Între evoluțiile modei vestimentare și cele ale economiei mondiale par să existe stranii corelații. Majoritatea țin cont de ținutele doamnelor, dar există și o excepție notabilă – cravatele, accesoriu pe care bărbații aleg să îl poarte cu precădere în perioadele de incertitudine financiară
Marea Depresiune din anii 1929-1937 a dus la apariția Indicelui tivului, o teorie economică atribuită profesorului George W. Taylor potrivit căreia, atunci când piețele merg bine, fustele devin mai scurte și viceversa.
Apoi, recesiunea de la începutul anilor 2000 a produs Indicele rujului, dezvoltat pe baza unei teorii a economistului și sociologului american Juliet Schor și popularizat de președintele Leonard Lauder de la Estée Lauder. Potrivit acestuia, achiziția de produse cosmetice, cum este, de exemplu, rujul, considerat a fi un lux accesibil, este invers proporțională cu evoluția economiei. Cu alte cuvinte, cu cât vânzările de rujuri sunt mai mari, cu atât perspectivele sunt mai sumbre.
După câțiva ani, criza economică din 2008 a generat un alt barometru ce ține de modă – Indicele cravatei. Noul indicator a fost creat în Regatul Unit pe măsură ce norii negri ai recesiunii se adunau deasupra City-ului, „Mila pătrată” considerată inima financiara a Londrei.
Semnele s-au arătat încă din 2007
Vânzările de cravate au început să crească rapid în 2008 și au continuat în 2009, marcând astfel sfârșitul definitiv al fenomenului „Casual Friday”, născut în anii frivoli ai bulei dotcom. Sub presiunea concedierilor, angajații londonezi au considerat că merită să facă o investiție de imagine pentru a menține aparența de angajați model, așa că și-au cumpărat… cravate!
Susținătorii fervenți ai „Tie Index” văd semne peste tot și susțin că, în 2007, fostul premier britanic Gordon Brown – care i-a pasat în acel an ștafeta lui David Cameron –, dar și președintele SUA Barack Obama au avut numeroase apariții publice fără cravată. Lucru care nu s-a mai întâmplat în 2008 și nici în 2009, când atât Cameron, cât și Obama au avut doar apariții sobre, în ton cu electoratul lor.
Cravata, ridiculizată de criticii de modă londonezi ca fiind un accesoriu obligatoriu al agenților imobiliari, a ajuns la mare căutare odată ce prognozele economice au început să se înrăutățească. Drept dovadă toate magazinele șic din capitala Marii Britanii – Hilditch & Key, Moss Bros, Tie Rack sau John Lewis – au anunțat creșteri rapide ale vânzărilor.
Cravata, o opțiune în perioadele de incertitudine financiară
Fenomenul nu putea să scape… neinterpretat!
Corelația modă-economie a fost stabilită de un expert în domeniu – Alan Flusser, autorul mai multor cărți despre vestimentația masculină, precum și designer de costume pentru filmul „Wall Street” al lui Oliver Stone, dar și pentru „American Psycho”, regizat de Patrick Bateman. Flusser a fost cel care a decretat că, din punct de vedere istoric, bărbații optează pentru cravată în perioadele de incertitudine financiară. Potrivit lui, cravatele reprezintă cea mai ieftină modalitate de a aduce o notă de eleganță vestimentației, dar și de a induce o nuanță de seriozitate și conservatorism.
Și apoi de ce ar trebui ca doar femeile să fie obligate să arate bine în timpul unei crize economice? – argumentează retoric Flusser. La urma urmei, după cum economistul Daniel Hamermesh afirma încă din anii 1990, prima de frumusețe pe piața muncii este la fel de importantă pentru bărbați ca și pentru femei. Iar studiile de economie comportamentală au demonstrat clar că bărbații care arată bine câștigă locuri de muncă mai bune și că există o corelație reală între un salariu mai mare sau o promovare și aspectul fizic plăcut.
Prin urmare, cravata își are rostul ei, mai ales dacă e criză!
Nu ratați episodul următor!
Citiți mîine dimineață, în următorul episod al Serialului „Indicatori economici neobișnuiți”, ce secrete ne pot dezvălui reclamele marinei americane.
