Educație financiară

Hiperinflație. Cele mai extreme cazuri ale fenomenului inflaționist din istorie

hiperinflatie
Foto: youtube.com

În general, cam știm ce este  inflația, respectiv un proces economic care apare atunci când există un dezechilibru între cerere și producție, cum scrie la carte. Vizibilitatea acesteia înseamnă că prețurile majorității produselor și serviciilor cresc, în timp ce valoarea banilor scade, adică populației îi scade puterea de cumpărare. Hiperinflația, însă, este un fenomen mult mai grav.

Hiperinflația se referă la o perioadă foarte lungă de inflație ridicată, în care moneda își pierde valoarea și prețurile continuă să crească necontrolat. Aceasta coincide ci lipsa de dorință a populației de a reține banii devalorizați preferând să schimbe bani pentru active sau pentru o monedă străină pentru a păstra ceva din valoare.

Hiperinflația, definiții unanim acceptate

Hiperinflația are mai multe definiții, dar două sunt cele mai uzitate. Una dintre ele datează din 1956, și aparține profesorului de economie al Universității Columbia Phillip D. Cagan. Potrivit acestuia, acest fenomen apare atunci când inflația lunară depășește 50% și se termină atunci când această rată scade sub 50%,  timp de cel puțin un an la rând.

O altă definiție a hiperinflației a fost dată de de Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), standard ce fac parte din International Accounting Standard Board (IASB) și reprezentanții săi sunt cei care determină reglementările internaționale de contabilitate (IAS).

Această definiție spune că o țară trece prin hiperinflație când inflația cumulativă se ridică la peste 100%, pe o perioadă de trei ani.

Exemple extreme de hiperinflație

Cel mai studiat de hiperinflație este cel al Germaniei din timpul Primului Razboi Mondial. Experții spun că situația a fost una unică: obligația de a plăti mari indemnizaţii naţiunilor învingătoare şi situaţia internă haotică ce împiedică obţinerea pe cale fiscală a veniturilor necesare, au dus ca republica de la Weimar să se finanţeze imprimând hârtie moneda fără nici o valoare.

Astfel, între ianuarie 1922 şi noiembrie 1923 rata acumulată a inflaţiei a ajuns la un trilion la sută. Cea mai mare valoare a bancnotelor în timpul hiperinflației din Germania a fost de 100 trilioane, în momentul în care 1 dolar SUA valora 4 trilioane (4.000.000.000.000) de mărci. Cea mai mare bancnota tipărită (ca număr de zerouri evident) a fost însă în Ungaria, în 1946: 100 quintilioane de pengo (10 la puterea 20 de pengo). Din rațiuni practice, pe bancota era scrisă valoarea în litere (o suta de milioane de trilioane) și nu în.. cifre.

Totuși, cel mai mare număr de zerouri pe o bancnotă s-au tipărit în Zimbabwe 100.000.000.000.000 de dolari locali (100 de trilioane).

Exemplul latino-american

Hiperinflaţia latinoamericană este și ea un exemplu, dar mult mai puțin extrem. Rata medie a inflaţiei anuale de-a lungul perioadei 1980-1987 a fost de 166% în Brazilia, 299% în Argentina şi până la 602% în Bolivia.

De asemenea, ca o component socială aparte, ca urmare a repercursiunilor unor politici antiinflaţioniste excesiv de rigide, la finalul anilor 80 s-a ajuns să se producă în diferite ţări sudamericane (Argentina, Venezuela, între altele) răscoale spontane cu asaltul mulţimilor provenite din cartierele cele mai sărace asupra magazinelor ce vindeau alimente.