De la mania căilor ferate din secolul al XIX-lea până la boom-ul telecomunicațiilor de la începutul erei internetului, abundă poveștile de avertizare privind supra-investițiile în infrastructură, alimentate de entuziasmul pentru o tehnologie nouă. Odată cu ascensiunea inteligenței artificiale generative (IA), istoria se repetă.
În ultimele săptămâni, patru companii – Alphabet, Amazon, Meta și Microsoft – s-au angajat să cheltuiască împreună aproape 200 de miliarde de dolari în acest an. În principal pe centre de date, cipuri și alte echipamente pentru construirea și implementarea modelelor de inteligență artificială generativă. Aceasta reprezintă o creștere de 45% față de explozia de anul trecut. Baroni ai tehnologiei, precum Mark Zuckerberg de la Meta, admit că ar putea trece ani până când aceste investiții să genereze profituri. Este o cursă a înarmării în domeniul AI.
Firmele de tehnologie nu doar cumpără infrastructură. În ultimii ani, ele s-au alăturat unei lupte pentru a investi capital de risc (VC) în OpenAI, Anthropic și alți creatori de modele fundamentale. Firmele tradiționale de VC se plâng că nu au mai văzut o asemenea implicare agresivă a corporațiilor de la boom-ul dotcom. Giganții tehnologici sunt plini de numerar. Ei își pot permite să cheltuiască masiv. Dar, dacă trecutul este un ghid, se apropie o criză și firmele au o asemenea greutate în bursă încât, dacă supraexcitarea lor ar duce la supracapacitate, consecințele ar fi uriașe.
Marile companii tech au cedat exuberanței iraționale
Istoria este ilustrativă. În primele zile, liniile de cale ferată erau construite pentru locomotive care au fost rapid depășite de altele mai puternice. Pe măsură ce materialul rulant a devenit mai greu, liniile trebuiau înlocuite cu materiale mai rezistente.
Conform Morgan Stanley, în anii 1990, companiile de telecomunicații și-au crescut cheltuielile de capital de trei ori și jumătate și au pus 600.000 de kilometri de cablu, crezând că oamenii vor fi dispuși să plătească taxe mari pentru a intra online. Însă utilizatorii considerau că internetul ar trebui să fie gratuit. Banca face o analogie cu centrele de date de astăzi, care ar putea fi prost echipate pentru a face față unităților de procesare grafică (GPU-uri) din ce în ce mai puternice, cipurile utilizate pentru antrenarea și rularea modelelor de inteligență artificială generativă. Presupunerile giganților tehnologici cu privire la disponibilitatea oamenilor de a plăti pentru chatbot-uri și alte instrumente sofisticate de inteligență artificială generativă ar putea fi la fel de greșite.
Toate semnele arată că marile companii tech au cedat exuberanței iraționale. Cheltuielile exorbitante sunt unul dintre riscuri. Wall Street deja își face calcule. Se așteaptă ca investițiile totale ale celor patru companii să ajungă la o sumă uluitoare de 1 trilion de dolari în următorii cinci ani. Veniturile ar putea crește ca urmare a investițiilor, dar la fel și costurile. Acestea includ salarii mari pentru ingineri străluciți. Dar, și facturi uriașe de electricitate pentru centrele de date care pot gestiona cerințele mari ale inteligenței artificiale generative. Chiar și acum, investitorii sunt reticenți față de astfel de pariuri. În ultimele săptămâni, au aplaudat planurile de cheltuieli ale Google, dar au respins cu scepticism planurile Meta. Având în vedere modul în care domnul Zuckerberg și alții au risipit bani pe proiecte faraonice în trecut, investitorii au motive întemeiate să fie neliniștiți.
Riscuri pe care și le asumă companiile tech
Un alt risc este acela ca modelele să fie comercializate. „Hipercalanții” din domeniul cloud computing, și anume Alphabet, Amazon și Microsoft, au construit și investit în modele mari de inteligență artificială proprietare. De asemenea, ei rulează alternative open-source mai mici, inclusiv cele create de Meta, care devin din ce în ce mai bune și mai ieftine. Hugging Face, un centru pentru pasionații de inteligență artificială, listează peste 650.000 de modele. Cu cât aceste modele open-source câștigă mai multă cotă de piață din partea modelelor mari proprietare, cu atât sunt mai mici randamentele probabile ale investițiilor.
Un ultim risc este că scara aduce profituri descrescătoare. Cu mai multă putere de calcul și date, modelele giganților devin din ce în ce mai mari. Însă nimeni nu ar trebui să presupună că vor deveni proporțional mai bune pe măsură ce se investesc mai mulți bani în ele. Pe 13 mai, OpenAI a lansat o nouă versiune a modelului său gpt-4, numită gpt-4o. Este mai rapid, iar abilitățile sale lingvistice înseamnă că obțineți o conversație mai bogată. Totuși, nu a fost noul-nouțul gpt-5 pe care sperau unii experți. Vor depăși oare modelele din ce în ce mai mari testul cost-eficienței?
Ca în orice cursă a înarmării, forța motrice din spatele cheltuielilor este la fel de defensivă ca și cea ofensivă. Niciuna dintre cele patru companii nu vrea să rămână în urmă, de teama să nu fie victima perturbării. Din fericire, daunele asupra societății în ansamblu sunt probabil limitate. La fel ca în cazul liniilor ferate și al cablurilor de telecomunicații, supracapacitatea face lucrurile mai ieftine. În multe perioade de boom al infrastructurii, beneficiile revin mai mult utilizatorilor decât celor care pun bazele. Nu fi surprins dacă se întâmplă din nou, scrie The Economist.
