de gaze naturale ale altor țări vecine, cum ar fi România, Moldova, Ucraina, Serbia și Macedonia de Nord.

Equinor și RWE construiesc lanțul de aprovizionare cu hidrogen pentru nemți

Equinor (EQNR. OL) și RWE (RWEG.DE) au declarat joi că intenționează să dezvolte un lanț valoric industrial pentru producerea și utilizarea hidrogenului cu emisii reduse de carbon, permițând Germaniei să-și reducă dependența de energia pe bază de cărbune și, astfel, să reducă emisiile de CO2.

Cele două companii intenționează să construiască noi centrale electrice în Germania, care vor fi alimentate inițial cu gaze naturale și mai târziu cu hidrogen fabricat în Norvegia din gaze naturale la instalații de producție construite în comun.

Ele vor construi de asemenea o conductă de hidrogen care să conecteze hub-urile de producție norvegiene cu uzinele electrice din Germania. Investițiile sunt conditionate de aprobările autorităților de reglementare pentru conducta care se dorește să devină operațională în 2030.

Companiile nu au oferit detalii cu privire la angajamentele lor de investiții în cadrul parteneriatului. RWE, cel mai mare producător de energie din Germania, a declarat că parteneriatul va acoperi investiții în valoare de câteva miliarde de euro.

„Dar este prea devreme pentru a intra în detalii. În primul rând, infrastructura trebuie construită și trebuie stabilit un cadru politic adecvat”, a precizat compania.

Parteneriatul reflectă eforturile Germaniei de a se diversifica departe de gazul rusesc, ale cărui livrări s-au oprit în urma războiului din Ucraina, lucru care s-a dovedit dificil, deoarece națiunile producătoare de gaze au o sferă limitată de acțiune pentru a intensifica producția.

În timpul unei vizite în Norvegia a cancelarului german Olaf Scholz în luna august a anului trecut, cu scopul de a obține mai multe angajamente de la cel mai mare furnizor de gaze al Germaniei, premierul Norvegiei, Jonas Gahr Stoere, a declarat că livrările țării au fost la un nivel maxim.

Așa-numitul hidrogen „albastru” obținut din gaz va fi supus captării și stocării carbonului, eliminând astfel peste 95% din emisiile asociate, au declarat Equinor și RWE într-o declarație comună.

Pe termen mai lung, companiile își propun să producă hidrogen „verde” din surse regenerabile, cum ar fi turbinele eoliene offshore, reducând astfel și mai mult emisiile.

„Există o nevoie urgentă de o intensificare rapidă a economiei hidrogenului”, a declarat directorul executiv al RWE, Markus Krebber, în declarație.

„Hidrogenul albastru în cantități mari poate începe, cu conversia ulterioară în alimentare cu hidrogen verde”, a spus el.

Norvegia a depășit de anul trecut Rusia ca cel mai mare furnizor de gaze din Europa, Equinor, controlat de stat fiind cel mai mare exportator, după Gazprom (GAZP) din Rusia. M.M.) a tăiat o mare parte din gazul de care depindea Europa anterior.

Germania planifică mai multe proiecte de import de hidrogen, mai multe dintre noile terminale de import ale țării pentru gazul natural lichefiat (GNL) pregătindu-se, de asemenea, să primească hidrogen într-o etapă ulterioară.

Portugalia anunță o schemă de sprijin pentru hidrogenul din surse regenerabile

La 4 ianuarie, guvernul portughez a anunțat că a demarat o licitație pentru furnizarea de hidrogen regenerabile și biometan, cu scopul de a înlocui gazele naturale cu gaze regenerabile.

Procesul de licitație își propune să sprijine furnizorii de gaze naturale cu suficient hidrogen sau biometan regenerabil pentru a înlocui 1% din gazele naturale în volum pentru părțile a căror furnizare către clienții finali depășește 2.000 GWh/an.

Datele ICIS arată că cererea portugheză de gaze a totalizat aproximativ 60 TWh în 2022, ceea ce ar duce la o cerere de energie de 600 GWh/an pentru a înlocui 1% cu biometan sau hidrogen regenerabil.

În procesul de licitație prezentat de guvernul portughez s-a afirmat că acesta urmărea să stabilească 120 GWh/an de hidrogen regenerabil și 150 GWh/an de biometan, oferind o subvenție maximă de 127 EUR/MWh pentru hidrogen și 62 EUR/MWh pentru biometan.

Se preconizează că contractele vor fi valabile timp de 10 ani.

Ca o condiție de contractare, producătorii vor trebui să obțină autorizația de conectare la sistemul de transport al gazelor naturale. Acest lucru ar putea însemna că producătorii de hidrogen nu ar avea nevoie de stocarea hidrogenului, deoarece producția ar putea intra direct în rețeaua de gaze, reducând costurile totale ale proiectului.

Mecanismul de achiziție – deși a enumerat „hidrogenul regenerabil” – nu a specificat condiții speciale pentru producerea hidrogenului, în afară de a afirma că hidrogenul a fost produs folosind energie electrică și electroliză din surse regenerabile.

Eni dă undă verde celui de-al doilea proiect congolez de GNL

Eni merge mai departe cu un al doilea proiect plutitor de GNL (FLNG) în Congo-Brazzaville, crescând capacitatea sa de lichefiere în țara africană cu un factor de cinci. Eni se așteaptă ca cea de-a doua unitate, de 2,4 milioane de tone annual (mn t/an), să înceapă producția în 2025, după proiectul Tango FLNG de 0,6 mn t/an, care este încă în faza de lansare în acest an. Ambele unități plutitoare își vor procura gazul din blocul Marine XII Congo-Brazzaville, iar capacitatea combinată de 3 mn t/an va fi echivalentă cu mai mult de 4,5 miliarde m³/an de gaze naturale. Firma italiană are sprijinul explicit al guvernului Italian în proiectul Tango FLNG.

Turcia și Bulgaria semnează un acord de cooperare în domeniul gazelor naturale

Turcia și Bulgaria au semnat un acord de cooperare care va permite transferul a până la 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale anual.

Ministrul Energiei și Resurselor Naturale, Fatih Donmez, a fost întâmpinat de omologul său bulgar Rosen Hristov la biroul Consiliului de Miniștri, unde a mers în cadrul vizitei sale în Bulgaria.

În cadrul ceremoniei care a avut loc sub auspiciile lui Donmez și Hristov, a fost semnat un acord de cooperare în domeniul gazelor naturale între cele două țări.

Directorul general al BOTAS, Burhan Ozcan, a semnat în numele Turkiye, iar directorul general al Bulgargaz, Denitsa Zlateva, a semnat în numele Bulgariei.

În declarația sa de după ceremonia de semnare, ministrul Donmez și-a exprimat dorința ca 2023 să fie un an în care cooperarea dintre cele două țări, în special în domeniul energiei, să crească.

Reamintind că președintele Recep Tayyip Erdogan și președintele bulgar Rumen Radev s-au întâlnit luna trecută la Istanbul, Donmez a declarat: „M-am întâlnit cu colegul meu de acolo și am trecut din nou peste probleme importante din sectorul energetic. Aș dori să exprim faptul că suntem încântați că problemele discutate la Istanbul s-au transformat astăzi în pași concreți la Sofia, chiar la mai puțin de o lună de la ultima noastră reuniune.”

Subliniind că memorandumul de înțelegere semnat va dezvolta în continuare cooperarea și legăturile dintre cele două țări în domeniul gazelor naturale, Donmez a declarat: „Memorandumul de înțelegere va fi, de asemenea, un pas important în creșterea securității gazelor naturale a geografiei balcanice. Durata acestui acord va fi de 13 ani și va exista un transfer de gaze de până la 1,5 miliarde de metri cubi pe an. Aceasta va aduce o mare contribuție la securitatea aprovizionării cu gaze naturale a Europei, în special a Bulgariei.”

Donmez a oferit, de asemenea, informații despre funcționarea procesului. „Cele cinci terminale GNL, în primul rând Saros FSRU, vor contribui la acest proces. Turkiye este o țară care furnizează gaze din 15 țări cu 7 linii diferite și terminale GNL. Acesta este, de asemenea, unul dintre pașii importanți pentru ca Turkiye să devină un hub de gaz. Cu această infrastructură, am pus o altă cărămidă în centrul de gaz. De asemenea, este posibil să creștem această capacitate într-un timp foarte scurt, cu investițiile care trebuie făcute atât de către furnizori, cât și de către țările europene”, a spus el.

Donmez le-a mulțumit celor care au contribuit la acest proces.

Ministrul bulgar al Energiei, Hristov, a descris, de asemenea, acordul semnat drept un „document istoric”.

„Datorită acestui acord, avem posibilitatea de a cumpăra gaze naturale de la toți producătorii de gaze naturale din lume. De asemenea, vom putea beneficia de cantitatea de gaz care va ajunge în Turcia”, a spus Hristov.

Qatar merge pe linie diplomatică cu ultimul acord pentru Japonia

Qatar Energy și Cosmo Energy Holdings din Japonia au încheiat un nou acord energetic pe 5 ani pentru a continua dezvoltarea țițeiului din zăcămintele petroliere offshore din Qatar.

Acordul cu acest aliat-cheie al SUA poate fi considerat o dovadă de bună credință față de SUA.

Cele mai multe dintre acordurile de GNL încheiate în acest an și spre sfârșitul anului trecut au fost încheiate cu China.

Poziția geografică a Qatarului spune tot ce trebuie să știm despre politica sa de export de energie. Situat între Arabia Saudită, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, Qatarul trebuie să fie foarte atent să nu se poziționeze prea deschis de partea SUA și a aliaților săi (inclusiv, până de curând, Arabia Saudită), pe de o parte, sau de partea Chinei și a aliaților săi (inclusiv Iranul), pe de altă parte. Cel mai recent acord al său, cu Japonia, este o dovadă a acestei poziții precare, având în vedere acordurile care au precedat acest acord. Înțelegerea în sine, încheiată chiar înainte de ziua de Crăciun, este un nou acord pe cinci ani între Qatar Energy și Cosmo Energy Holdings din Japonia pentru ca cea de-a treia mare rafinărie de petrol din Japonia să își continue activitatea în câmpurile petroliere Al-Karkara și A-Structures. Acordul anterior dintre Qatar Petroleum Development (QPD) din Japonia – deținut în proporție de 75% de Cosmo Energy Exploration & Production și 25% de casa de comerț Sojitz Corp – a avut o durată de 25 de ani de la semnarea sa în decembrie 1997, permițând companiei să dezvolte și să producă țiței din zăcămintele offshore încă de atunci.

Afacerea petrolieră pentru o companie asociată cu principalul aliat al SUA în Asia poate fi interpretată în două feluri, așa cum se potrivește diplomației enigmatice a Qatarului. Ar putea fi privit ca o dovadă de bună-credință față de SUA și aliații săi că ar putea fi încheiate și alte acorduri în sectorul pentru care Qatar este cel mai bine cunoscut – gazul natural lichefiat (GNL) – pentru a spori o înțelegere recentă în acest domeniu încheiată cu ConocoPhillips, o companie petrolieră americană de mare greutate, în numele Europei. Alternativ, ar putea fi văzut ca o nouă delimitare a resurselor de hidrocarburi ale Qatarului între SUA și aliații săi, pe de o parte, și China și aliații săi, pe de altă parte, având în vedere acordurile recente încheiate între Qatar și Beijing.

În ceea ce privește prima dintre aceste posibilități, discuțiile dintre Germania și diverși furnizori de gaze de urgență, pe care OilPrice.com le-a urmărit în ultimele aproximativ două luni, au dus recent la semnarea a două acorduri de vânzare-cumpărare între QatarEnergy și ConocoPhillips pentru a exporta GNL în Germania timp de cel puțin 15 ani, începând cu 2026. La momentul respectiv, este adevărat că ministrul german al economiei, Robert Habeck, a declarat că este „mulțumit” de termenul de 15 ani. Cu toate acestea, având în vedere constrângerile continue asupra livrărilor rusești, el a adăugat, mai puțin încântat, „nu aș avea nimic împotriva contractelor pe 20 [ani] sau mai lungi”.

Cu toate acestea, aceste acorduri între Berlin și Doha vor furniza Germaniei 2 milioane de tone metrice pe an (mtpa) de GNL, trimise de la Ras Laffan din Qatar la terminalul de GNL Brunsbuettel din nordul Germaniei, potrivit unei declarații a directorului executiv al QatarEnergy (și ministrul Energiei din Qatar) Saad al-Kaabi. „[Cele două acorduri de vânzare și răscumpărare] marchează primele acorduri de furnizare de GNL pe termen lung către Germania, cu o perioadă de furnizare care se întinde pe cel puțin 15 ani, contribuind astfel la securitatea energetică pe termen lung a Germaniei”, a adăugat al-Kaabi într-o conferință de presă comună cu directorul executiv al ConocoPhillips, Ryan Lance. ConocoPhilips, cu sediul în SUA, este implicată, deoarece una dintre filialele sale va fi entitatea care va achiziționa GNL din Qatar, care va fi apoi livrat la Brunsbuettel, care este în prezent încă în curs de dezvoltare.

În ceea ce privește cea de-a doua dintre aceste posibilități, cert este că majoritatea contractelor de GNL încheiate în acest an și spre sfârșitul anului trecut au fost cu China. Cel mai recent astfel de acord a fost cel de peste 60 de miliarde de dolari SUA încheiat între QatarEnergy și China Petroleum & Chemical Corporation (Sinopec) pentru furnizarea a 4 milioane de mtpa de (GNL) în fiecare an, timp de nu mai puțin de 27 de ani, începând cu 2026. Acesta este cel mai lung contract de furnizare de GNL din China și unul dintre cele mai mari în ceea ce privește volumul. Acest acord a urmat unei serii de acorduri similare în ultimele luni, care au început în mod serios în martie 2021 cu un acord de cumpărare și vânzare pe 10 ani între Sinopec și Qatar Petroleum pentru 2 milioane mtpa de GNL. În decembrie 2021 a fost încheiat un alt acord între China și Qatar, de asemenea acoperit în profunzime de OilPrice.com, de data aceasta între QatarEnergy și Guangdong Energy Group Natural Gas Co pentru furnizarea a 1 milion mtpa de GNL începând cu 2024 și terminând în 2034, deși ar putea fi prelungit.

Acestea fiind spuse, este oportun să observăm că noile contracte de GNL pentru Germania urmează să provină din proiectul North Field East (NFE) al Qatarului, iar SUA au o participație în proiect prin intermediul ConocoPhillips. Mai exact, firma americană deține o participație de 3,125% în proiectul-cheie de gaze NFE din Qatar și o participație de 6,25% în proiectul North Field South, care sunt planificate să fie puse în funcțiune în 2026 și, respectiv, 2027. Proiectul NFE este primul și cel mai mare din planul de extindere în două etape al North Field, care include șase trenuri de GNL care vor crește capacitatea de lichefiere a Qatarului de la 77 de milioane de tone pe an la 126 de milioane de tone până în 2027.

North Field este o jumătate din cele două părți care alcătuiesc cel mai mare câmp de gaze din lume – un rezervor de 9.700 de kilometri pătrați care deține aproximativ 1.800 de trilioane de picioare cubice (51 de trilioane de metri cubi) de gaze naturale nelegate și cel puțin 50 de miliarde de barili de condensat de gaze naturale. Secțiunea de 6.000 de kilometri pătrați a Qatarului – „câmpul nordic” – este piatra de temelie a statutului său de principal exportator de GNL din lume. Secțiunea iraniană de 3 700 de kilometri pătrați – „South Pars” – reprezintă deja aproximativ 40% din rezervele totale de gaz ale Iranului – situate în principal în regiunile sudice Fars, Bushehr și Hormozgan – și aproximativ 75% din producția de gaz a acestui stat.

De asemenea, este foarte important ca SUA să aibă încă imensa bază aeriană Al Udeid din Qatar, care funcționează ca sediu operațional avansat al Comandamentului său central (CentComm). În timp ce Arabia Saudită era în continuare considerată de Washington ca fiind aliatul său cheie în Orientul Mijlociu, iar Riadul avea în continuare în vigoare o blocadă împotriva Qatarului (care a durat din iunie 2017 până în ianuarie 2021), capacitatea SUA de a influența Qatar a fost redusă. Având în vedere că Arabia Saudită este acum efectiv retrogradată în lista de aliați a SUA, Washingtonul este aparent în măsură să urmărească o politică energetică și de securitate mai liberă în întregul Orient Mijlociu, inclusiv față de Qatar. S-ar putea, prin urmare, ca pentru 2023 să se întrevadă mai multe acorduri privind gazele naturale negociate de SUA pentru Europa, iar Qatar să dea dovadă de mai multă flexibilitate față de astfel de aranjamente decât a făcut-o la începutul acestui an, când al-Kaabi a declarat: „Qatarul nu va deturna către Europa în această iarnă gazul care este deja sub contract cu cumpărătorii asiatici”.